Tunelul extraterestru din Iași
În toamna anului 1989, o echipă de muncitori din Iași a dărâmat un perete al unei case în timpul lucrărilor de renovare. Dincolo de mormanul de cărămizi, au descoperit, cu uimire, un puț care fusese acoperit cu o placă metalică. Deși mai mulți cercetători au fost chemați la fața locului, cu scopul de a realiza o analiză a plăcii respective, nici unul dintre aceștia nu a putut identifica materialul din care fusese confecționată.Aliajul folosit era unul complet necunoscut, iar modelul reprezentat pe placă era și el foarte deosebit. El prezenta 14 ființe ciudate. Patru dintre acestea aveau formă umanoidă, dar semănau cu niște roboți. Placa includea și un ansamblu de simboluri așezate pe două rânduri, în formă de cerc. Cercul interior cuprindea semne și imagini foarte asemănătoare cu cele mayașe, iar cercul exterior includea reprezentări ale unor ființe asemănătoare saurienilor. În cele din urmă, placa a fost ridicată și sub ea a fost descoperit un puț. Cercetat și el de specialiști, s-a dovedit că se termina într-o cameră cu pereți din granit, întinsă pe o suprafață de 17-18 mp și înaltă de trei metri. În cameră nu a fost găsit nimic, dar cei care au intrat acolo au declarat că ar fi avut o senzație ciudată, ca și cum ar fi simțit prezența unor ființe stranii. Unul dintre pereții camerei se deschidea într-un nou tunel, înalt de 2,4 metri, lung de 450 de metri, lat de 1,60 metri și construit cu o înclinație de 30 de grade. Acest tunel ducea într-o cameră cu tavanul glazurat și îmbrăcată în blocuri de granit. Unul dintre pereții camerei avea o scobitură asemănătoare unei pâlnii, pe unde curgea apa unui izvor. Specialiștii au preluat mostre de apă și le-au supus testelor de laborator. Rezultatele au fost uimitoare, arătând că apa avea proprietăți curative, asemănătoare cu misterioasa "apă vie" din poveștile populare, o apă despre care se spunea că putea prelungi viața cu mulți ani. Experimentată ca leac pe câțiva bolnavi, se spune că aceștia s-au vindecat într-un timp foarte scurt. Cu vremea, cercetarea încăperilor misterioase și a plăcii a fost abandonată, iar în prezent nu se știe nici ce s-a întâmplat cu apa vindecătoare.
Subteranele Brăilei
Centrul Vechi din Brăila mai are câteva porțiuni din tunelurile subterane săpate și folosite de turci. Adevărate hrube ale orașului, ele făceau parte din cel mai mare sistem defensiv construit de otomani în zona Dunării, și unde se spunea că ar fi fost ascuns aurul imperiului Semilunii. Aurul era adunat ca tribut din Țara Românească și păzit de către ieniceri, până când putea fi trimis la Istanbul. De-a lungul timpului, Cetatea Brăilei (care în prezent nu mai există) a fost cucerită de șapte ori de prădători care visau să pună mâna pe comorile otomanilor. În Centrul Vechi al orașului, încă mai există, la peste 10 metri sub pământ, porțiuni din vechile hrube, care se întind uneori și pe câte două sau trei nivele, așa cum sunt cele de pe strada Cetății (cu vechea pulberărie) și cele de pe Împăratul Traian și Ștefan cel Mare. Mulți dintre brăilenii care trăiesc în apropierea lor sunt convinși că în încăperile subterane mai pot fi descoperite multe vestigii de pe vremea turcilor. La intersecția vechiului bulevard Sfânta Maria (numit azi Panait Istrati), sub pământ se întinde o altă rețea de tuneluri. Acolo se află casa care i-a aparținut lui Anghel Nicolae, un ofițer de artilerie care a fost aghiotantul lui Antonescu, iar la 10 metri sub aceasta, se întind câteva hrube uriașe, căptușite cu o cărămidă veche, de o rezistență extraordinară. Deși au tot existat propuneri de a cataloga integral hrubele și de a le pune în valoare în interes turistic, autoritățile au refuzat aceste sugestii, iar în anul 1955, acestea au fost astupate. După apariția unor fenomene de tasare în diverse zone ale orașului, hrubele au fost catalogate în hrube uscate, hrube umede și hrube cu apă. La cererea unor cetățeni, ale căror locuințe se află în imediata apropiere, unele porțiuni au rămas neastupate.
