Dar ceramica de Horezu e doar una din comorile ascunse în "ținutul de piatră" al Vâlcii, care urcă spre nord până la rezervația naturală Buila-Vânturarița și apoi și mai sus, spre culmile Căpățânii. Pentru cine n-a călcat niciodată acolo va fi o călătorie în paradis. Puține alte zone ale României oferă priveliști cu un echilibru așa de desăvârșit între piatră și furia vegetală, sate așa de statornice în tradiția lor pastorală, bucuroase să-și salveze expresia ancestrală a caselor și a superbelor biserici din lemn, ctitorii monahale de rang internațional, așezate sub pecetea spirituală și culturală a marelui Brâncoveanu, dar, poate mai presus decât toate, o bucurie fățișă a rostului omenesc împlinit, care le râde pe chipuri sătenilor din nordul Vâlcii, care la data călătoriei noastre acolo trăiau anotimpul cositului și al turmelor urcate în munți. O Românie nouă, păstrată însă în chipul ei de-altădată, așa de statornic și dătător de liniște sufletească.
Dragi cititori ai revistei "Formula AS", dacă pentru vara asta vacanța dvs. n-are deocamdată contur, aruncați zarurile pe nordul Vâlcii. Oriunde veți "trage", la Horezu, Costești, Bărbătești sau Pietreni, veți avea parte de comorile nordului județului Vâlcea, splendori naturale, spirituale și sufletești.
Locul unde Ardealul și Oltenia își dau mâna
"Locul unde pământul ia formă" e zicerea cu care te întâmpină, pe drumul de aproape trei ore cu mașina, dinspre București - Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, olarii aflați la intrarea în Horezu. Plămada aceasta de pământ și suflet, de lut ars în culorile fierbinți ale unei tradiții străvechi, te urmărește, apoi, pretutindeni prin nordul județului Vâlcea. Pentru că ceramica de Horezu nu e decât marca înregistrată a unei lumi fabuloase, care, la granița dintre Ardeal și Țara Românească, a luat, parcă, ce era mai frumos și dintr-o parte, și din cealaltă.
"Vâlcea de piatră", cea lipită de munți, e un loc al bucuriilor naturale, un loc cu oameni senini cosind fânul, la început de vară, în mijocul unor peisaje sălbatice, înconjurați de munții rar străbătuți ai Căpățânii, despre care ghidurile noastre turistice vorbesc prea puțin. Pe lângă această ofertă peisagistică unică, Vâlcea de nord are și o puternică dimensiune spirituală, ce vine, întâi de toate, dinspre mânăstirile ei celebre (Hurezi, Arnota, Govora, Bistrița), încărcate de moaște și de amintirea unor personaje cardinale pentru istoria noastră (Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu), dar și din mici revelații de suflet - descoperirea, la tot pasul, prin satele de la poalele munților, a unor bisericuțe splendide și liniștite, locuri în care Dumnezeu te întâmpină, simplu, într-un pridvor de lemn aidoma celor ale caselor țărănești. Și mai e ceva ce face ca nordul Vâlcii să-ți meargă imediat la inimă. O curățenie aparte a satelor, o migăloasă grijă la detalii și încăpățânarea oamenilor, atât de rară în zilele noastre, de a rămâne fideli tradițiilor. Sunt sate întregi în jurul Horezului, în care arhitectura nouă, a căsoaielor colțuroase placate cu rigips și colorate țipător nu a reușit să răzbească. Chiar și vilele nou apărute încearcă să păstreze linia caldă a vechilor case țărănești, vopsite în alb și dichisite discret. Pretutindeni, acea simplitate și acea eleganță pe care faimoasa ceramică de Horezu a reușit să le transforme în artă.
Atracții turistice
Parcul Național Buila-Vânturarița este cel mai mic, ca dimensiune, din țara noastră. Administrat de Asociația Kogayon, parcul a devenit, încet-încet, după 2004, dintr-o zonă aproape necunoscută, o destinație turistică, mai cu seamă pentru adevărații iubitori ai muntelui. Natura nealterată și biodiversitatea bine conservată, care au atras atenția specialiștilor din întreaga lume, fac din Parcul Buila-Vânturarița o destinație de vis pentru vacanță. Masivul Buila-Vânturarița este situat în partea central-nordică a județului Vâlcea și face parte din Munții Căpățânii. Se întinde de la vest de Cheile Bistriței și până la est de Cheile Olăneștilor, iar cel mai înalt dintre vârfurile sale, Vânturarița Mare, trece de 1885 de metri. Pentru amatorii de munte: nu trebuie ratat un traseu precum cel din Dosul Builei, recomandat "Formulei AS" de Florin Stoican, de la Parcul Buila-Vânturarița: "Se pornește la picior sau cu bicicleta din satul Pietreni (12 kilometri de Horezu, pe DN 67), pe un traseu de 6 ore. Se ajunge la cota 1.600 de metri și se trece prin trei poieni fabuloase, Poiana de Piatră, Piscul cu Brazi și Poiana Frumoasă".
