De vreo câțiva ani, aproape în fiecare dimineață, deschizând televizorul, aflu de noi percheziții, de alte și alte rețineri și arestări, de acuzații nimicitoare aduse unor foști sau actuali miniștri, senatori și deputați, oameni de afaceri, funcționari și câte și mai câte exemplare din "insectarul" vieții publice. Am ajuns să mă întreb: de unde are DNA atâția procurori? Defilarea cătușelor este întreruptă doar de votul țintit al parlamentarilor Puterii, care se opun sistematic arestării unor colegi. Puterea legislativă îi arată dosul puterii judecătorești. În fața acestui peisaj apocaliptic, m-am adresat senatorului independent Valer Marian din Satu Mare, fost procuror, unul dintre cei mai necruțători acuzatori publici ai corupției din România. Fiu de țărani din Dăbâca (Cluj), d-l Marian și-a dat demisia din procuratură în 1990, în semn de protest față de obstrucționarea cercetării crimelor din decembrie 1989, de la Sibiu. A fost, după aceea, jurnalist de investigații la incisivul ziar "Gazeta de Nord Vest" din Satu Mare. Din 2008 a intrat în politică, iar în prezent este fără de partid, după ce a fost exclus din PSD pentru acuzele grave aduse unor lideri marcanți, printre care Victor Ponta și Liviu Dragnea.
"Primele mari fapte penale rămase nepedepsite sunt crimele comise în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și la mineriada din iunie 1990"
- Care a fost prima faptă penală din România postdecembristă, rămasă nepedepsită?
- Consider că primele mari fapte penale din România rămase nepedepsite sunt crimele comise în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și la mineriada din iunie 1990. Pentru o parte din crimele din decembrie 1989 au fost pedepsiți cei despre care știe toată lumea, dar au rămas nesancționați unii coautori, instigatori sau complici care au avut principalele beneficii politice în perioada următoare, deținând funcții de prim rang în stat. Este salutar că parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a redeschis anul trecut dosarele neterminate ale Revoluției și sper că de data aceasta vor fi finalizate cercetările cu privire la toți marii vinovați.
- Dacă vă întoarceți cu un sfert de secol înapoi, cum vă imaginați atunci societatea românească de azi?
- Îmi imaginam că România va deveni, după mai puțin de două decenii, un stat democratic și prosper, apropiat ca model economic și social de statele nordice europene, integrată în NATO și în Uniunea Europeană. După un sfert de veac, însă, constat că a fost depășită inclusiv multdiscutata și mult disputata predicție de 20 de ani a lui Silviu Brucan. Nu avem o democrație parlamentară autentică și responsabilă și o economie de piață pe deplin funcțională, corupția și birocrația au crescut exponențial, cangrenând instituțiile fundamentale ale statului, clasa politică a capotat aproape în întregul ei, pentru că niciunul din partidele importante ajunse la guvernare nu a promovat competența și probitatea, justiția nu a devenit pe deplin independentă, nici pe deplin competentă, exigentă și de folos societății. Din păcate, lucrurile au mers din rău în mai rău. După speranțele născute în decembrie 1990 și tendințele reformiste din perioada 1990-1992, a urmat băltirea din perioada "patrulaterului roșu" (FDSN/PDSR, PSM, PRM, PUNR). Speranța a renăscut în parte după schimbarea produsă în 1996, în urma victoriei coaliției formate din CDR (PNȚCD, PNL, MER, PER) și USD (PD și PSDR), dar aceasta s-a prăbușit în 1999, odată cu disoluția aproape totală a autorității statale și capitularea în fața sistemului securisto-comunist. Sub guvernarea partidului-stat PSD s-a înregistrat o creștere economică semnificativă, dar și o proliferare a corupției și birocrației. A urmat guvernarea incompetentă a PDL, cu președintele Traian Băsescu la timonă. În fine, speranța a renăscut odată cu marea victorie a USL din 2012, dar s-a risipit aproape în întregime, după nici doi ani de la preluarea guvernării, prin divorțul prematur și regretabil dintre PSD și PNL. Am ajuns din nou într-o fundătură din care nu cred că ne pot scoate politicieni de genul Victor Ponta, Liviu Dragnea și Gabriel Oprea.
