O specie amenințată: OMUL

Andrei Cheran
Suntem propriii noștri călăi

- Distrugerea mediului înconjurător ne pune în pericol viața. De la anomaliile climei la noii viruși, de la tăierea pădurilor la "bombele" demografice, pericolele sunt fără număr, iar autorul lor este unic: OMUL -

Planeta are febră

Ambient degradat, climă schimbată, manipulări ge­netice, dezechilibre demografice, viruși noi... atâ­tea amenințări ce apasă asupra omului, amenințări de care el însuși se face vinovat. S-a pus, nu o dată, în­trebarea: "În goana lor inexorabilă spre pierzanie, oamenii nu pot să se oprească?".
În doar două secole, omul a provocat o schimbare a climei comparabilă cu cea suferită în mod natural de Pământ în decurs de cinci mii de ani. Astăzi, lumea științifică recunoaște în unanimitate că efectul de seră este un fenomen îngrijorător. "Suntem în­tr-un moment în care încălzirea climatică nu mai este o ipoteză într-un viitor ipotetic. Este aici!", sună previziunile specialiștilor.
Consecință directă a încălzirii: sporirea catas­tro­felor naturale. Inundațiile, vijeliile, furtunile, cicloa­nele se înmulțesc în asemenea măsură, încât prima com­panie mondială de reasigurare (asigurare a asi­gu­rărilor), München Re, din Germania, este convin­să că "tendința spre catastrofe naturale din ce în ce mai gra­ve și din ce în ce mai frecvente va continua". Nu­mai pentru Statele Unite, costul anual al acestor ca­tas­trofe este evaluat la mai mult de 20 de miliarde do­lari. Ironie a soartei, creșterea distrugerilor re­zultate din catastrofele naturale a făcut ca mai multe com­pa­nii de asigurare să dea faliment, nemaiputând plăti atâtea daune...

Ninge în august

Fenomenul climateric El Ni?o există parcă anu­me ca să ne sperie. În urmă cu un an și jumătate, nordul deșertului chilian a fost inundat cu ploi dilu­viene. La începutul lunii septembrie 2013, în Peru a nins abundent, în vreme ce în ultimii 10 ani, seceta secătuiește Pakista­nul, India și Indonezia, zone ume­de în mod obișnuit.
O altă consecință vizibilă a în­căl­zirii planetei: creșterea nivelului ocea­nului planetar. Actualmente, ea se desfășoară cu 60% mai repede decât esti­maseră climatologii. Până la sfâr­și­tul secolului, apele ocea­nelor vor creș­te cu cca un metru. După un mo­del emis de NASA, încălzirea pla­netei - care nu se pro­duce în mod omo­gen - va fi până în anul 2050 de apro­ximativ 2°C în zonele tropicale și ecuatoriale și de 10° în apropierea Cercu­rilor Polare. Ghețarii se vor to­pi, ca și zăpezile de la poli, oceanele își vor mă­ri volumul și vor acoperi vas­te în­tinderi de uscat, pu­nând în pe­ri­col o mare parte a omenirii. Bangla­desh-ul, Sri Lanka, insulele Maldive și nume­roase alte insule vor dispărea.
Mușcând litoralul, apele sărate ale oceanelor se vor infiltra în pânzele freatice și vor polua apa po­tabilă. Ex­per­ții prevăd că până în anul 2100, toa­te apele dulci de la suprafață vor dis­părea. Această pro­feție sumbră, fă­cută în 1997, în Ma­laezia, la Con­ferința In­terna­țională a Apelor, este cu atât mai alarmantă, cu cât se adân­cesc tot mai mult inega­li­tă­țile în materie de re­sur­se hi­drologice. În prezent, 1,5 mi­liar­de de ființe omenești nu dispun de apă potabilă și, în fiecare an, 6 milioane de copii mor pentru că au băut apă contaminată.

Morți de sete

"Războaiele secolului următor vor fi războaie pen­tru apă!". Acest diagnostic dat de Boutros Boutros-Ghali, fost secretar general al ONU, este cât se poate de credibil, în măsura în care acest conflict i-ar pune de pe acum, de pildă, față-n față pe israelieni și pe palestinieni. Și această amenințare este îndrep­tată în mod direct asupra asigurării hranei. După săptămânalul ame­rican "Newsweek", douăsprezece țări, printre care Kenya, Vietnam, dar și China și Is­rael au mizat totul pe irigații și, drept urmare, în caz de secetă, vor fi atinse de o scădere de cel puțin 50% a terenurilor cultivabile (norma admisă, pentru ca o țară să poată răspunde nevoilor ei de hrană, este un minimum de 700 m2 de pă­mân­turi arabile pe cap de locuitor).
Suprafețele cultivate scad, recoltele - de ase­me­nea. În anul 2100, populația planetei ar trebui să se sta­­bilizeze în jur de 10 miliarde de locuitori, căci la acea dată toate țările își vor fi încheiat tranziția de­mo­grafică. Vor putea oare resursele agricole să-i hră­nească pe toți? Da, răspund agronomii, cu con­diția să nu intervină catastrofe im­pre­vizibile, din ce în ce mai dese în ulti­mul timp.