Schitul 44 de Izvoare (fostul schit Subpiatră), se află în satul Pietreni, o zonă cu ecouri dacice, numită "Târsa" în vechime. Cuibărită în coasta Muntelui Arnota, veche de peste 300 de ani și discretă ca o căsuță de munte, bisericuța a fost recent renovată și stă mărturie harului meșterilor români. De sus, din clopotnița ridicată pe ruinele vechilor chilii, vizitatorii au un superb punct de belvedere. Carol I a vizitat zona în 1867 și (neamț cum era) s-a pus să numere puzderia de izvoare din jurul schitului, de unde și numele locului.
Biserica din Grămești - aflată la ieșirea din Pietreni (comuna Costești), o găsești doar dacă te abați câteva minute de la drumul principal. Datată la 1664, e considerată una dintre capodoperele patrimoniului de lemn din nordul Vâlcii. Ridicată pe un soclu înalt de piatră, biserica te îmbie cu pridvorul deschis, întocmai ca o casă de țărani cumsecade.
Mânăstirea Arnota - stă deasupra Schitului celor 44 de Izvoare, la peste 800 de metri altitudine, învelită într-o aură de grozamă galbenă. Ctitorie începută de tatăl domnitorului Matei Basarab și sfârșită de acesta din urmă, biserica Mânăstirii Arnota este unul dintre monumentele definitorii pentru istoria și arta veche românească. Pensula blândă a zugravului Stroe ni-i prezintă, în toată splendoarea lor aristocratică, pe Matei Basarab și pe distinsa lui soție, doamna Elina, două dintre cele mai erudite minți împărătești ale Europei timpului lor. Matei Basarab își duce somnul de veci sub o lespede de o rară frumusețe, chiar la intrarea în biserica Mânăstirii Arnota, una dintre numeroasele sale ctitorii.
Complexul monahal Hurezi - e principala ctitorie ecleziastică a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Aflată nu departe de Arnota, mânăstirea e parte a patrimoniului UNESCO. Scufundată în liniște și în taină, șoaptele se topesc în tăcere în ea, precum lumânarea din candela aprinsă sub fresca Sfinților Brâncoveni. Moaștele a 16 mari sfinți veghează rugăciunile pelerinilor ce trec pragul mânăstirii. Pictura, de un modernism ce impresionează mai cu seamă în scenele Judecății de Apoi, dă un aer de cultură înaltă vizitei la ctitoria Brâncovenilor. Iar intrarea în biserică, cu mormântul gol pe care Constantin Brâncoveanu și-l pregătise încă dinainte de a împlini 60 de ani, fără să știe tragedia ce-l aștepta, sporește senzația unică de istorie ce nu poate fi scrisă fără acordul destinului.
Ulița Olarilor - este unul dintre locurile cele mai pline de farmec ale Horezului. Peste 20 de ateliere ale meșteșugarilor locali se înșiră, pe câteva sute de metri, pe strada Olarilor, la 4 kilometri nord de centrul orașului. Meșteșugarii au însă porțile deschise și acasă, în sat, pentru cei ce vor să admire sau să cumpere frumoasa ceramică de Horezu, dar și pentru cei dornici să afle câte ceva din secretele olăritului. În spatele fiecărei unduiri arse în lut, în spatele fiecărui desen stă o poveste, iar meșterii olari sunt în stare să-ți vorbească ore întregi despre șarpele casei, protectorul familiei, despre peștii albaștri care înoată în smalțul unei farfurii prinse pe perete sau despre faimosul cocoș de Horezu, cel care anunță, dimineață de dimineață, biruința luminii asupra întunericului, despre spirală, despre pomul vieții, despre spic sau despre pânza de păianjen...
Complexul culelor Măldărăștilor, Mânăstirea Dintr-un lemn, Surpatele, Bistrița, Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul și Muzeul Trovanților sunt alte obiective care merită bifate în timpul unei vacanțe pe tărâmul plin de comori al Vâlcii de piatră.
Recomandări de cazare
Puzderia de pensiuni apărute în ultima vreme oferă amatorilor locuri de cazare pe alese. Celor care merg în grupuri mai mari le recomandăm Pensiunea Dana din Horezu (trei margarete, 80 de lei camera dublă/ noapte, reduceri pentru grupuri și o bucătărie "la liber", în care gătesc turiștii, sau alta, oferită de gazde (telefon: 0720/84.96.48, www. pensiuneadana.ro)
Celor care doresc mai multă intimitate și care au pretenții mai ridicate le recomandăm pensiunea de patru margarete La Conac (aflată în afara localității Horezu, la capătul dinspre munte al satului de olari (trei camere duble și un apartament, la 250, respectiv 350 lei/ noapte; telefon: 0723/64.70.71, www. conachorezu.ro ).
Fotografiile autorului