Tuneluri secrete între Ceahlău și Satu Mare și între Bucegi și Munții Retezat
O altă legendă contemporană se referă la uriașa rețea de galerii subterane ce se întinde sub aproape toată țara. Despre acestea se spune că ar fi artificiale, deci construite, și nu formate în mod natural, și că s-ar afla la 4-5 km adâncime sub pământ. Nu se știe exact cine ar fi construit aceste tuneluri, dar poveștile spun că ele ar fi fost realizate nu de oameni, ci de ființe inteligente din alte lumi. Aceste tuneluri ar ascunde un centru spiritual subteran, iar una dintre intrările în rețea ar fi situată undeva în orașul Suceava. În tunel ar fi ascunse și comori fabuloase, printre care și o cameră uriașă, cu pereți din bazalt lustruit, care emană luminiscență, și cu un soare gigantic amplasat pe peretele din răsărit al cavernei, realizat în întregime din aur.
Și sub Ceahlău se spune că există un tunel în pantă, înalt de 15 metri și lat de 10 metri, în interiorul căruia forța gravitațională este parțial anulată, deci cineva care trece prin tunel l-ar străbate în salturi. Acest lucru face posibilă parcurgerea mai rapidă a tunelului subteran, care este situat la 1500 de metri sub pământ. Se mai spune că această galerie subterană ar avea forma unui cap de lup și că ar realiza o legătură între Ceahlău și Satu Mare și între Munții Retezat și Munții Bucegi (în zona Bușteni). Alte tuneluri subterane ar mai exista și sub Masivul Godeanu, în partea vestică a Mânăstirii Tismana. Se mai spune că prezența acestor coridoare subterane este cunoscută și de către autorități, care tac mâlc și le păzesc cu strășnicie. Deși nu se știe cum și cine ar fi construit tunelurile, o ipoteză susține că ele nu se întind doar sub teritoriul României, ci străbat subteran întreaga planetă, făcând conexiunea cu lumea ascunsă de sub pământ, numită în mituri Shambala.
Misterele Bucegilor
Meteorologia încă nu poate oferi o explicație științifică pentru modul în care, nu de puține ori, Masivul Caraiman din Bucegi este brusc înghițit de nori, sau pentru felul în care apare un curcubeu care începe fix în această zonă. În Munții Bucegi se află și zona numită "Gura de Rai", care se întinde pe un kilometru sub Sfinx și masivul Omu, în apropiere de cele "Șapte izvoare", din care curge o apă foarte pură. Alpiniștii care urcă în Gura de Rai spun că nu obosesc niciodată și că indiferent de efortul depus, funcțiile vitale le rămân în parametri normali. Din punct de vedere medical, această lipsă de epuizare de pe urma efortului nu poate fi explicată.
În luna august a anului 1993, în zona Bucegilor au avut loc o serie de cutremure care nu au putut fi explicate de către seismologi. Deși ele nu au fost de magnitudine mare, Bucegii s-au aflat în acea perioadă într-o mișcare continuă. Fenomenul a fost pus și pe seama tunelurilor subterane despre care se spune că s-ar întinde sub Bucegi. În mod bizar, armata s-a interesat, și ea, de aceste cutremure, ceea ce a sporit senzaționalul fenomenului. O altă întâmplare ciudată s-a manifestat atunci când locuitorii din Bușteni s-au încărcat, toți, electric, așa încât, din atingerile lor, pe stradă sau acasă, rezultau scântei.
