Misterele sacre ale Ceahlăului
Ceahlăul se numără printre cele mai misterioase masive muntoase din România. În primele ore ale dimineții, la răsăritul soarelui, deasupra masivului apar, în mod inexplicabil, niște jocuri de lumini. În trecut, se spunea despre acest masiv muntos că ar fi fost casa zeului dac Zalmoxis. În prezent, mulți susțin că Ceahlăul ar fi străbătut de cea mai puternică axă energetică existentă pe Terra. Sătenii care își duc traiul de zi cu zi în așezările de la poalele muntelui declară că au fost martorii unor apariții misterioase pe cer, în timp ce, în alte cazuri, găsesc pe pășunile de pe dealuri cercuri perfect rotunde, despre care susțin că ar fi opera unor ființe supranaturale sau a unor ființe venite de pe alte planete.
Geograful grec Strabon menționa, și el, în lucrările sale, muntele sacru numit Kogaion, unde se spunea că sălășluia Zalmoxis, un înalt preot al dacilor, devenit apoi zeu. O legendă veche povestește cum fata lui Decebal, Dochia, s-a refugiat pentru a scăpa de romani undeva în Ceahlău, rugându-se lui Zalmoxis, care a transformat-o în stană de piatră. Stânca Dochiei încă mai există și poate fi admirată de călători.
Tot în zona Ceahlăului, trecătorii pot admira și "Altarul lui Ghedeon” numit și "Piatra lată a lui Ghedeon”. În scrierile sale, istoricul roman Martial menționează muntele vestit din ținutul hiperboreenilor, unde zeii din Olimp s-ar fi prezentat în fața altarului, pentru a încheia jurământul de a lupta împotriva titanilor. Acest fapt este relatat și într-o legendă locală, care susține că regiunea ce se întinde la poalele Ceahlăului ar fi fost locuită de demult de uriași foarte înalți și foarte puternici, dar care, în final, au fost răpuși de voința divină.
Deși nu se numără printre cele mai înalte vârfuri muntoase din România, Ceahlăul are o amplasare care îi permite să fie văzut de la kilometri depărtare și, în anumite zile, cu luminozitate și vizibilitate foarte bună, el poate fi zărit chiar de la malul Mării Negre. De asemenea, în fiecare an, în zona Ceahlăului au loc două fenomene optice care nu au putut fi explicate. La răsăritul soarelui, în prima decadă a lunii august, o hologramă naturală uriașă, în formă de piramidă perfectă, denumită de localnici "Umbra Piramidei”, este formată timp de o oră și jumătate de vârfurile Piatra Ciobanului și Toaca. Tot la răsărit și în aceeași perioadă, timp de câteva minute, are loc fenomenul denumit "Calea Cerului”. Este un fenomen optic care constă în apariția unui stâlp înalt, format dintr-o lumină foarte intensă și stranie, mărginit în laturi de două benzi întunecate. Stâlpul luminos lasă impresia că se pierde în înălțimea spațiului ceresc. Explicația - neconfirmată - oferită acestor două fenomene face referire la faptul că Ceahlăul ar fi amplasat exact pe una din axele energetice ale planetei.
Vârful Toaca este, și el, o enigmă. Acesta are formă de piramidă cu baza pătrată, care se formează foarte rar în condiții naturale. Lungimea laturilor bazei piramidei reprezintă de două ori lungimea piramidei lui Keops, iar unghiul pantelor are doar 10 grade în plus față de cel al piramidei din Egipt. În apropiere de Ceahlău, la aproximativ 30 de kilometri, arheologii au descoperit dovezi ale existenței culturii Cucuteni, din jurul anului 4.800 î.Hr. Unele obiecte ceramice, scoase la lumină în urma săpăturilor efectuate, cuprind reprezentări de piramide cu baza pătrată.
Alte fenomene inexplicabile din zona Ceahlăului sunt reprezentate de niște fâșii luminoase, care apar pe cer sau care străbat pădurile ce acoperă masivul. Uneori, în toiul nopții, pe cer apar și ploi de lumini mici, albastre, care coboară spre vârful muntos. În localitatea Trifești, situată la poalele Ceahlăului, în vara anului 2013, localnicii au descoperit cinci cercuri perfect rotunde, apărute peste noapte pe islaz, ca niște inele groase, cu un diametru de 20 de metri și o grosime de 50 de centimetri. Deși specialiști de la Protecția Mediului au venit la fața locului și au luat mostre din solul ars, fenomenul a rămas în continuare catalogat ca fiind inexplicabil.
