Totul se poate repara, în afară de moarte!

Cititor Formula AS
Nu contează ce ai pierdut în viață, ci ce ți-a rămas.

Mulțumește lui Dumnezeu, bucu­ră-te și mergi mai de­parte! Dacă ai căzut de pe cal și nu te-ai ridicat atunci, să nu rămâi la podea! Orice s-ar întâmpla, sus, înapoi, sus pe cal! Desigur că e rău, firește că e greu, sigur că e alta situația și nu o să fie niciodată ca înainte... Priviri ascuțite, gri­mase, șușoteli pe la colțuri, multe interjecții și punc­te de suspensie... Îți asumi, îți faci inventarul și mergi mai departe cu ce știi că ți-a rămas, indiferent că e doar o firimitură de bine. Cine nu a greșit nicio­dată cu nimic ?! Totul se poate repara, în afară de moarte! Odată ce am murit, s-a încheiat lucrarea. Până atunci, orice se poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, na­tura au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei pri­mi/găsi în altă parte, numai să ai pute­rea și mintea să vezi unde îți crește în altă parte, să găsești noi poteci...
Viața nu e doar o simplă autostradă dreaptă, pe care să o poți parcurge cu o viteză foarte mare, să nu îți dai sea­ma când ai finalizat-o și ai ajuns la Des­tinație. Viața înseamnă și drumuri accidentate, gropi, curbe, suișuri și coborâșuri, popasuri, inter­secții, sensuri giratorii, sens unic, semafor etc. Viața e un drum parcurs pe îndelete, chiar dacă unii îl termină brusc, alergați fiind de zbu­ciumul colosal al lumii acesteia. Viața înseamnă să mergi pe partea dreaptă a drumului, să fii optimist, po­zitiv, să vezi binele din orice rău, lumina din întuneric.
Să încercăm o clipă să mai ieșim din cea mai grea luptă: lupta cu noi înșine. Avem o plăcere bolnavă în a condamna, a urî, a critica, a arăta cu de­getul, a ne în­dreptăți. Uităm să ne punem în pie­lea celui de lângă noi. Nu mai avem vreme de prețuit. Probleme sunt pes­te tot în lumea aceasta, de noi depinde cum ne raportăm la ele, cum comu­nicăm într-un limbaj comun. Acolo unde sunt pro­bleme sunt și oportunități, dar mai ales lecții de viață. În momentele cruciale ale vieții, omul se des­coperă, se maturizează, crește; ceas cu ceas, pas cu pas. Operațiile pe suflet deschis le simțim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de întâlnire cu Dum­nezeu.
Greutățile, necazurile, suferințele ne modelează ca­racterul în viață. Atunci când durerea îți curge prin vene, înveți Adevărul vieții. Orice făptură are o strălu­cire interioară, dată de Dumnezeu. Vibrațiile de orice fel pe care le trăim în lume ne învață că nu există "nu se poate". Iertând, binecuvântând, iubind orice se poa­te! Nu avem suficientă credință, spe­ranță, vise, libertate inte­rioară și firește că suferim. Dar fiecare om a ars pe pământ păcatul măcar cu o lacrimă, învățând că totul se poate repara, totul! Mai ales după ce guști din bucu­ria și dulceața de a ierta și a fi iertat!

ieromonah Hrisostom Filipescu
egumenul Schitului "Sfânta Mironosiță Maria Magdalena", Țibucani