Prof. Dr. MIRCEA COȘEA - "Este momentul ca oficialitățile române să treacă de la aplauze și discursuri slugarnice, la negocieri serioase și demne cu Administrația americană"

Zgomotul de fond al alegerilor europarla­men­tare a estompat, pe nedrept, importanța vi­zitei vicepreședintelui american, Joe Biden.

Încercăm să dăm la o parte pânza de păianjen de pe ochii politicienilor, amintindu-le că recenta descin­dere a înaltului oaspete de la Washington a vizat în­trea­ga societate românească, mersul ei către viitor, sub umbrela statului de drept. Așadar, alegerile euro­par­lamentare au trecut ca un accelerat prin gara din Mizil. Să ne întoarcem la lucrurile care contează. Spre exemplu, cât de bine au înțeles forțele politice de la putere, în frunte cu Victor Ponta al... III-lea, că nu vor mai putea repeta "marțea neagră", decât cu riscul de a compromite poziția României pe scena politică in­ter­­națională? Au fost sau nu au fost digerate cores­pun­zător recomandările ferme de peste Ocean cu privire la întărirea și "impersonalizarea" instituțiilor și la consolidarea domniei legii? Despre toate acestea, accentuând contextul global în care ne aflăm, ne-a vorbit profesorul Mircea Coșea, o personalitate de anvergură europeană, fost secretar de stat și europar­la­mentar.

"Războiul rece a fost și este din nou o soluție de salvare"

- Domnule profesor, cum apreciați recentul "de­sant" american la București, în frunte cu vicepre­ședintele Joe Biden?

- Cred că România a devenit importantă pentru SUA, ceea ce explică desele și importantele vizite ale oficialilor americani. Destabilizarea mondială, adică revenirea lumii la un nou "război rece", este una din rațiunile acestei vizite. Actuala etapă a funcționării sis­temului economic mondial nu putea să nu influen­țeze situația geopolitică, raportul de forțe dintre prin­ci­palii poli de putere (SUA, Rusia, UE și China). Nu­cleul de bază al întregului sistem economic mondial a fost cuplul "sistem bancar-companii multina­țio­nale", care a condus lumea spre un eșec: criza econo­mică și financiară. Acest eșec a marcat, din punctul meu de vedere, începutul unei noi etape a funcționării sistemului economic global. Părerea mea este că reîntoarcerea la o perioadă de tipul celei denumite "războiul rece" era inevitabilă, încă din perioada 2008-2010. Din lipsă de spațiu, analizăm numai ac­țiunea Rusiei, de recucerire a fostelor teritorii so­vie­tice. Ce observăm? Rusia a inițiat și pus în practică o politică inteligentă de revenire la rangul de superpu­tere, prin măsuri graduale de plasare a adversarului în situație de "non combat". A mizat pe lipsa de reac­ție serioasă a comunității internaționale, prin două mij­loace: infiltrarea masivă de capital rusesc pe pie­țele occidentale și, mai ales, practicarea unor politici de "adormire" a Europei, prin crearea senzației de si­gu­ranță a aprovizionării cu energie. Evident, per­dan­tul acestei perioade este UE. Reîntoarcerea la războiul rece nu este, așadar, urmarea "unei obrăznicii a lui Putin" și nici situația Crimeei. Este o urmare logică a unei crize determinate de eșecul unui model de dezvoltare, grefată pe incapacitatea creării unui nou model. Războiul rece a fost și este din nou o soluție de salvare, căci creșterea economiei militare va crea cu ușurință locuri de muncă, iar psihoza temerii de război va anihila revendicările sociale. Poate este cinic și neinspirat, dar ceea ce Victor Ponta a declarat la Uzina de Avioane Craiova este semnificativ pentru modul în care interpretează politicienii raportul dintre economie și război. Domnia sa spunea, adresându-se muncitorilor:"Vă dau o veste proastă: va fi război. Vestea bună este că veți avea de lucru".

- Ce se întâmplă, totuși, în România? Prin ce a stârnit ea interesul Americii?

- România nici nu ar fi contat dacă nu s-ar găsi la granița cu zona de influență a Rusiei. Locul nostru pe hartă ne ridică deodată la nivelul unei țări importante, dar nu pentru că am putea juca un rol militar sau diplomatic, ci pentru că ne aflăm doar la două sute de kilometri de Odessa. Proximitatea pare a fi atributul nostru în concepția geo-militară americană; deci, conform minimei logici militare, România va deveni cel mai înaintat punct de apărare/atac al SUA/NATO la granița cu Rusia. Este foarte probabil ca, pe lângă Scutul de la Deveselu și baza militară din Dobrogea, România să fie aleasă ca loc de staționare a unor forțe americane mai importante.