Sfinxul și Piramida Solară
Sfinxul din Bucegi este o formațiune asemănătoare Sfinxului din Egipt, despre care nu se știe dacă s-a format în mod natural, prin eroziune, sau dacă a fost construită de mâna omului. Se apreciază, totuși, că este puțin probabil ca el să fie un rezultat al acțiunii intemperiilor, din cauza preciziei și perfecțiunii formelor sale. După cum se știe, Sfinxul din Bucegi prezintă un chip uman, cu privirea îndreptată spre nord, și pe care razele soarelui nu o pot lumina niciodată. Legenda spune că atunci când o rază solară va lumina interiorul cavității oculare, acest lucru va marca începerea sfârșitului lumii. Sfinxul a mai fost numit și "Păzitorul pragurilor", o forță magică ce veghează totul de la înălțime. O altă legendă afirmă că Sfinxul și mineralul care îl formează ar putea fi un suport în care au fost depozitate, sub formă de câmp energetic, informațiile umanității din cele mai vechi timpuri. Ar fi vorba, în acest caz, de informații cunoscute de oameni care ar fi trăit pe pământ cu mult timp înainte de istoria cunoscută, în vremuri imemoriale. Legenda mai adaugă și faptul că undeva, sub Sfinx, în subteranele Bucegilor, ar exista o cameră unde au fost depozitate documente și înscrisuri care conțin informații foarte valoroase pentru evoluția umanității.
Un lucru care nu este prea cunoscut îl reprezintă faptul că, într-o singură zi din an, razele Soarelui de apus înconjoară Sfinxul și, în timp ce coboară spre baza lui, se formează o piramidă magică din lumină. Se spune că această piramidă ar avea proprietăți curative și că ar fi existat cazuri în care oameni suferinzi de afecțiuni grave s-au vindecat în urma expunerii la acțiunea ei benefică. Din acest motiv, oameni din diverse colțuri ale lumii, care sunt afectați de boli grave, vin la Sfinx, cu speranța de a beneficia de pe urma puterilor miraculoase ale piramidei magice.
Enigmele din peștera Tăușoarelor
Versantul stâng al Văii Izvorul Tăușoarelor din județul Cluj ascunde, la o altitudine de aproximativ o mie de metri, Peștera Tăușoarelor. Aceasta conține numeroase galerii și patru râuri subterane, care apar printre stânci și apoi dispar tot pe sub ele, doar pentru a reapărea din nou la vedere în alt loc. Peștera a fost descoperită în 1955, de învățătorul Leon Barte, când acesta se plimba prin zonă, și a văzut cum apa care curgea în vale dispărea sub pământ. Omul a intrat în peșteră ca speolog amator, dar, în final, s-a adresat Institutului de Speologie din Cluj, după care au început explorările sistematice ale peșterii de către speologi de meserie. Aceștia au descoperit noi galerii, dintre care unele de dimensiuni mari.
Totuși, cel mai interesant lucru legat de peșteră îl reprezintă așa-numitele "bile de Tăușoare", care au dat și numele locului în care s-au format, și anume, Sala Bilelor. Asemănătoare cu trovanții din Vâlcea, bilele de Tăușoare stau încastrate în podeaua peșterii și în peretele calcaros din același loc. Misterul îl constituie faptul că nu se știe cum s-au putut forma aceste structuri, precum și faptul că, uneori, din interiorul bilelor se aud murmure stranii. Speologii au mai făcut o descoperire în peșteră. Au găsit schelete de urși care aparțin a două specii, despre care se știa că nu pot conviețui: ursul de cavernă, Ursus Spelaeus, și ursul brun, Ursus Arctos. De asemenea, oasele erau dispuse pe un aranjament circular, cu oasele de urs brun puse în nord, nord-vest și sud, și cu cele de urs de cavernă în nord, nord-est și sud. Speologii afirmă că oamenii primitivi ar fi ținut în peșteră diverse ceremonii legate de cultul ursului. Dar surprizele nu s-au sfârșit. Speologii sunt siguri că viitoarele explorări ale peșterii vor adăuga descoperiri interesante la cele care au fost scoase la iveală până în prezent.