Culmea, însă, nu despre aurul Apusenilor era vorba în știrile care apăreau pe fluxurile agențiilor de știri, zi după zi, ci despre medaliile cele mai strălucitoare, câștigate de tinerii români în competiții internaționale de cel mai înalt nivel.
Primele vești bune au venit din sport. Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia, depășind Marea Britanie și Rusia pe podiumul concursului. A doua zi, căpitana echipei noastre, extrem de talentata Larisa Iordache, a reușit să mai câștige trei medalii: aur în finala de la sol, argint în finala de la bârnă și bronz în cea de la sărituri, după un veritabil maraton între aparatele probelor individuale.
Știrile de bine au continuat apoi să vină dinspre olimpiadele internaționale în care erau angrenați liceenii noștri. Elevii din lotul olimpic de chimie s-au întrecut pe ei, obținând cinci medalii de aur, o medalie de argint și o medalie de bronz, la ediția din acest an a Olimpiadei Internaționale de Chimie, desfășurată la Moscova. E cel mai bun rezultat din istoria participărilor românești la această competiție. România a ocupat primul loc pe echipe și a surclasat, astfel, țara gazdă, Federația Rusă.
Nici reprezentanții noștri la Olimpiada Internațională de Filosofie, desfășurată la Vilnius, nu s-au întors cu mâna goală: o medalie de aur și o mențiune din partea juriului.
Olimpiadele internaționale sunt în plină desfășurare zilele acestea. Nu e competiție de la care elevii noștri să nu vină încărcați de lauri. Nu există disciplină la care să nu excelăm, la nivel internațional, prin trei-patru elevi. Spre comparație, dintre cei peste 30 de europarlamentari români trimiși la Bruxelles și plătiți cu peste 1 milion de euro pe durata mandatului, abia dacă numeri câțiva...
E o ruptură prea mare între tânăra elită intelectuală a României și elita politică. E undeva un scurtcircuit în care tupeul, oportunismul și mârlănia iau locul talentului, onestității și pasiunii. Medaliile acestea olimpice nu apar din nimic. În spatele lor stau visurile unor părinți, stă încăpățânarea unor profesori care nu s-au lăsat înghițiți de sistemul de învățământ de la noi, stă munca acestor copii. Performanțele lor impun investiții mai mari din partea statului și impun un proiect național care, cu ajutorul unor mari investitori străini, să le permită acestor tineri să facă performanță profesională și să câștige banii pe care îi merită în țara noastră. Să-i putem ține în România, să-i ajutăm să dea plus-valoare produselor "made in Romania" ar fi aur curat. Bașca, nici nu ar mai fi nevoie să ne mânjim cu cianuri, ca la Roșia Montană...