În ziua de 19 octombrie 2013, în timp ce marșurile de protest împotriva proiectului Roșia Montană și a gazelor de șist ajungeau la punctul maxim în București, Cluj-Napoca și în alte mari orașe din țară și străinătate, moții liberi din Apuseni s-au adunat în centrul orașului Câmpeni, ca să-și exprime îngrijorarea pentru pierderea a mii și mii de slujbe și pentru pagubele imense presupuse de eventuala exploatare minieră din zonă. Mișcarea a dat un nou suflu luptei pentru salvarea Munților Apuseni, punând pe jar atât autoritățile locale și centrale, cât și compania RMGC, care-și vedea propaganda privind crearea de mii de locuri de muncă lipsită de credibilitate. Hotărâți să-și apere până la capăt dreptul la mediu curat, dezvoltare durabilă și mod de viață specific, cei prezenți la marea adunare au adoptat cunoscuta "Proclamație de la Câmpeni" - unul dintre cele mai importante documente publice adoptate de români, de la Proclamația de la Timișoara din 1989 încoace. Printre cei prezenți la acea mare adunare s-a numărat și Maria Oprea, proprietarul și directorul agenției de turism ELMARIA din Câmpeni. Astăzi, la mai bine de o jumătate de an de la eveniment, când proiectul minier este pus în paranteze chiar de statul român, dezvoltarea alternativă a Munților Apuseni este în curs de a se impune cu adevărat drept singura direcție legitimă și logică de dezvoltare. Cu atât mai mult cu cât, în mod nesperat, are și sprijinul Consiliului Județean Alba.
"Noi nu cerșim la ușile altora, alții au venit la ușa noastră și încearcă să ia și să distrugă ceea ce ne aparține!"
- Vă rog să le reamintiți cititorilor noștri care sunt principalele puncte ale Proclamației de la Câmpeni. În ce măsură sunt acestea de actualitate?
- Sunt și vor fi mereu actuale. Nimeni nu le poate uita, fiind vorba de puncte care fac trimitere la viața noastră, a copiilor și a nepoților noștri. Iată, într-o scurtă înșiruire, ce s-a cerut în octombrie și a ajuns subiect de prima pagină în multe publicații din lumea întreagă: 1. "Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptățiți să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogățiile cu care ne-au înzestrat natura și bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunității noastre și al României! 2. Avem pășuni pe care putem să ne creștem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă. Noi nu cerșim la ușile altora, alții au venit la ușa noastră și încearcă să ia și să distrugă ceea ce ne aparține! 3. Din activitățile alternative mineritului și din dezvoltarea lor se pot colecta taxe și impozite care să fie administrate în folosul nostru și al cetățenilor români. 4. Orice străin e binevenit în Munții Apuseni, atâta vreme cât ne respectă modul de viață și nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe, împotriva voinței noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tuturor celor care, prin viclenie, hoție și corupție, vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale și istorice de care depinde viața noastră".
- Au existat și revendicări punctuale, care i-au alertat pe guvernanți și pe primarii din zonă.
- Dintre cele mai puternice revendicări ale noastre, aș insista asupra necesității respingerii de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetățenilor români, precum și alte măsuri derogatorii, în favoarea companiilor miniere de orice tip. Aceste proiecte se află chiar în aceste zile pe ordinea de zi a Camerei Deputaților. Mai mult, dorim interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activitățile miniere din România; cerem includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO; solicităm crearea unei comisii parlamentare de anchetă a afacerii Roșia Montană, sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor, acordarea licenței, sponsorizările RMGC către instituții publice și private, ONG-uri, persoane fizice, influențarea deciziilor politice, încălcarea unor hotărâri judecătorești definitive, modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei și dreptul la liberă exprimare etc. În fine, pe lângă adoptarea unor politici care să prevadă utilizarea resurselor în folosul statului român și sprijinirea întreprinzătorilor locali, cel puțin în măsura în care a fost sprijinită compania străină RMGC, Proclamația cere instituțiilor publice abilitate să demareze cercetări penale, în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de documente cu privire la proiectul Roșia Montană. Adunarea nu a uitat nici de flagelul gazelor de șist, cerând atât interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice, cât și respectarea voinței cetățenilor cu care suntem solidari.
"Propunem o dezvoltare «înceată», dar durabilă, în Apuseni, pe bază de turism și industrii mici, locale"
- Recent, compania-mamă a RMGC din Canada, Gabriel Resources, a amenințat statul român cu un arbitraj internațional, în cadrul căruia va cere 4 miliarde de dolari despăgubire pentru neacordarea avizelor pentru proiectul Roșia Montană. Are a se teme România de o astfel de amenințare?
