Interpretă, compozitoare și producătoare multi-nominalizată la premiile Grammy, Tori Amos este una din artistele greu de încadrat într-un gen muzical anume: piano-rock, alternative-rock, art-pop, art-rock, electronic, sau chiar clasic și baroque pop - toate aceste stiluri îi sunt familiare. Interesanta și complexa ei carieră are la bază o educație multi-culturală, rigurozitatea muzicii clasice și, nu în ultimul rând, un dar ceresc: o voce inconfundabilă de mezzosoprană. În cei peste 33 de ani de carieră, Tori a avut nu mai puțin de 13 turnee internaționale, peste 1.000 de concerte și a lansat 14 albume de studio.
Fetița, pianul și muzica rock
Myra Ellen Amos (Tori Amos) s-a născut pe 22 august 1963, în Carolina de Nord. Este mezina unui pastor metodist de origine irlandezo-scoțiană și a unei casnice cu origini cherokee. Micuța Tori s-a îndrăgostit de pian încă de la vârsta de doi anișori. "Prima mea amintire este legată de un pian mare, negru, la ale cărui clape abia puteam să ajung. Mama mi-a povestit că aveam doar doi ani și jumătate când am început să cânt, cocoțată pe o carte groasă, cu numere de telefon", povestea ea într-un interviu. Nu e de mirare că la 5 ani începuse să compună, sau că a fost remarcată și a primit o bursă la Conservatorul de Muzică Peabody, unde a studiat pianul până la 11 ani. Dar Tori, mult prea îndrăgostită de muzica rock, a pierdut bursa pentru studii clasice. "Nu-mi plăcea deloc să citesc partituri. Preferam să cânt după ureche și iubeam muzica la modă. Asta nu era după părerea profesorilor mei un lucru bun", mărturisește în cartea autobiografică "Piece by Piece", publicată în 2005.
Lacrimi și muzică
Dar chiar dacă a abandonat studiul muzicii clasice, familia ei a continuat s-o încurajeze, și la nici 14 ani cânta prin baruri, însoțită de austerul ei tată, care a împins-o de la spate să-și urmeze visul. Primii pași spre carieră i-a făcut în 1977, când a câștigat un concurs de tinere talente. În 1986, forma propria trupă, Y Kant Tori Read, alături de toboșarul Matt Sorum, viitor membru Guns N' Roses și Velvet Revolver, dar grupul s-a destrămat după primul album. Pentru că era presată de casa de discuri să producă un nou material și nu avea timp să-și alcătuiască o nouă formație, Tori s-a apucat de primul album solo, "Little Earthquakes" (1992). Conceput ca o confesiune, discul cuprindea povești biografice despre educația religioasă a artistei, despre lupta de a-și afla identitatea, dar și experiența cumplită când la doar 21 de ani a fost violată de un fan.
Tori cucerește încet, încet, lumea muzicală. Prima nominalizare la premiile Grammy o obține în anul 1995, mulțumită celui de-al doilea album al ei, "Under the Pink" (1994). De aici înainte va cocheta frecvent cu podiumurile de premiere. Cu toate acestea, neînțelegerile frecvente cu casele producătoare de discuri și numeroasele tragedii de natură personală îi umbresc puțin cariera. După căsătoria ei cu inginerul de sunet Mark Hawley, în 1998, artista pierde mai multe sarcini, până reușește într-un final să devină mamă. Minunea s-a întâmplat pe 5 septembie 2000, când a născut-o pe Natashya (Tash) Lorien Hawley. Dar și această bucurie îi va fi umbrită cinci ani mai târziu, prin moartea fratelui ei iubit, Mike, în urma unui accident de mașină.
Perioada de glorie maximă a atins-o pe la jumătatea anilor 2000, însă competiția acerbă de pe scena muzicii pop-rock, apariția unui nou tip de dive, care fac mai mult show (gen Rihanna, Beyonce sau Lady Gaga) i-au cam dat de furcă fetei de preot și pianului ei și au aruncat-o într-un oarecare con de umbră. "Ceea ce fac ele este pur și simplu o altă fațadă a scenei muzicale... Dacă aș putea și eu să dansez ca Rihanna sau Beyonce, nu aș mai scrie o notă. Multe artiste sunt apreciate azi pentru că știu să șocheze. Până și ăla este un talent. Eu una n-aș putea să-mi fac intrarea în scenă alunecând aproape goală pe o limbă uriașă (ca Miley Cyrus - n.r.)", afirma ea într-un interviu recent.
La finalul lui 2011, a lansat primul ei album de muzică clasică, "Night of Hunters", un tribut adus compozitorilor Bach, Chopin, Debussy, Granados, Satie și Schubert.
În toamna anului trecut a debutat pe scena Teatrului Național Regal din Londra, cu musical-ul "The Light Princess", realizat în colaborare cu scriitorul Samuel Adamson. Spectacolul este extrem de apreciat și a fost deja nominalizat drept "Cel mai bun musical" în cadrul UK Evening Standard Drama, iar în curând își va lua zborul și pe Broadway. "Când mă gândeam că fac 50 de ani mă apuca groaza. Un bărbat la 50 de ani e considerat în floarea vârstei, matur. O femeie se luptă cu ridurile și depresia, iar în meseria mea, este semnalul sfârșitului carierei. Totuși, ajutorul mi-a venit de unde nu mă așteptam. Fiica mea, de 13 ani, mi-a făcut pur și simplu morală. «Mamă, dacă nu iei acum taurul de coarne și renunți la muzică, ce fel de mesaj îmi transmiți mie? Trebuie să mai fie și alte artiste care au depășit pragul ăsta de vârstă pe scenă», mi-a zis ea. Cealaltă persoană care m-a trezit la realitate a fost mama. Ea are 84 de ani și a supraviețuit unui cancer de colon. Când m-a văzut că-mi plâng de milă, s-a rățoit la mine: «Știi ceva, dragă, fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Nu ai 84 de ani, așa că fii bărbată! Aș vrea eu să mai am 50 de ani... Nu ai nici o scuză. Ești la jumătatea vieții»", mărturisea artista. Rezultatele sfaturilor primite s-au concretizat în cel de-al 14-lea album din cariera lui Tori - "Unrepentant Geraldines", care deși abia a fost lansat, se bucură de aprecieri și este văzut de critici drept "o revenire spectaculoasă".
(Cât de bun este acest nou album veți putea aprecia singuri, în concertul românesc al artistei. Biletele se găsesc online, pe www.myticket.ro, în rețeaua Diverta sau la casa de bilete a Sălii Palatului, și au prețuri cuprinse între 95 și 245 de lei.)