Un astfel de loc este vechea Casă Domnească de la Brebu, una dintre minunatele ctitorii ale lui Matei Basarab și ale martirului Constantin Brâncoveau. La doi pași de București, în județul Prahova, pe Valea Doftanei, istoria e vie și senină, întocmai ca o zi de primăvară.
Sunt istorii și istorii. E istoria de manual, schematică și rigidă, cel mai adesea fără subtilități și fără criterii, care mai mult te încurcă decât te ajută să înțelegi ceva din trecutul nostru. Apoi, sunt istoriile recente, unele iconoclaste, altele de-a dreptul tabloidizate, care glorifică măruntul fapt divers, sacrificând opere esențiale de dragul biografiei. Le citești, dar nu rămâi cu altceva decât cu niște butade... Și mai sunt istoriile vii, pe care le descoperi pretutindeni prin țară, de îndată ce te abați de la drumul principal. Locuri împietrite, parcă, în melancolia veacurilor trecute, conservând, la propriu și la figurat, tocmai aerul de firească noblețe al unor oameni cărora le datorăm cu adevărat ceea ce suntem azi. Domni și domnițe, dregători și oameni de ispravă, cărturari și filantropi pe nedrept ignorați, despre care mai amintesc doar pisaniile de piatră și câte un tablou naiv, pictat pe un zid scorojit de biserică. Cu toții știm despre zecile de superbe ctitorii ale lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dar câți dintre noi am învățat din cărțile de istorie despre faptul că Matei Basarab este considerat "cel mai de seamă ctitor al neamului românesc", cu peste 53 de ctitorii laice și ecleziastice? Iarăși, am aflat cu toții sumedenie de episoade anecdotice, mai mult sau mai puțin "ortodoxe", despre Ștefan și despre Vlad Țepeș, despre Mihai Viteazul și despre Alexandru Ioan Cuza, dar unde să-și găsească locul în manuale istorii despre marii erudiți care au condus țările române? Despre soția lui Matei Basarab, Doamna Elina, soră cu Udriște Năsturel, cel mai mare cărturar român al timpului, alături de care, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, a tradus pentru prima oară, din latină, în această zonă a Europei ortodoxe, "Imitatio Christi", a doua și cea mai importantă carte a creștinătății, după "Sfânta Scriptură"! Sau unde să-și găsească locul amănuntul că domnitorul Șerban Cantacuzino însuși a contribuit, cu pagini întregi, la munca de traducere a Bibliei de la București, din 1688? Despre toate astea și despre atâtea alte povești și fapte care ne înnobilează istoria poți afla vizitând muzeul găzduit de superba Casă Domnească de la Brebu, din județul Prahova, unul dintre cele mai frumoase complexuri arhitectonice medievale de la noi, biserica și Curtea Domnească ctitorite de domnii munteni, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Înconjurat de ziduri puternice din cărămidă și piatră de râu, stilistica impresionantă a ansamblului poartă marca inconfundabilă a rafinamentului cultural, promovat de cei doi patroni spirituali ai locului, care veghează curtea interioară, de la înălțimea soclurilor lor de piatră.
În secolele din urmă, după tumultul medieval căruia zidurile Brebului i-au fost martore, în secolele XIX și XX, numeroși artiști români de prestigiu au poposit la Casa Domnească, atrași de pitorescul peisajului și de frumusețea ctitoriei medievale. Ștefan Luchian, Sava Henția și Nicolae Grigorescu sunt doar câțiva dintre cei care au îmbogățit prin prezența și prin munca lor noblețea domnească moștenită de Brebu de la Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu.
Dacă vreți să aveți o duminică încărcată de soare, dar și de bucurie spirituală, urcați dealul Brebului de la Câmpina în sus, pe cursul Doftanei. Răsplata nu va veni numai din frumusețea neștiută a locului, ci și din ghidajul "de înaltă clasă" al coordonatorului muzeului de la Casa Domnească din Brebu, Răzvan Radu, călăuză neîntrecută pe drumurile fascinante ale istoriei...
Fotografiile autorului