Enigma stâncii care noaptea se mișcă singură
În județul Neamț, la câțiva kilometri de Durău - o stațiune montană din Ceahlău - există o stâncă înfiptă pe un platou montan, care a fost numită de localnici "Piatra Dracului”. Localnicii declară că stânca își mută poziția de fiecare dată, noaptea. Semănând cu un turn, ea se află în locul cunoscut sub denumirea de Gura Largului, aflat la confluența Bistriței cu Bistricioara, din comuna Poiana Teiului.
O legendă locală spune că stânca ar fi rezultatul unui pariu între diavol și Dumnezeu. Dracul s-a fălit că poate fura o stâncă sacră din Ceahlău, până la răsăritul soarelui, devenind astfel stăpânul omenirii. Dumnezeu a acceptat pariul, și diavolul a plecat, a desprins stânca din munte, a plutit puțin deasupra Masivului Ceahlău, dar răsăritul a venit exact când piatra era dusă spre gura Bistriței. În acel moment, diavolul a scăpat piatra, care a căzut pe pământ. Oamenii din zonă declară că ar fi văzut stânca mișcându-se singură noaptea, fie spre dreapta, fie spre stânga, pe o distanță de câțiva centimetri.
Fenomenele inexplicabile de pe Vârful Gugu
La 25 de kilometri distanță de localitatea balneo-climaterică Poiana Mărului, din Caransebeș, în Munții Țarcului, este localizat Vârful Gugu, unul dintre locurile cele mai stranii dintre Munții Retezat și Parâng, devenit celebru pentru fenomenele inexplicabile care au loc aici. La anumite ore ale zilei, muntele pur și simplu dispare, fără a mai putea fi văzut. Conform legendelor locale, zeul Zalmoxis ar fi locuit și pe acest munte, care a devenit sălaș sacru pentru daci, iar Decebal și-ar fi ascuns o parte din comoară aici.
Mulți căutători de comori din zonă încă mai sapă în jurul muntelui, în speranța de a găsi măcar o mică parte din comoara fabuloasă ascunsă de Decebal. Locuitorii de la poalele muntelui poartă și denumirea de "gugulani”, și sunt cunoscuți pentru longevitatea lor, pe care ei o consideră un rezultat al încărcăturii energetice mari a muntelui în apropierea căruia trăiesc. Uneori, cei care se plimbă prin zonă pot vedea explozii de lumină ieșind chiar din munte. Unii turiști au declarat că nu au putut dormi deloc din cauza unor energii inexplicabile pe care le-au simțit.
Alte fenomene enigmatice, frecvente în regiune, includ lumini plutitoare și fulgere globulare. Cu ceva timp în urmă, dispariția unui avion a fost semnalată în zona muntelui, așa că un grup de cercetători a venit la fața locului să investigheze. Dar pelicula aparatului nu a înregistrat absolut nimic din cele câteva ore bune de filmare. Cercetătorii au fost martorii exploziilor luminoase petrecute în partea de vârf a masivului, au avut în mod constant senzația că ar fi fost urmăriți, au avut senzații de sufocare și s-au confruntat cu stări inexplicabile de teamă. În cartea sa, "Enigmele miturilor astrale”, Victor Kernbach menționează Vârful Gugu, considerându-l unul dintre punctele energetice importante ale Terrei.
Grădina cu zmei
În Podișul Someșan, la baza dealului Dumbrava, există o zonă cu un ansamblu de stânci de forme bizare. Aria a fost declarată rezervație naturală și poartă denumirea de "Grădina Zmeilor”. Dintre stâncile cu forme ciudate pot fi amintite Sfinxul, Zmeul, Zmeoaica, Călugării, Moșu', Fata Cătanii, Eva, Degețelul, Dorobanțul, Căpitanul și Soldații. Formațiunile geologice par a fi rezultatul acțiunii aerului, supuse transformărilor cauzate de vânt, îngheț-dezgheț și temperatură. La formarea structurilor stâncoase au mai contribuit și apa, prin șiroire și spălare, și procesele gravitaționale de surpare și prăbușire. Zona protejată cuprinde o arie de aproximativ două hectare și este localizată în bazinul Almașului, din partea vestică a satului Gâlgăul Almașului, în estul județului Sălaj.
În lume nu există decât trei locuri de acest gen, rezervația din România fiind unică în Europa. Conform unor legende locale, demult, prin acele locuri ar fi trăit o fată îndrăgostită de o cătană. Mama fetei a blestemat-o să se transforme în stană de piatră, tânăra devenind astfel una dintre formațiunile stâncoase stranii. Până în anul 1971, când în zonă au avut loc niște alunecări de teren, una dintre stâncile din rezervație chiar avea, în mod vizibil, forma unei tinere cu părul lung, care părea că poartă în spate o doniță și în mână un ulcior.
Piramidele de la Șona
În apropiere de Făgăraș, pe malul stâng al Oltului, se întinde satul Șona, care este cunoscut în zonă pentru niște ciudate formațiuni de pământ aflate la marginea sa, în formă de piramidă. Localnicii au denumit ridicăturile "guruieți” și au încercat să le deslușească misterul. N-au izbutit, pentru că ele își schimbă întruna înfățișarea. Oamenii care trăiesc în zonă susțin că apa așezată la o treime de baza piramidelor dobândește proprietăți vindecătoare, în vreme ce carnea pusă acolo nu putrezește. În plus, amplasarea unei lame de ras în același loc, la o treime de bază, o face să se ascută de la sine. Intrigați de misterul "guruieților”, localnicii au vrut să sape în movile să vadă ce ar putea fi înăuntru, dar autoritățile le-au interzis.
În satul Șona există în total opt movile. Inițial, forma acestora era de piramidă, dar trecerea vremii le-a erodat. Movilele se întind pe două linii paralele, la marginea unei terase de un kilometru, și sunt înalte de 20-30 de metri. Legenda locală spune că uriașii din trecut, care au coborât de pe Munții Făgăraș, au trecut Oltul, și încălțările li s-au umplut de noroi de pe fundul apei. Acolo unde ei s-au scuturat de pământ s-ar fi format movilele care pot fi admirate și astăzi. O altă legendă susține că otomanii obișnuiau să care pământ din țara lor în turbane, pe care l-ar fi lăsat la Șona, formându-se astfel dâmburile. Cercetările arheologice desfășurate în zonă au scos la iveală ceramică veche de câteva mii de ani, datând din perioada Hallstat și din era târzie a bronzului.
În apropiere de Șona, la marginea satului Hămelag, există patru piramide similare. Acestea sunt foarte erodate la vârf, nefiind prea bine conturate. Movile asemănătoare mai există și în apropierea satului Bunești. Acolo, arheologii au găsit dovezi ale culturii dacice și există o legendă locală care merge și mai departe. Ea spune că unind pe o hartă Vârful Omu, sanctuarul de la Racoș și zona piramidelor, aceasta din urmă formează vârful unui triunghi dreptunghic, care ar putea indica faptul că mormântul lui Decebal se află în zonă.
Zalmoxis și Peștera Polovragi
Peștera Polovragi se află în județul Gorj, pe malul stâng al Oltețului. Caverna se întinde pe mai bine de nouă kilometri și se numără printre cele mai mari peșteri din România. Ea include simboluri misterioase, coridoare secrete și locuri speciale de ritualuri și rugăciune, care țin de tradițiile pre-creștine. Denumirea peșterii vine de la termenul "Poleo”, care face referire la acele zone unde se întruneau vracii dacilor. Altă explicație etimologică menționează planta numită "polovragă”, despre care în vechime se credea că ar fi avut proprietăți miraculoase de vindecare. În trecut, vracii dacilor o foloseau frecvent, dar, în prezent, planta nu se mai găsește.
Și peștera Polovragi este legată, în legende, de zeul suprem dac Zalmoxis. Surse locale susțin că peștera i-ar fi oferit adăpost zeului, ba undeva sub ea, în adâncuri, ar exista și un întreg complex de coridoare secrete, care i-ar fi oferit lui Zalmoxis acces în mai multe zone ale Daciei, inclusiv la cetatea Sarmizegetusa. În peșteră chiar au fost descoperite urme imprimate în sol, despre care analiza științifică a arătat că erau vechi de peste 2.000 de ani. Una dintre cele mai cunoscute galerii ale peșterii adăpostește "Scaunul lui Zalmoxis”, unde mereu vizitatorii sunt cuprinși de o stare de liniște interioară desăvârșită, și "Izvorul Speranțelor”, caracterizat de faptul că nu își modifica niciodată debitul, indiferent de anotimp sau de condițiile climatice. Fiind vorba despre un adăpost al marelui zeu, există și legende care susțin că dacii ar fi îngropat undeva, în peșteră, comori fabuloase, care ar fi protejate de spirite străvechi. Mulți dintre cei plecați în căutarea acestor comori nu s-au mai întors niciodată, ca și cum blestemul și spiritele păzitoare ale aurului i-ar fi făcut dispăruți pe vecie. Un alt lucru inexplicabil se petrece și în apropierea peșterii. Au existat multe cazuri în care animalele din ogradă și mâncarea oamenilor de pe masă dispăreau în mod enigmatic. Acest lucru a fost pus tot pe seama spiritelor invocate de daci să păzească comorile peșterii, care aveau intenția de a-i speria pe oameni, ca aceștia să nu se încumete să caute aurul ascuns.