Prof. dr. ROMAN MORAR: "Diabetul nu e, practic, o boală!"

S.O.S. - DIABETUL!

În urmă cu câțiva ani, scriam despre DIAVIT - cel mai nou și eficient tratament natural pentru diabet, inventat de d-l prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranțe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepționale, dar și la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtășim.

"După trei luni de tratament natural, întreg pancreasul se reface!"

- D-le prof. Morar, ați cercetat minuțios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din țara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

- În ultimii ani, am făcut mulți pași noi în înțe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând inițial diareea la ani­male, am văzut că ace­lași tratament are succes și la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ții: "Eu am avut diaree și mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având și diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia și văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să țin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?". Eu nu știam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. "Ce facem în continua­re?", mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te să afle informații des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărțile despre diabet și am început un lung stu­diu... În toate scria că dia­betul este o boală incura­bilă. "Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?" - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărțile și am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez și l-am între­bat: "Domnule, poți îmbolnăvi animale de diabet?". Mi-a răspuns: "Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!". În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit și eu am tratat șobolani cu diabet. Și le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001, am descoperit și brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Așa cum scrie și în cererea de înre­gis­trare, este "un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii și tratării diabe­tului". În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam același lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male și am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­țio­nală a posibilității de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observație, ma­jo­ritatea salvați de la trata­mentul alopat!

"Omul modern își sapă singur groapa, cu dinții!"

- În acest timp, ați elaborat și un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului...

- Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern și bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară și două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observație: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: "Din pământ ești, în pământ te vei întoarce...". Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbește preotul prostii? Nicidecum! De la naștere până la trecerea în neființă, bunicii noștri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern își sapă singur groapa, cu dinții! Singur, nesilit de nimeni! În dorința lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Știți ce-i interesant? Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecțiunea întruchipată, nu poți să-i aduci vreo modificare! Și nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor mințile! De dra­gul banului, se iscă fel de fel de conflicte și răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­șe! La fel face și industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiștii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferințe produc, din cauza toxicității și a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă și ei ceva! Socie­tatea "de consum" în care trăim este dis­truc­tivă pentru om! Otră­vește lumea cu bună știință, singu­rul scop fiind pro­fitul!

"Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentație"

- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toții?

- În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj și nu erau copii cu cancer - nici de sto­mac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spi­tale! O adevărată tra­gedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns țara noastră fruntașă în Europa la acci­dente vasculare, cancer și obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele și zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populația să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentație. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine și săruri minerale din organism, iar ele au un rol esențial în menținerea elasticității vaselor sanguine și în buna funcționare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operații pe cord și am întrebat-o: "Câte fructe mâncați dvs. zil­nic?". "Nu mănânc deloc". "Păi, cine vreți să vă țină cordul sănătos, dacă nu mâncați fructe?" În mediul rural, părinții și bunicii noștri adunau fructele de sezon și le mâncau! Fără fructe în alimentație, va­sele de sânge își pierd elasticitatea, ne crește tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremități, în organele sexuale și ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar și "efectele se­cundare" ale diabetului! Trebuie să ne "trezim" și să ne întoarcem la agricultura tradițională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o nație sănătoasă.

"Cine nu consumă vitamine și săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!"

- Să înțelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

- Bineînțeles! Dar schimbarea alimentației, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale indus­triale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune și un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăți starea de sănătate a unui om. Dar în cărți scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred și să înțeleg asta, exceptându-i pe oamenii care "trăiesc pentru a mânca" și atât!
Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puțin 0,5 kg zilnic și tot atâtea salate de crudități și de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudități: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, și probabil tot atâția merg în Turcia. Se bronzează și vin acasă fericiți! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudități? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate și nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele și sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

- Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, ați sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?

- În 1997, s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: "Fi­zio­logia umană și mecanismele bolilor", de Ar­thur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucu­rești. În capi­tolul de tratament al diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet și obezitate. Se menționează că "boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală", că relația din­tre tratament și arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic și, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I și diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet și atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii și tineret, cu tablete la adulți și vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! Dar și tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Știți ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore și Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă și după 24 de ore e tot acolo (aceasta se folosește cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie "scăldat" în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalți hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care își face o altă injecție, că așa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, și tot așa, insulina se cumulează și ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supraviețuiește omul în felul acesta?
În boala diabetică există și perioade în care orga­nis­mul își revine de la sine (așa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărțile de medicină scrie așa: "În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei". Cum vine asta? Mai departe, scrie așa: "Ținta terapeutică în remi­siu­ne este păstrarea funcției celulelor beta pancrea­tice". Cum păstrăm funcția lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina "protejează", și pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit își pierde func­ția! Nu sunt împăcat cu această abordare și mă deran­jează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situații în care copiii fac hipo­gli­cemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

"Nimeni nu-i profet în țara lui!"...

- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greșit?

- Vă spuneam că în cărțile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieții bolnavi, pentru că Metformina (substanță larg folosită la noi în țară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcția renală, funcția hepatică și provoacă greață, vărsături, dureri ab­dominale, flatulență, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i și hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanțe folosite în diabet sunt cam pe același calapod; doar numele-i schimbat! Sunt și medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, și conține pioglitazonă - o substanță despre care se știe că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulți diabetici îl folosesc, totuși! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

- Pe ce vă bazați afirmațiile?

- În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat - încă din 2001! - că insulele Lan­gerhans din pancreas și celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în "Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment", New York (2010) - pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experiențele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei și pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar și inter­zicerea alimentelor "industriale". Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmațiile pe rezul­tatele obținute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respec­tă indi­cațiile și urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului și se simt foarte bine.

- D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vațiile dvs. științifice, dar cred că vă veți pune "în cap" toți medicii care tratează dia­betul!

- Știu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Știți vor­ba aceea: "Nimeni nu-i profet în țara lui!"... Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariția acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanțe chimice, care pe de o parte "repară" cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.

"Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!"

- Nouă, oamenilor "moderni", în ce situații ne crește glicemia?

- Stresul de zi cu zi, de la școală sau de la serviciu, ne crește glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepționalele, tratamen­tele cu corticoizi și multe altele sunt surse de creștere a glicemiei! Lipsa mișcării, dar și banala febră ne mă­rește glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanțele și obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, do­bândit de tot poporul, după ce s-a "obosit" toată ziua la televizor. Pe părinții noștri îi oboseau sapa și coasa, dar mâncau dimineața bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineața? Toți merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, și abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găsește cu glicemie crescută... Mâine, poimâine la fel, și tot așa... până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine... Avea am­putate laba piciorului drept și degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari... Am întrebat-o: "De când aveți diabet?" "Din '80". "Și cu ce v-ați tratat?" "Cu antidiabetice orale." "La ce oră mâncați seara?" "Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebați? Nu m-a întrebat nimeni asta!". Deci ea și-a tratat glicemia, dar, din păcate, necores­punzător și mult prea târziu, pentru a-și păstra vede­rea și picioarele...
Glicemia poate crește dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de mașină și trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic și-i face analize, gata - zice că are dia­bet! Nu-i deloc așa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon și corti­coizi, intervențiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacția firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută mărește glicemia. Orice stres al organismului crește glicemia! Consta­tăm variații ale glicemiei timp de trei zile și-i spunem omului că are diabet? Așa abordăm noi diabetul?

"Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?"

- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

- Nouă ne lipsește educația, care trebuie începută cu copiii de la grădiniță: ei ar trebui să cunoască toate fructele și să le consume conștient, să știe că sunt bune pentru sănătate! Educația în sănătate ar trebui in­trodusă în școli și licee, astfel încât tineretul să conștientizeze beneficiile alimentației sănătoase și ale unui stil de viață cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe și legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunța la fast-food și la alimentele industriale, care conțin foarte multe chimicale. Dacă aș putea, aș impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante și cantine să fie fructe!
Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor - substanțe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar așa stau lucrurile? Aditivii alimentari, co­loranții, îndulcitorii, pigmenții, aro­mele artificiale, ni­tra­ții, nitriții, con­servanții, acidi­fianții, emulsi­fi­cato­rii care mențin consistența pro­du­se­lor, agenții de coacere, de îngro­șare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate și ușor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat și "obli­gat" să prelu­creze aceste substanțe chi­mice, din­tre care multe au poten­țial cancerigen? Cum reac­țio­nează organismul co­piilor mici, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale și enzime naturale pentru creștere și dez­voltare armonioasă, dar care sunt "în­do­pați" cu dul­ciuri in­dus­triale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este "bombardat" cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanțe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiți în creșterea plantelor și anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiți ca erbicide, care sunt absorbiți "pasiv" de planta erbici­dată, ajung în cantități mi­nuscule în organismul fragil al bebe­lu­șilor și se trans­formă în "disruptori" hormo­nali. Și ne mai mirăm că se nasc copii autiști sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăți de concen­trare?...
Picătura de la streașina casei cade pe beton și, în timp, face o scobitură care se tot adâncește. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentație! Tot mai frecvent constatăm că omul "modern" și "civilizat" face boli noi, necunos­cute generațiilor anterioare, mai "necivilizate"! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoștințele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătății noas­tre? Atunci, unde e progresul? Deschideți televizorul sau radioul - în 5 minute ești "vindecat" de 5 boli! Re­clame care îți induc ideea că, pentru orice afecțiu­ne, medicina modernă are deja o soluție! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranțe! Abia când ajunge omul la boală își dă seama că nu-i chiar așa ușor să se vindece!... Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev "cade" pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteți ziariști: faceți anchete în școli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veți rămâne uimiți să aflați că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool și sucuri industriale! Faceți anchete și printre studenții de la Medicină! O să vă speriați să vedeți cine va ajunge să ne trateze în viitor!
Părinții nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultați! Tinerii "învață" de pe internet și cred că știu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătății individuale a întregii na­țiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zați toți factorii implicați în educația sănătoasă a țării, impli­cați și viitorii părinți pentru nou născuți! Copiii de la grădiniță, școlarii și studenții ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentație sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie și familia trebuie să pună ac­cent pe importanța alimentației sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viață! Ce se înțelege prin alimentație sănătoasă? Hrană naturală, obținută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale pen­tru consum și pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.
Al doilea lucru extrem de important în menținerea sănătății este mișcarea. În școli, orele de educație fizică și sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obținute fraudulos de părinți, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, rușinat de propriul aspect și cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată "olimpic"!
Ați observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiții între clase, sate, comune, orașe etc. Sportul avea rolul și importanța lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am "lenevit". Co­­piii sunt "ocupați" cu internetul și televizorul, adul­­ții cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greșesc și ei: "Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o via­ță de muncă!". Și chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în fața televizorului! Ob­servați o familie de pensionari: foarte repede, soțul se îmbol­năvește, face o pe­ri­oadă tratamente și "se duce"! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că deodată devine sedentar! Soția face aprovi­zionarea zilnică, face curățe­nie, spală, duce gunoiul... El doar "stă". Și "ajunge" bine!

- Din relatările cititorilor noștri, știm că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste așteptări... Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

- V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost "obligat" de reacția oa­menilor! Prac­tic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia și cu ce pot să "repar" pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul și lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: "Ce-ar fi să com­bin cele două produse?". Așa am ajuns la Diavit... Ex­periențele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranță. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, tratați cu Diavit, după șase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienți­lor să-și determine insulinemia și peptidul C - para­metri relevanți pentru diabet. Toți aveau rezultate ex­celente! Până și leziunile retiniene se amelioraseră simțitor!

"Ne-am îndepărtat de poruncile divine și ne-am pierdut «perfecțiunea»!"

- Practic, cu DIAVIT și regim alimentar se tratează concomitent și boala diabetică, și afecțiu­nile asociate cauzate de aceasta?

- Diabetul nu este, practic, o boală! După atâția ani de cercetare și mii de bolnavi "tratați" doar cu die­tă și cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai de­grabă, este rezultatul unei alimentații dezastruoase! Sunt afectați de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputații, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare și alte afecțiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputații, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alții au scăpat de orbire! După tratament, retina își revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor și edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat "ochiul în diabetul ex­pe­rimental" și am multe date interesante, unele în con­tradicție cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

- La final, aveți vreun sfat pentru cititorii noștri?

- Să fie înțelepți și să-și educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenți la alimentație, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării și al vieții "moderne", am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcționare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanțe toxice din alimentație și mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp și i-au afectat rolul bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că "paznicul" organis­mului este "otrăvit" și nu mai știe ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecții, boli sau func­ționarea deficitară a unor organe și sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine și ne-am pierdut "per­fecțiunea"! Măcar de-am avea "mintea românului cea de pe urmă", să ne întoarcem la natură și la hrana sănătoa­să, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleșesc!