- Această alianță anti-PSD despre care vorbiți este doar o formulă retorică, nicidecum o construcție politică formalizată, cu obiective clare și cu un program de acțiune. Aș spune mai degrabă că ambii protagoniști joacă "la cacealma". Ca să-și legitimeze candidatura prezidențială, Crin Antonescu are nevoie să înlocuiască falia dintre electoratul pro- și anti-Băsescu, care a rămas acum calul de bătaie al PSD, cu falia dintre alegătorii psd-iști și cei nemulțumiți de actuala guvernare. Cum liderul PNL a participat atât la campania anti-Băsescu, cât și la guvernarea PSD, credibilitatea sa ca luptător anti-PSD este mult mai redusă decât a lui Traian Băsescu, astfel încât liderul PNL nu poate evita asocierea, pe aceste coordonate, cu imaginea celui pe care a încercat să-l suspende, cu numai doi ani în urmă. Analizele sociologice arată însă că actualul președinte are un capital de popularitate limitat, iar asocierea cu el nu va aduce victoria în alegerile prezidențiale. Totodată, deși notorietatea domnului Antonescu este mare, ea este în proporție de peste 65% negativă, potrivit unui sondaj IPSOS. Traian Băsescu știe foarte bine aceste lucruri și îl laudă periodic pe liderul PNL, tocmai pentru a-i reduce șansele de a deveni președintele României, căci electoratul domnului Antonescu îl detestă pe Traian Băsescu, iar Traian Băsescu intenționează să-și transfere capitalul de imagine, atât cât are, spre PMP și Elena Udrea, nu spre PNL și Crin Antonescu. În acest joc abil, PNL este doar o unealtă, iar Crin Antonescu o paiață, pentru că Traian Băsescu privește în perspectivă. De aceea mi se pare mult mai interesantă campania de seducție pe care a lansat-o la adresa lui Klaus Johannis. Marți, la B1TV, Traian Băsescu afirma, în legătură cu situația din PNL: "... poate că Johannis ar fi o figură mai proaspătă, dacă s-ar retrage Crin Antonescu", mai ales că, spune președintele, domnul Antonescu "joacă riscant", atunci când anunță că își va da demisia din fruntea PNL, dacă nu obține 20% din voturi la alegerile europarlamentare. Pariul domnului Băsescu, și nu numai al lui, este că PNL nu va atinge acest prag, Crin Antonescu fie va demisiona, fie va fi obligat de partid să demisioneze, iar Klaus Johannis ar fi numai bun să-i ia locul și să transforme PNL într-un partid frecventabil. Abia atunci s-ar putea vorbi despre o alianță anti-PSD, deși nu este prea clar dacă domnul Johannis se va orienta spre PDL sau spre PMP. S-ar putea însă ca această dilemă să fie rezolvată de Călin Popescu Tăriceanu, care, deși nu are nici un drept, cere un congres al PNL după europarlamentare, în speranța că va recâștiga partidul și îl va readuce în USL, adică îl va aservi din nou PSD. După cum am văzut, destui pnl-iști abia așteaptă această aservire aducătoare de funcții și avantaje de multe feluri. În concluzie, nu numai că este prea devreme să vorbim despre un front anti-PSD înainte de europarlamentare, dar chiar și după 25 Mai, va trebui să ne dorim un proiect politic cu șanse mai mari de supraviețuire decât au avut CDR și Alianța D.A. Pentru aceasta, va trebui să depășim cadrul actualelor formațiuni politice care se declară anti-PSD și care sunt uzate încă înainte de a intra în luptă și să concepem o alianță mult mai amplă, mai inteligentă și mai solidă.
- Discuțiile "la masa verde" cu Rusia, purtate de Angela Merkel și liderii europeni, au început să fie ironizate pentru zădărnicia lor, chiar de presa germană, care afirmă că: "Europa se îneacă în vorbe, în timp ce rușii trag la țintă în ucraineni". Ce soluție ar trebui să adopte UE, pentru a-l convinge (forța) pe Putin, să lase Ucraina să-și aleagă singură drumul pe care-l va urma?
- Cum nu ne putem gândi la o intervenție militară a UE în Ucraina, singura armă eficientă a europenilor este cea a sancțiunilor economice cu adevărat drastice, care să vizeze sectoare întregi ale economiei și finanțelor Federației Ruse. Din păcate, din cauza opoziției deschise a mediului de afaceri german, Angela Merkel nu a îndrăznit să le susțină, iar UE s-a făcut de râs, în frunte cu Germania. Nu întâmplător, nici fără justificare, senatorul republican, John McCain, a calificat-o pe doamna Merkel drept "penibilă". Mai penibil decât ea s-a dovedit însă ministrul de Externe german, social-democratul Frank-Walter Steinmeier, care insistă asupra unei noi conferințe internaționale pe tema Ucrainei, deși prima conferință, ținută la Geneva s-a încheiat cu un acord formal, pe care Rusia nu l-a respectat. De altfel, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a respins noile inițiative occidentale, aruncându-l în ridicol pe domnul Steinmeier, forțat să declare că "ne apropiem tot mai mult de un război în Ucraina". Cum ar putea fi însă domnul Steinmeier mai curajos decât fostul său șef, fostul cancelar Gerhard Schroeder, președinte al unei companii înfrățite cu Gazprom, care a ținut să se îmbrățișeze cu Vladimir Putin, cu prilejul recentei aniversări a zilei sale de naștere? Spectacolul oferit de politicienii și oamenii de afaceri germani evocă nu numai pactul Molotov-Ribbentrop, ci și toate erorile occidentale din ultima sută de ani, începând cu scăparea de sub control a evenimentelor care au dus la declanșarea primului război mondial, continuând cu calculele greșite care au generat Tratatul de pace de la Trianon și următorul război mondial și culminând cu o interpretare naivă a evoluțiilor din Rusia, după 1989. Occidentul a crezut că, după dezintegrarea URSS, va putea civiliza Rusia prin schimburi comerciale - așa-numita politică "Wandeln durch Handeln". Ca și inițiativa de "resetare" a relațiilor cu Rusia, promovată de administrația Obama, și aceasta s-a dovedit o politică eronată, care a ignorat adevărata natură a puterii de la Moscova și a lui Vladimir Putin. Treziți brusc la realitate, europenii și americanii cer acum, pe drept cuvânt, să se asigure desfășurarea în bune condiții a alegerilor prezidențiale din Ucraina, din 25 Mai, adică exact ceea ce Rusia încearcă să zădărnicească prin acțiunile separatiștilor. Cum UE nu este capabilă să-i forțeze mâna lui Putin, probabil că Ucraina se va afunda într-o spirală a violenței, cu consecințe imprevizibile, în timp ce oamenii de afaceri germani invocă cele 300000 de locuri de muncă dependente de relațiile economice cu Rusia, uitând că, așa cum scria un editorialist de la Die Zeit, "un atac asupra Ucrainei este un atac asupra acelei ordini internaționale, pe care se bazează chiar libertatea, securitatea și prosperitatea Germaniei". Rusia are dreptate să considere deja învinsă o organizație politică incapabilă să-și apere principiile fundamentale, iar viitorul sună prost, nu numai pentru Ucraina, ci și pentru UE.