"Există, și trebuie spus răspicat, pericolul deturnării României, prin malversațiuni politice, de la calea sa europeană și pro-occidentală"

- Cu toate astea, tema principală a dialogului româno-american de la București n-a fost NATO, ci lupta anti-corupție. Cum explicați?

- Americanii au înțeles că nu pot oferi bazelor mi­li­tare de pe teritoriul României, garanții de stabilitate, în condițiile în care România a dezvoltat în ultimii douăzeci și cinci de ani un tip de stat ce nu poate ga­ranta stabilitatea și loialitatea față de aliații săi. Asta, deși este membru NATO, deși luptă în Afga­nistan, deși se declară de dimineața până seara pro-occi­dentală. Actualul tip de stat pe care îl avem poar­tă denumirea de "stat capturat", adică un stat în care instituțiile acționează în sprijinul și pentru protecția unor persoane, a unor grupuri de interese economice sau politice, reglementând prin legi, ordonanțe de urgență sau orice alt document oficial, acțiuni în folo­sul unilateral al clientelei politice. Este de ajuns să reamintim cum a acționat statul român în cazul pri­vatizării Petrom, Oltchim sau CFR Marfă, sau parla­mentul în cazul "marțea neagră", pentru a demonstra capturarea statului român de către clientela politică. Pentru americani, statul capturat este un important element de instabilitate, deoarece el nu se supune in­te­resului național, ci acelui grup. Astfel, se pot aș­tepta ca la presiunea unuia dintre gupuri ("baro­nii"), portul Constanța să treacă, printr-o lege sau ordonanță de urgență, de la administrarea guvernamentală la cea locală, cu implicații dezastruoase asupra importanței militare strategice a portului, în contextul actualei situații geopolitice. Iată de ce americanii insistă atât de mult asupra problemei corupției. Există teama vulnerabilității statului capturat care s-a construit pentru a facilita, dar și pentru a proteja corupția, așa cum există teama ca, în cazul în care justiția devine din ce în ce mai eficientă, cei care conduc de facto sta­tul capturat (numiți la noi baroni, iar la alții oli­garhi) să încerce salvarea lor prin trădarea intereselor țării, în favoarea unor puteri străine care le-ar conferi imu­nitate. Există, și trebuie spus răspicat, pericolul detur­nării României, prin malversațiuni politice, de la ca­lea sa europeană și pro-occidentală.

"Arma pe care Rusia o poate folosi împotriva României nu este tancul, ci capitalul"

- Cât de importantă este protecția militară ofe­rită României de SUA și NATO? Credeți că, la nevoie, ar sări cineva în sprijinul nostru?

- Protecția pe care SUA și NATO o oferă Româ­niei, în actualul context al tensiunilor din estul său, es­te, fără îndoială, una dintre cele mai benefice reali­tăți ale ultimilor douăzeci și cinci de ani. Este greu de imaginat care ar fi fost soarta României fără această pro­tecție și cum s-ar fi apărat de tendințele destabili­za­toare, nu numai din partea Rusiei, dar și din partea politicii guvernului maghiar, de sprijinire a proce­selor de autonomizare teritorială. Problema este, însă, doar pe jumătate rezolvată, căci protecția se acordă doar în cazul unor intervenții militare. După părerea mea, o intervenție militară asupra României este aproape imposibilă, nu pentru că Rusia nu ar pu­tea acest lucru, ci pentru că nu are nevoie de așa ceva. Arma pe care Rusia o poate folosi împotriva noastră nu este tancul, ci capitalul. Neglijăm faptul că economia românească este "plină" de capital rusesc, de la "Alrom" la "Lukoil", ca și de o mulțime de alte afa­ceri cu capital rusesc, mascate în firme aparent de alte naționalități. Pe de altă parte, trebuie spus că in­ves­tițiile americane se situează în economia româ­neas­că de abia pe locul 12, iar afaceri de tipul Bechtel mai mult ne-au sărăcit, decât îmbogățit; Ford, pe de altă parte, nu reușește să-și țină promi­siunile privind obiectivele producției la Craiova. De aceea, cred că este momentul ca oficialitățile noastre să treacă de la aplauze și discursuri slugarnice, la ne­go­cieri serioase și demne cu Administrația america­nă. Ar trebui să plece de la o întrebare simplă: ce rol i se rezervă României în contextul reizbucnirii răz­bo­iului rece? Va avea rolul de locație a unor baze militare sau rolul de stabilizator politic al zonei Mării Negre? Desigur, a doua variantă este cea dorită, dar pentru asta Ro­mânia are nevoie de un puternic sprijin ma­terial, atât de natură investițională, cât și de coop­tare, în calitate de partener, la marile proiecte ener­getice ale zonei. Este o oportunitate istorică, pe care nu ar tre­bui să o pier­dem, dar, până una-alta, se pare că o pier­dem, de­oarece costurile tot noi le vom plăti. Obli­gația pe linie NATO de a suplimenta cheltuielile militare la circa 2% din PIB este un lux pentru buge­tul Ro­mâ­niei, și nu se poate susține decât prin redu­cerea altor chel­tu­ieli extrem de presante, cum ar fi cele pentru edu­cație și sănătate.

