Adevărată legendă a punk-rock-ului mondial, britanicul stabilit în America și-a creat, în cele peste trei decenii de activitate, o nișă muzicală proprie și un fan club aparte. A reușit să introducă cu succes aroganța punk în lumea rock-ului și a devenit un star mondial, cu ajutorul postului MTV. "Rebel Yell”, "White Wedding”, "Dancing With Myself”, "Flesh For Fantasy”, "Hot In the City”, "Eyes Without A Face”, sau "Cradle of Love” sunt doar câteva dintre melodiile lui arhicunoscute.
Dacă vă gândiți la Billy Idol, prima imagine ce vă vine în minte este aceea a unui tânăr blond cu părul țepos, pantaloni de piele și cercei. Ei bine, aflați că la începuturile lui muzicale a încercat, ca mai toți din generația lui, imaginea de rocker pletos, spre disperarea tatălui său. "Când a auzit că vreau să cânt într-o formație de rock'n'roll, tata a sărit în aer. Apoi, doi ani nu a mai vorbit cu mine doar pentru că aveam plete. Asta se întâmpla pe la finalul anilor '60, începutul anilor '70”, relata artistul într-un interviu. "Am ales să-l ignor și să-mi urmez drumul, iar la aniversarea lui de 60 de ani, i-am făcut cadou un disc de platină. Bam! «Uite, tată, un milion de americani mi-au cumpărat discul, pe lângă alte câteva sute de mii în Australia. Și tu mi-ai zis că sunt un prost să aleg muzica asta drept carieră». M-am simțit bine în postura asta de: «Vezi că eu am avut dreptate și nu tu?!»”, continua el.
Sex, droguri și rock'n'roll
William Michael Albert Broad (cunoscut drept Billy Idol) s-a născut pe 30 noiembrie 1955, în Stanmore, o suburbie a Londrei. Pe când avea doi ani, s-a mutat cu familia pentru o scurtă perioadă la New York. Reîntors în țara natală, a urmat școala de băieți Ravensbourne și mai apoi liceul de băieți Worthing din West Sussex, ba chiar un an a mers și la Universitatea din Sussex, la secția de Limba Engleză. Pasionat mai mult de muzică decât de carte, visând să devină superstar și nu profesor, nu s-a numărat printre fruntași. Ideea pseudonimului actual i-a dat-o chiar una dintre profesoarele lui, care l-a catalogat adesea drept "leneș” sau "nefolositor” - "Idle” în limba engleză, iar "Billy” și-a spus în onoarea lui Billy Fury, unul din cântăreții de rock'n'roll britanici la modă în anii '50-'60.
În 1976, bătea țara în lung și-n lat cu un grup de fani "Sex Pistols”, care își urmăreau peste tot idolii. Este anul în care se apucă serios de muzică, cântând în două trupe mai mici, până ce își formează propriul grup (Generation X) alături de basistul Tony James.
Generation X este una din primele trupe de muzică punk care au apărut la postul de televiziune BBC, în cadrul programului "Top of the Pops”. Au cucerit repede fani în rândul tinerilor, și până în 1980 aveau deja trei albume. Dar tocmai când succesul părea să le bată la ușă, membrii trupei au descoperit că managerul lor îi escroca. Au urmat doi ani de procese legate de contractul pe care-l semnaseră. "Până să scăpăm de el, am descoperit că nu mai suntem împreună. Toată nebunia aia ne-a despărțit”, povestea Billy.
Disperat, dar nu înfrânt, s-a mutat în America. "A fost o perioadă grea. A trebuit s-o iau de la capăt. Dormeam pe podea, în apartamentul unor prieteni. Dar nu am renunțat și am folosit tot ce învățasem în anii de Generation X, inclusiv din greșelile legate de finanțe și acte. Am fost mult mai atent la ce am semnat și cu ce oameni m-am angajat să lucrez”. A bătut palma cu Bill Aucoin, managerul trupei Kiss, și cu chitaristul Steve Stevens și a început înregistrările. Dar primul lui single, "Mony Mony”, nu a fost difuzat de nici un post de radio american, din cauza pozei artistului ce însoțea melodia. Respectând imaginea punk pe care și-o dezvoltase în Anglia, Billy s-a pozat cu o grimasă și părul făcut țepi, dar puritanii din noua lui țară nu au fost încântați deloc de imagine și de atitudinea pe care le-o inspira. "Așa că am trimis următoarea melodie, «Hot in the City», fără nicio poză. Toate posturile de radio care îmi refuzaseră prima melodie au început imediat să mă difuzeze. Am ajuns peste noapte pe locul 24”, își amintea zâmbind artistul.
În 1983, datorită MTV și videoclipului melodiei "White Wedding”, Billy cucerea America, iar mai apoi, întreaga lume. Peste noapte, tinerii i-au îmbrățișat muzica, ce crea o punte între pop-ul englezesc și heavy rock. De aici, toate ușile îi sunt deschise, iar Billy Idol îmbrățișează cu ardoare noul lui statut de idol. "Sex, droguri și rock'n'roll”, așa poate fi rezumată viața lui de acum înainte. Succesele se țin lanț, iar drogurile îi susțin frenezia.
În 1988, se mută la Los Angeles, cu iubita lui oficială, Perri Lister, care i-a și născut un fiu în același an. Dar Billy nu-i este fidel, așa că, un an mai târziu, o altă tânără, Linda Mathis, în vârstă de doar 19 ani, o aducea pe lume pe fiica artistului, Bonnie Blue Broad. Nici nașterea celor doi copii ai lui, și nici accidentul de motocicletă în care a fost la un pas să-și piardă piciorul nu l-au făcut să-și schimbe atitudinea față de viață. Abia în 1994, după ce își pierde cunoștința într-un club de noapte din Los Angeles, în urma unei supradoze de GHB (anestezic folosit și ca drog), artistul se trezește puțin la realitate. "Cincisprezece ani de zile am abuzat de droguri dintre cele mai dure. Incidentul ăla a fost semnalul de alarmă. Trebuia să trăiesc, dacă nu pentru mine, măcar pentru copiii mei. Fiul meu locuia atunci cu mine. Fata nu, dar pentru băiat eram direct responsabil. A fost palma necesară pentru a mă trezi la realitate. După aceea am făcut un pic de ordine în viața mea personală și chiar profesională”, mărturisea el. Urmează o perioadă de inactivitate muzicală. Abia în 2005 revine cu un album nou, "Devil's Playground”, care nu-l mai urcă însă în topuri la fel ca altădată...
În octombrie a.c., Billy Idol își va lansa autobiografia "Dancing with myself”, precum și primul său album de studio din 2005 încoace, "Kings & Queens of the Underground”.
(Biletele pentru cele două concerte pot fi găsite în rețeaua Eventim și au prețuri cuprinse între 161 și 214 lei, pentru concertul de la București, și între 95 și 300 lei, pentru cel de la Cluj.)