- Accesul la justiție este un drept al democrației, dar asta nu înseamnă că tot ce se cere se și obține. Avem certitudinea că, odată cu demararea acestui eventual proces, cu siguranță vor ieși la lumină toate etapele "negre" ale încercării de demarare a proiectului de la Roșia Montană. Mă refer la modul suspect în care a fost obținută licența de exploatare, la modul în care a fost mărit, prin încălcarea legii, perimetrul de exploatare, la acordurile dintre statul român și societatea canadiană, mai mult sau mai puțin legale, la modul în care s-a închis vechea mină și au fost concediați 750 de muncitori etc. La un eventual arbitraj, care nu va fi nicidecum în favoarea companiei miniere, se va vedea că aici a fost vorba, de-a lungul unui deceniu și jumătate, de un loc al fărădelegii, cum spunea cineva în revista dumneavoastră. Compania ar face mai bine să se abțină de la amenințări, deoarece aici, în Apuseni, stă pe o bombă cu ceas, pe care și-a pus-o singură ca fundament al activității din ultimii 15 ani. Acest lucru ar trebui să-l știe și primarul din Câmpeni, un "darling" al companiei RMGC care, se spune, a afirmat că e nevoie să fie aprobat proiectul minier, iar dacă totuși va ieși prost, el va părăsi localitatea, doar n-o să stea într-o zonă poluată... Ce se poate comenta? Revenind la amenințarea Goldului cu înalta Curte de Arbitraj Internațional, noi avem încredere în apărătorii de renume (aici mă refer la avocați) ai României, care au reușit să apere interesele poporului român la Haga, în procesul cu Insula Șerpilor. În cazul Roșiei Montane, știu că vor apăra vieților oamenilor din Munții Apuseni și nu numai. Nu dorim un asemenea proiect, indiferent de presiunile făcute de peste Ocean.
- Care sunt, în viziunea dvs., alternativele de dezvoltare în Munții Apuseni? Cum răspundeți celor ce doresc să muncească la mină?
- Proclamația dă toate răspunsurile, iar fiecare dintre moții prezenți la adunare are în fața ochilor situația întregii zone a Apusenilor. Aici, fiecare vale se învecinează cu alta, fiecare munte dă naștere unui izvor sau unui pârâu care ajunge la aceeași destinație, în Mureș sau în Criș, iar apoi în Dunăre. Puține zone de locuit din lume sunt atât de compacte, atât de binecuvântate cu o diversitate biologică extraordinară. Munții Apuseni sunt ca degetele unei mâini; nu poți tăia unul, fără ca mâna întreagă să nu aibă de suferit. Noi propunem dezvoltarea "înceată", pe bază de turism și industrii mici, locale. Însuși președintele Consiliului Județean, Ion Dumitrel, fost sprijinitor al proiectului minier de la Roșia, a conștientizat că turismul, și nu mineritul, este "lider" în dezvoltarea durabilă a Munților Apuseni. Nu este de glumă nici cu adunatul fructelor de pădure. Numai în toamna anului trecut, din zona Câmpeni s-au colectat fructe de pădure în valoare de 2 milioane de euro! Or, mineritul cu cianuri și tăierea pădurilor ar aduce deșertul pe capul nostru. Ecosistemul zonei ar fi distrus pentru secole. Degeaba ar crea RMGC 2000 de locuri de muncă temporare, "la lopată", căci ar dispărea, în schimb, celelalte mii de locuri pe termen lung existente în prezent! Ce afacere e asta? Nu zic, pot face unii și minerit, dar numai prin exploatarea haldelor de steril, fără cianură, și eventual, prin extracție pe galerii (cum recomandă Academia Română), pe o perioadă de minimum 200 de ani, fără a afecta principalele galerii romane. Să iasă șapte-opt generații la pensie din minerit, nu o jumătate de generație, cât propune Gold Corporation. Asta, dacă unii localnici ar ține să păstreze cu orice chip această tradiție a mineritului. Ea ar putea fi transferată și în structura turistică; vine turistul și, în schimbul unei taxe, primește permisiunea de a căuta aur cu șaitrocul în perimetre bine delimitate. La plecare, vinde statului, la prețul pieței, tot ce a găsit. Poate pleca cu doi lei în buzunar sau cu două milioane. Un Eldorado european, o țintă pentru mii și mii de turiști de aventură.
"Munții au rămas ca-n palmă, un peisaj selenar cum n-a fost niciodată în istorie"
- Pe lângă aur, Apusenii au și multe păduri. Canadienii/americanii vor aur, austriecii, lemn. De fapt, tot aur, dar verde. Nu demult, locuitorii din zonă s-au răzvrătit împotriva tăierii nebunești a pădurilor. Ce i-a nemulțumit?
- S-au adunat peste 500 de moți din Horea, Arieșeni și Gârda. Oameni care au observat că pădurile sunt rase fără milă de aceste companii străine, iar pentru ei, pădurea este viața însăși. S-au răzvrătit, deci, pentru a-și apăra viața. Făuritorii de ciubere au ajuns să nu mai poată tăia lemn pentru a-și practica meșteșugurile tradiționale; ei au văzut că suprafețele de pădure ale comunelor, și mai ales ale statului, dispar de la o lună la alta, ca printr-o magie neagră. Munții au fost rași de păduri, au rămas ca-n palmă, un peisaj selenar, înfricoșător, cum n-a fost niciodată în istorie. Dacă astăzi distrugem munții Roșiei Montane, înălțăm iazul cu cianură la Corna, distrugem pădurile din munți pe sute de mii de hectare, cine să mai viziteze acest ținut? Cine să mai ocupe sutele de pensiuni ridicate cu greu de oameni curajoși, orientați spre turism rural și spre sporturi de iarnă? Pârtiile frumoase, în toată lumea, coboară printre brazi. Dacă ai tăiat coniferele din Arieșeni, la ce bun să mai vii la schi? Să te dai cu schiurile printre cioate? Turismul va dispărea. Sutele de milioane de euro investite în ridicarea de pensiuni se vor face scrum. UE ar trebui să fie informată că banii contribuabililor europeni, ajunși în Apuseni, au căzut într-o capcană. Statul român a încurajat contractarea de fonduri europene, dar a atras, aproape pe ascuns, și capitaluri de risc, în contradicție cu destinația celor dintâi. Cineva trebuie să răspundă. Procurorii de la DNA vor decide cine.
Detalii despre activitatea turistică din Apuseni, pe www.elmariaturism.ro