"Revoluția din '89 a fost deturnată de la obiectivele ei"

- După un sfert de veac de la evenimentele din 1989, vicepreședintele Joe Biden a vorbit de revolu­ția română "neterminată". Cum comentați?

- Da, le dau dreptate americanilor atunci când spun că revoluția română nu a fost terminată. După cum am afirmat în volumul meu intitulat "România subterană", publicat în 2002, revoluția a fost detur­na­tă de la obiectivele ei, devenind o oportunitate istorică pentru anumite grupuri de forță, provenite din vechile structuri comuniste, nu numai de a se salva, ci și de a-și folosi informațiile și relațiile pe care le dețineau, pen­tru transferul unei importante părți a avuției națio­nale în proprietatea lor. Revoluția nu s-a înche­iat, și pentru că societatea și economia românească nu au identificat și asimilat corect și eficient prin­ci­piile și valorile economiei de piață. S-a creat doar for­ma, dar conținutul, atunci când nu a fost complet ig­no­rat, a fost deturnat spre interese politice și econo­mice de grup. Astfel, economia de piață românească nu a asimilat cultura relației contractuale, ci pe cea a relației clientelare; sursa principală a acumulării de capital nu o reprezintă profitul afacerii, ci banul pu­blic, preluat prin relații clientelare din bugetul sta­tului. Într-o perioadă istorică extrem de scurtă, clien­tela politică a acumulat averi personale pe care o eco­nomie de piață adevărată nu le-ar fi putut realiza decât în decenii. Ca o consecință, economia de piață ro­mânească a condus la o stratificare rapidă a societății, în contradicție cu tendințele europene actuale, de re­ducere a diferențelor prin politici de solidaritate și coeziune socială.

"Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care d-l Biden a calificat lupta împotriva corupției ca fiind patriotism"

- Vă rog să comentați cele mai dure expresii legate de corupție pe care le-a folosit Joe Biden: "corupția este un cancer", "corupția este o altă față a tiraniei", "lupta împotriva corupției este patrio­tism", "nimeni, nimeni, nimeni nu este mai presus de lege", "statul de drept reprezintă o problemă de secu­ritate națională".

- Remarc apropierea discursului domnului Biden din 2014, de cel al celebrului politolog american Zbigniew Brzezinski, din 1983, pentru a marca nu numai continuitatea gândirii politice americane, ci și importanța deosebită pe care, încă din anii '80, SUA o acordau pericolului pe care corupția îl reprezintă pen­tru o națiune, nu numai din punct de vedere eco­nomic, dar și al securității naționale. Mai mult, din ex­presiile d-lui Biden, reiese faptul că America nu poate concepe o relație politică de parteneriat, puter­ni­că și de durată, cu cei care nu înțeleg pericolul co­rup­ției și nu acționează impotriva ei. Ceea ce m-a im­presionat cel mai mult a fost modul în care d-l Biden a calificat lupta împotriva corupției ca fiind patrio­tism. Oare nu ar trebui să ne întrebăm cât de patrioți sunt aleșii noștri care, sub scutul imunității, ocrotesc corupția, se străduiesc să o amnistieze și contestă deciziile justiției? Zice d-l Biden că am putea asimila co­rupția cu un cancer, dar mi se pare o analogie puțin forțată, căci dacă, în multe cazuri, cancerul este o boa­lă incurabilă, în cazul corupției sunt imense șanse de vindecare, dacă există medicamentul numit voință politică. Din păcate, cu actuala clasă politică, sunt puține șanse să dispunem de acest medicament.