Glumele proaste ale politicii

Rodica Culcer
- Vasile Blaga grăbește fuziunea cu liberalii, gata să renunțe chiar la numele partidului pe care-l conduce. Ce-l mână în luptă pe liderul PDL?

- Ca și liderul PNL, Klaus Johannis, domnul Blaga este confruntat cu o acută criză de timp. Fuziunea PNL-PDL trebuie să se facă rapid, înainte ca manevrele și pre­siu­nile PSD, pe de o parte, și ale tandemului Elena Udrea-Traian Băsescu, pe de altă parte, să destructureze ce a mai rămas din partidele lor. Asistăm în ultima vreme la o avalanșă de demersuri agresive din partea PSD, cu pre­cădere la adresa PNL și a noului său lider, despre care foștii aliați (PSD și PC) sau curtezani (PMP și Președinția) desco­peră tot felul de lucruri rușinoase și compro­mi­țătoare, cum ar fi de pildă metodele de îmbogățire ale pri­marului Sibiului, lucruri care fuseseră perfect acceptabile atâta vreme cât PNL era în interiorul USL sau era un potențial aliat pentru PMP. Devine foarte limpede că PSD nu s-a aliat cu PNL decât pentru a slăbi opoziția, blocând formarea unui partid puternic de dreapta. Partidul dom­nului Ponta ține minte bine că în 2004, când PDL și PNL erau unite în Alianța D.A., au câștigat alegerile preziden­țiale și au reușit să-i îndepărteze de la guvernare. La fel de bine știe PSD că majoritatea covârșitoare câștigată la ale­gerile din 2012 nu se datorează meritelor sale, ci faptului că PDL se afla într-o criză internă și că era singurul său con­curent, fosta Alianță D.A. fiind dezbinată cu succes încă din 2007. Rezultatul obținut de PSD la alegerile eu­roparlamentare, de numai 37%, demonstrează încă o dată că partidul domnului Ponta nu se poate baza decât pe voturile unui electorat îmbătrânit și needucat, dependent de stat și sensibil la mita electorală și la presiunile au­to­rităților locale, presiuni pe care domnul Dragnea știe să le exercite cu multă eficiență. Or, un electorat blocat la 37% din total nu poate asigura câștigarea alegerilor pre­zidențiale. Totodată, după realizarea alianței dintre PDL și PNL la nivel central și local, PSD a pierdut majo­ri­tatea în mai multe consilii județene, iar PP-DD nu s-a dovedit un partid pe care PSD să se poată baza ca aliat. Cu atât mai mult se va mobiliza, așadar, partidul domnului Ponta, cu ajutorul mașinăriei mediatice a lui Dan Voi­culescu, pentru zădărnicirea fuziunii dintre PNL și PDL. Pe de altă parte, domnul Blaga își amintește probabil foar­te bine că în 2007, Alianța D.A. a fost dezbinată prin vo­ința PNL, care s-a dovedit întotdeauna predispus la co­la­borarea cu PSD. Este deci important acum pentru liderul PDL să nu lase timp PSD să seducă un număr prea impor­tant de pnl-iști și să saboteze iremediabil proiectul de fu­ziu­ne. Este po­sibil, de asemenea, ca domnul Blaga să do­reas­că și propria salvare politică, căci este contestat în in­te­riorul propriului său partid, unde unele voci îi repro­șea­ză slaba perfor­manță a partidului și slabele sale rezultate din ultimii doi ani. Oricum ar sta lucrurile, fuziunea PNL-PDL pare sin­gura soluție pentru blocarea înstăpânirii totale a PSD și PC asupra instituțiilor statului și întoarcerii României la momentul 2004.

- Liberalii nemulțumiți de unirea cu PDL sau de ru­pe­rea USL se adună în jurul lui Tăriceanu. Li se mai ada­ugă și vreo 200 de primari și consilieri locali. Cre­­deți că mișcarea "în numele adevăratelor valori li­berale" are vreo șansă? Ar putea încurca fuziunea PNL-PDL?

- Fără îndoială, mișcarea domnului Tăriceanu este menită să saboteze proiectele politice ale actualei con­du­ceri a PNL, dar pretenția fostului premier de a se prezenta drept apărătorul "identității liberale" este poate cea mai proastă glumă a politicii românești din toate timpurile. Cum poate un fost lider de partid și șef de guvern care a scos partidul său dintr-o alianță de dreapta, cu care câș­ti­gase alegerile prezidențiale, pentru a guverna cu ajutorul fostului adversar politic, PSD, un inamic declarat al libe­ra­lismului, să pretindă că este apărătorul valorilor libe­rale? Unde a văzut domnul Tăriceanu valori liberale în USL, alianță dominată de PSD și condusă de fapt de Dan Voi­culescu și pe care domnul Tăriceanu dorește s-o resus­citeze? Faptul că îl urmează exemplare compromise din PNL, ca Radu Stroe și Daniel Chițoiu, ar trebui să-l com­pro­mită din start și pe el, dar lipsa de cultură și de principii din viața publică românească face ca aceste personaje să fie încă luate în serios. Or, adevărul este că domnul Tă­ri­ceanu este mai degrabă un trădător al liberalismului decât un apărător al lui. Să nu uităm că domnul Tăriceanu a mai folosit discursul identității liberale și în 2007, când a dis­trus Alianța D.A. și se războia cu Traian Băsescu, pre­­șe­dintele care nu a vrut să-l ajute pe Dinu Patriciu cu o inter­venție la Parchet și care a promovat o salvatoare re­formă a justiției. Dacă Traian Băsescu era prezentat drept un pe­ricol la adresa identității liberale, în schimb, domnii Voi­culescu și Iliescu erau cultivați ca aliați de nă­dejde, deși ambii erau succesorii celor care îi persecu­ta­seră pe Bră­tieni și pe urmașii lor. Atât de convins apă­rător al libe­ralismului a fost domnul Tăriceanu, încât în 2008 a refuzat să guverneze cu PDL, forțând acest partid să se alie­ze cu PSD. Până la urmă, toată agitația în jurul iden­tității li­be­rale nu este altceva decât o manevră a PSD pen­tru dez­binarea PNL și zădărnicirea fuziunii cu PDL, fuziune care reprezintă singura speranță a dreptei, deși re­u­nește două partide uzate și în mare măsură compromise, iar Călin Popescu Tăriceanu nu este altceva decât o ma­rionetă a lui Victor Ponta, Viorel Hrebenciuc și Dan Voi­cu­lescu. Într-o societate normală, cu o cultură democratică solidă, nici măcar nu ar trebui luat în seamă.
Din păcate, PNL nu este imun la cântecul de sirenă al PSD, după cum s-a văzut în recenta sa istorie, căci oa­menii care astăzi par să asculte de Klaus Johannis sunt aceiași care ascultau de domnul Tăriceanu și de Crin Antonescu atunci când liderii lor îi duceau spre alianța contra naturii cu PSD. Nu putem avea încredere în ei nici acum, chiar dacă ne dorim apariția unei forțe politice de dreapta, capa­bile să pună capăt dominației dezastruoase a PSD asupra României. Putem doar să sperăm că vor ră­-mâne fideli pro­pri­ilor calcule politice, favorabile în acest mo­ment, fu­ziu­nii.