Copii fără creier

Sănătatea omului este și ea ame­nin­țată. Gene­ticienii occidentali au stabilit cauzele imediate ale cancerului, care par a fi poluarea și deșeurile indus­tri­ale. În plus, alimentele noastre conțin produse can­cerigene (cu deosebire tot ce este rafinat, ca zahărul, de pildă). Unele produse chimice nu se mul­țu­mesc doar să provoace cancerul: ele blo­chează acțiunea hor­mo­nilor estro­geni naturali, implicați în repro­du­cere. Din 1940, pretutindeni în lume s-a ob­servat o scă­dere de 50% a numărului de sperma­tozoizi și o redu­cere a volumului spermatic, care a trecut de la 3,4 ml la 2,75 ml. În țările indus­tria­lizate, fapt elocvent, există de trei ori mai multe cazuri de can­cere ale testiculelor și de două ori mai multe cancere de prostată.
Neliniștitor mai este și fap­tul că poluanții atmos­ferici pro­voacă mutații cromo­zo­mia­le. O expunere ridicată la dio­xi­ne - ca în Soveso (Italia) - atrage un exces de nașteri de fete. La granița dintre Mexic și Statele Unite, regiune unde se fabrică și se utilizează masiv solvenți, au fost înregistrate, din anii '70, șaptezeci de ca­zuri de nou-născuți anencefali (fără creier).
Industria electronică este și ea responsabilă pentru nume­roa­se malformații congenitale. La San José (California), în Si­licon Valley, poluarea cu triclo­reti­lenă a provocat la unii nou-născuți comunicații in­tervalvulare, malformații ale urechii și boltei pa­latine, ca și degete lipite între ele. În California, rata avortu­ri­lor spontane s-a dublat în ulti­mii treizeci de ani, iar cea a malformațiilor con­genitale s-a triplat. Dar asta nu e totul! "Unele amba­laje - ne previne Ma­homed Larbi Bouguerra, autorul cărții "Profanarea invi­zibilă" - pot lăsa să treacă în alimente unele produse chimice ale căror efecte sunt necunoscute sau pro­vo­catoare de grave aler­gii".

Orașe cu 40 de milioane de locuitori

Previziunile demogra­fi­lor anunță că cele 4 mili­arde de oameni în plus se vor strânge mai ales în aglo­merări gigantești, de 30 sau 40 de milioane de lo­cuitori. Presiunea migra­toa­re, din sud spre nord, dar și de la țară spre oraș, se ac­cen­­tuea­ză necontenit. Unii experți prevăd chiar o "li­ba­nizare" a societăților noas­­tre urba­ne. Dualitatea societății se va accentua până la carica­tură, profe­ti­zează Thierry Gaudin, au­to­rul cărții "2100, povestea secolului următor". Ex­clu­șii devin "sălbatici urbani". Ei n-au ni­mic de pierdut. Inventează noi mo­duri de supraviețuire. Se organi­zea­ză în bande, cu legături în toată lumea. Sec­tele, miș­că­rile religioase integra­liste, puterile mafiote proliferea­ză pe acest teren favorabil. Le­gea talio­nu­lui are prio­ritate în fața legii ofi­ciale!
Dacă populația urbană este surghiunită în fortărețe lip­site de legi, în schimb, popu­lația rurală este depo­sedată de ambientul său.

"Cine pune toporul la tulpina unui arbore pregătește sicriul agriculturii"

Și mai dramatică pare, însă, situa­ția pădurilor din România. Față de procentul de împădurire natural al României (80-85%), procentul actual a scăzut la o treime (27%) și repre­zintă mai puțin de două treimi din cel critic (40%), ceea ce conferă spa­țiului geografic națio­nal o stare de acută instabilitate ecologică: terenuri degradate pe 32% din suprafața țării - cu 5% mai mult decât chiar suprafața împă­durită - din care cir­ca două milioane de hectare puternic degradate, inapte folosințelor agricole, și șase sute de mii de hectare afectate de alunecări de teren, cu repercusiuni economice evidente și urmări sociale imprevizibile.
Problemele ecologice riscă să aducă ruina agri­culturii ("Cine pune toporul la tulpina unui arbore pregătește sicriul agriculturii", scria la începutul secolului trecut Regele Ferdinand al României), să în­mulțească dezastrele naturale și tulburările de să­nă­tate. Dispariția pădurilor dă naștere unor grave ame­nin­țări. Munții "curg" (pământul care îi acoperă se desprinde), ploile se transformă în inundații și viituri, vântul își intensifică forța și se transformă în vijelii; alungate din habitatul lor natural, ani­malele sălbatice dispar sau năvălesc în orașe, prin suburbiile sărace, aducând cu ele viruși pe care-i transmit omu­lui.
Exemplele nu lipsesc. Cea mai înspăimântătoare dintre aceste maladii, febra Lassa, descoperită în Ni­geria, a fost adusă din regiunile locuite de șobo­lani purtători de virus, alungați odată cu distrugerea pă­durii, determinată de exploatarea minelor de aur. Da­te fiind formidabilele capacități de mutații și adaptare a virușilor, va trebui ca în curând să facem față unei amenințări majore: ei sunt atât de agresivi și de contagioși, încât trebuie studiați numai în laboratoare cu securitate de nivelul 4 (virusul SIDA este clasat la nivelul 2).
Vom ști noi, oare, să ne apărăm de cei deciși să dis­trugă planeta?