- "Bună ca viața", emisiunea pe care o prezentam alături de Dragoș Bucurenci, a ajuns într-un impas când Dragoș s-a decis să plece la Universitatea Stanford, pentru un program de MBA, lăsându-mă singură pe metereze. Am considerat că, decât să stric formula inițială, care se dovedise de succes, mai bine renunț cu totul. Nu voiam să risc alterarea formatului. Așa că am pus "Bună ca viața" pe un raft, transformând-o într-o amintire extrem de plăcută. O vreme, nu m-am mai gândit deloc la televiziune. Niciodată n-am fost afectată de sindromul "trebuie să apar neapărat pe sticlă", astfel că nu resimțeam vreo durere sau vreun regret. Așa s-au scurs câțiva ani. În urmă cu câteva luni, însă, am simțit un soi de dor de atmosfera dintr-o echipă de televiziune. Și tânjirea mea a coincis, în mod fericit, cu planurile de reconfigurare a postului Prima TV. Într-o bună zi, domnul Cristi Burci (n. red. patronul Prima TV), cu care mă cunoșteam din perioada primei mele colaborări cu această televiziune, m-a chemat la o discuție. Ajunsă în biroul dumnealui, am fost întrebată direct: "Măi, Laura, ce vrei tu să faci?". La care eu am răspuns: "Mă gândeam că ar fi haios ca, după paisprezece ani, să prezint din nou matinalul." Am bătut palma și m-am pus pe treabă. A fost cât se poate de simplu! (râde)
- În ce constă provocarea la "Neam trezit"?
- Matinalul de la Prima TV se transmite live, de la ora 7 dimineața, preț de trei ore, și țelul nostru este să furnizăm, într-o manieră relaxată și plină de umor, știri proaspete, legate de tot ceea ce poate încăpea în programul cotidian al unei persoane - societate, sănătate, teatru, cărți, muzică, gadget-uri, lifestyle etc. Sarcinile de documentare și prezentare sunt împărțite între mine și cei doi colegi de platou, Adrian Nicolae și Micutzu (n. red. Cosmin Nedelcu). Amândoi sunt actori extraordinar de talentați, deci mă aflu într-o companie nu doar onorantă, dar care și ridică ștacheta. Eu mă ocup de partea de lifestyle, care mi se potrivește mănușă, dat fiind parcursul meu profesional de manechin, dar răspund și de rubrica de știință. Îmi place că programul acesta își propune să lase în urmă superficialitățile și mondenul fără fond și că vrea să și educe. Cu blândețe, ca între prieteni, dar să educe. Într-un fel - vezi! - am posibilitatea să duc mai departe "cruciada" pe care am pornit-o cu "Bună ca viața", adică încercarea de a ajuta oamenii să înțeleagă că există modalități de a-și îmbunătăți viața, că nu e atât de greu să trăiești mai frumos. Unde mai pui că și eu am parte de un strop de frumos, absolut neașteptat: pot să vin la televiziune cu Whisky, câinele meu! Whisky a devenit parte integrantă din formula "Neam trezit", ba chiar, dacă e să vorbim cinstit, a luat caimacul emisiunii și a devenit vedeta ei incontestabilă! Acum, când mergem pe stradă, oamenii cu care ne intersectăm nu exclamă "Uite-o pe fata de la matinal!", ci "Uite-l pe câinele ăla de la matinal!". În plus, pe lângă "obiectivele profesionale", în acest moment îl mai am și pe acela de a nu mă îngrășa! Echipa de la "Neam trezit" are un simț al umorului fantastic, așa că, aproape jumătate de zi, cât stăm împreună, râdem non-stop și se știe că râsul îngrașă... Noroc că mă trezesc în fiecare dimineață la ora 4 și efortul acesta consumă caloriile în exces. (râde)
- Retragerea din lumea modellingului s-a datorat dorinței tale de a trăi mai liniștit și de a avea un loc al tău. Ai izbutit să-ți îndeplinești dorința? Cum arată viața ta azi?
- Nu, planul ăsta nu mi-a ieșit. Sunt o ființă cu mult prea multă energie ca să pot sta cuminte într-un singur loc. Trăiesc într-un iureș, dar așa îmi place, mă simt bine.
- Regreți decizia de a părăsi podiumurile de prezentare?
- Nu, n-am regretat nici o secundă plecarea din modelling. Aceea a fost o perioadă superbă din viața mea, o perioadă în care, datorită călătoriilor, am învățat foarte mult. Patru ani am stat la Paris, un an în München, un an în Barcelona, încă un an în Atena și așa mai departe. Experiențele de genul acesta, cu totul diferite de acelea ale unui turist, îți oferă o cu totul altă perspectivă asupra unei societăți și a unei culturi. Repet însă: nu am regretat plecarea din modelling. Am făcut meseria asta timp de nouă ani și consider că a fost de-ajuns. Iar viața mea de acum nici că ar putea să fie mai frumoasă! Pe de altă parte, dacă într-o zi, să presupunem, mi s-ar face un dor nebun de acea lume, aș putea foarte ușor să mă reinventez și să reintru în circuit. Toate marile modele ale lumii s-au cam întors în ultimii ani, deci calea e deschisă.
- Să vorbim puțin și despre visul tău de a-ți întemeia o familie și de-a avea copii, care să alerge desculți prin iarbă. Ce-a mai rămas din el?
- Deocamdată mi-am alcătuit o familie "incipientă": de un an și jumătate sunt implicată într-o relație cu un bărbat care mă face fericită, în care am încredere și care-mi împărtășește perspectiva de viață. Și avem și doi "copii": pe Whisky, despre care ți-am povestit, și pe Toulouse, care, contrar așteptărilor iscate de nume, este o pisică și nu un pisoi. Oricum, pentru mine, familia nu are neapărat legătură cu acel act legal de căsătorie, ci are legătură cu sentimentul de familie, cu înțelegerea din cuplu. Și, deocamdată, din acest punct de vedere, lucrurile stau exact așa cum mi-am dorit. În ceea ce privește copiii, cred că mai am vreme, cred că pot eu să mai copilăresc deocamdată.
- Apropo de "iarba de sub tălpile goale": a venit primăvara, cum te înțelegi cu ea?
- Aaaa, eu iubesc primăvara din tot sufletul! Doar sunt fiica primăverii: sunt născută pe 23 mai! Dar, dincolo de legătura noastră de rudenie, iubesc primăvara fiindcă îmi aduce înapoi, chiar și în oraș, iarba verde și mângâietoare, îmi aduce înapoi florile parfumate cu care îmi place să-mi umplu casa și-mi aduce înapoi plimbările agale prin parcuri, plimbările la ceas de seară, când restul oamenilor s-au retras prin casele lor, iar eu pot să îmbrățișez copacii și să-mi spun că acel petic de natură îmi aparține mie și numai mie.