"Se poate spune, din păcate, că infracționalitatea a devenit o trăsătură a identității românești"
- Cât credeți că s-a furat din economia românească în acest sfert de secol?
- În ultimii 25 de ani, au fost înregistrate un jaf național generalizat și un nivel al infracționalității fără precedent în România. Am devenit, din păcate, o societate tot mai penală și mai coruptă, mai hoață, mai neomenoasă, mai pusă pe căpătuială, pe parvenire. Se poate spune, din păcate, că infracționalitatea a devenit o trăsătură a identității românești în această perioadă. Eliberarea de sub dictatură a declanșat unele atavisme la mulți semeni de-ai noștri și a constituit un semnal pentru declanșarea jafului. Cred că în acest sfert de secol s-au furat două treimi din economia românească, începând cu privatizările și retrocedările frauduloase și continuând cu evaziunea fiscală, contrabanda, devalizarea sistemului bancar și a patrimoniului cultural, deturnarea banilor publici ș.a. Indiscutabil că politicul a dat tonul sau startul jafului și a asigurat protecție instituțională și chiar legislativă pentru principalii făptași. Politicieni și partide de toate culorile au fost beneficiarii principali ai acestui furt generalizat, care a afectat țara noastră mai mult decât cele două războaie mondiale și decât sistemul totalitar comunist, la un loc.
"Justiția n-a anchetat mai mult de 20-25% din marile furturi
și n-a recuperat mai mult de 1% din pagube"
- Care au fost cele mai răsunătoare cazuri de corupție și jaf organizat din România ultimilor 25 de ani?
- Cred că cele mai răsunătoare cazuri de corupție și jaf generalizat au fost, într-o ordine cronologică, următoarele: înstrăinarea flotei comerciale, devalizarea Bancorex și Bankcoop, privatizarea Romtelecom și a Petrom. Dar nu trebuie să uităm și lichidarea CAP-urilor, a IAS-urilor, retrocedarea frauduloasă a unor proprietăți imobiliare, privatizarea marilor combinate siderurgice, a fabricilor de aluminiu, devalizarea și apoi privatizarea băncilor mai importante, îndeosebi a BCR, concesionarea resurselor minerale. La acestea se adaugă licitațiile trucate și lucrările păguboase executate din bani publici, cum ar fi Autostrada Transilvania (Bechtel). Toate guvernările postdecembriste au fost marcate de mari jafuri, de mari devalizări. În timpul patrulaterului roșu, s-a produs extorcarea populației prin fraude piramidale, gen Caritas și FNI. În timpul guvernării CDR-USD-UDMR, a înflorit contrabanda cu alcool, au fost privatizate fraudulos combinate agroalimentare, gen Comtim, și a început defrișarea sălbatică a fondului forestier. Guvernarea PSD din perioada 2001-2004 a fost marcată de retrocedările frauduloase de TVA, iar guvernarea Alianței DA, din perioada 2005-2007, a ieșit în evidență cu retrocedările imobiliare frauduloase de amploare, sub acoperirea principiului "restitutio in integrum". După aderarea la Uniunea Europeană, sub guvernarea PNL-UDMR, din perioada 2007-2008, a crescut exponențial contrabanda cu țigări din spațiul non-UE. În timpul guvernării PDL, din 2009-2012, au fost detonate scandalul corupției și contrabandei din vămi, scandalul retrocedărilor frauduloase sub auspiciile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), devalizarea Fondului Proprietatea și deturnarea substanțială a banilor alocați pentru lucrări publice. Deturnarea banului public a continuat, din păcate, și sub guvernarea USL, în pofida sloganului principal al acestei alianțe: "Dreptate până la capăt". Toate aceste jafuri, toate aceste fraude și extorcări pun pe România pecetea că ar fi o țară eminamente penală.
- Apreciați că justiția a pronunțat suficiente sentințe definitive de condamnare a infractorilor?
- Nici pe departe. Justiția n-a anchetat mai mult de 20-25% din marile furturi și acte de corupție și s-a pronunțat definitiv, prin condamnări, doar cu privire la o mică parte din cazurile instrumentate. În ce privește recuperarea prejudiciilor, lucrurile stau și mai rău. Nu cred că s-a recuperat mai mult de 1% din pagubele create. Anchetele și sentințele justiției au evoluat încet și sinuos de-a lungul ultimului sfert de veac. Primele anchete mai serioase au fost declanșate de Secția Anticorupție din Parchetul General în regimul Constantinescu, în cazurile Bancorex și Bankcoop, care au vizat mari bancheri (Răzvan Temeșan, Constantin Dinulescu) și mari oameni de afaceri, apropiați de politicieni care au condus destinele României. În perioada ultimului mandat al lui Ion Iliescu, sub guvernarea Adrian Năstase, a fost înființat, cu impulsul și sub presiunea Occidentului, Parchetul Național Anticorupție, care s-a preocupat însă mai mult de "pești" mici și mijlocii. Abia după 2005, în timpul regimului Băsescu, când și-a schimbat denumirea, Direcția Națională Anticorupție a început să ancheteze și politicieni de top, începând cu fostul prim-ministru Adrian Năstase și continuând cu miniștri, parlamentari, președinți de consilii județene, primari. Din cauza schimbării modului de numire a procurorului general al României și a procurorului șef al DNA, precum și a implicării mai active a serviciilor secrete și a telejustiției practicate excesiv în această perioadă, a apărut însă în mod justificat suspiciunea unui partizanat politic al instituțiilor anticorupție. Este de semnalat că instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri definitive doar în cazul fostului premier Adrian Năstase, al foștilor miniștri Ioan Avram Mureșan, Decebal Traian Remeș și Relu Fenechiu și al câtorva foști parlamentari și primari de municipii. Astfel că, cel puțin deocamdată, au rămas nepedepsite în jur de 75% din hoțiile ultimilor 25 de ani.
"Procurorii și judecătorii anticorupție din România au marea șansă de a readuce România pe un făgaș al normalității"
- În ultima vreme, DNA a devenit principala temă de interes a opiniei publice. După toate semnalele, a început să se facă dreptate. Cum comentați?
- Cred că se poate spune că, în ultima perioadă, Direcția Națională Anticorupție, în mod deosebit, dar și alte structuri ale Parchetului au acționat mai incisiv și mai profesionist, preocupându-se de toate sferele clasei politice și clientelei politice și de tot mai multe categorii ale mediului de afaceri. Este pozitiv, și poate contribui la estomparea suspiciunii de partizanat politic, faptul că DNA a declanșat anchete și arestări asupra unor miniștri și parlamentari de toate culorile politice și s-a focalizat și asupra corupției din justiție, din administrația publică locală și asupra afacerilor veroase și nebuloase din domeniile privatizării, sănătății, educației, fotbalului, energiei, asigurărilor, lucrărilor publice importante.
- Cum vedeți următorii 25 de ani din perspectiva justiției și a combaterii corupției?
- Cred că România are suficienți procurori și cred că sunt și suficient de motivați, raportat la contextul economico-social actual. Spre deosebire de alte perioade, procurorii de astăzi au două mari avantaje, respectiv al unei independențe profesionale, raportat la puterea politică și la autoritățile legislativă și executivă, și al unei relative independențe materiale, prin prisma salariilor, pensiilor și altor drepturi sociale care le sunt acordate. Am mai spus-o recent, inclusiv în cartea mea, "România penală văzută de un senator fost procuror", tipărită de Editura Compania, că acum și în viitorul imediat, procurorii și judecătorii anticorupție din România au marea șansă de a readuce România pe un făgaș al normalității. Asta, dacă vor lua exemplul omologilor lor italieni, care au declanșat, cu un sfert de secol în urmă, o adevărată "revoltă a magistraților", cunoscută sub denumirea "Mani pulite" (mâini curate), pentru destructurarea mafiei politice transpartinice. Speranța mea și a foarte multor români este întreținută de faptul că, atât în structurile speciale, DNA și DIICOT, cât și în structurile Parchetului General, există mulți procurori, mai tineri sau mai vârstnici, care au vocație și dedicație pentru această profesie și pentru binele comun.
Volumul "România penală văzută de un senator fost procuror" poate fi comandat la editura "Compania", tel.: 021/223.23.24, 021/223.23.37/ e-mail: compania@rdslink.ro