În urmă cu doi ani am părăsit România, cu speranța de a scăpa de suferință și de a-mi construi o viață nouă, undeva, departe. Cu toate acestea, necazurile m-au urmărit și în străinătate. Căutând un loc de muncă mai bun, am rămas fără serviciu timp de câteva luni. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni care ar fi putut să îmi ofere un ajutor concret.
În luna octombrie, după ce făcusem o mulțime de demersuri (CV-uri peste CV-uri, anunțuri peste anunțuri, telefoane peste telefoane), mi-am dat seama că nu îmi mai permit să plătesc chiria și că, în absența unei slujbe, am două posibilități: să rămân pe străzi sau să mă întorc în România. Ambele alternative mă îndurerau la fel de mult. Îmi mai rămăsese doar un dram de speranță, când am început să citesc Acatistul Sfântului Nectarie. Știam că e vindecător, participasem la slujbe la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde se află moaștele sale, însă de data aceasta aveam nevoie nu de o vindecare, ci de un serviciu cinstit. În fiecare dimineață am citit Acatistul, am făcut mătănii și m-am rugat, reaprinzând lumânarea de la Înviere, pe care o păstrasem. După ce citeam, mă rugam cu cuvintele mele, îmi recunoșteam smerită păcatele și imploram să mi se mai dea o șansă, promițând că într-o zi am să scriu toată această poveste. Mi-am propus să mă opresc în momentul în care voi primi un răspuns de Sus, pentru că și eu trebuia să dau un răspuns proprietarului (dacă rămân sau nu în casă). La un moment dat, de vreo două-trei ori, mi s-a părut că văd lângă fereastră un om îmbrăcat în straie preoțești și m-am înfricoșat, gândindu-mă că e chiar Sfântul Nectarie. Am simțit că mă ascultă, am simțit că mă va ajuta și că îmi va fi alături până la sfârșit. Nu mai știu exact cât timp am citit Acatistul, probabil vreo două săptămâni, dar, în clipa în care am văzut că mi-a mai rămas un băț de chibrit ca să aprind lumânarea, am știut că mai durează o zi până îmi va fi împlinită cererea. Ceea ce s-a și întâmplat: a doua zi a sunat telefonul și am primit o ofertă de lucru. E greu să vă descriu ceea ce am simțit: un timp, nu am reușit să îmi revin din uimire, pe urmă am fost conștientă că am trăit o minune dumnezeiască, apoi mi-a venit să plâng, simțind cât de mare e mila lui Dumnezeu față de oameni. Treptat, au început să apară recunoștința, bucuria și pacea.
Înainte să încep serviciul, am descoperit că în orașul unde locuiesc e o biserică românească, unde se află icoane și moaște ale Sfântului Nectarie. Nu am să încetez niciodată să îi mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-a dat.
MIRELA - Torino, Italia
Examenul
Dragii mei,
Mulțumesc Lui Dumnezeu că existați și vouă, pentru munca și fidelitatea de care dați dovadă, fiind săptămână de săptămână în casa mea, alături, la bine și la rău!
Am promis acolo, Sus, că voi povesti tuturor minunea ce a făcut-o Iisus Hristos cu mine, prin Maica Sa, în ziua de Buna Vestire. Maicii Domnului nu-i trebuie bani, rugăciunile și lacrimile fierbinți la sfânta-i icoană mi-au dat mai mult decât am cerut.
În urmă cu șase ani, trăiam cea mai grea perioadă a vieții mele: fără serviciu, cu un copil în anul terminal al liceului (pe care nu-l puteam sprijini financiar), cu un soț care se transformase în bestie, fiindcă ajunsesem "la mâna lui". Totul părea fără ieșire. Simțeam că o să înnebunesc, nu aveam pe nimeni alături, și totuși... un copil bun și nevinovat și grăuntele de credință mi-au schimbat viața radical. "Întâmplător", într-o zi am auzit o discuție din care reieșea că s-au scos două posturi la concurs, iar examenul va avea loc pe 25 martie, adică în ziua de Buna Vestire. Din momentul acela, o forță nevăzută mă împingea prin uși care se deschideau singure și ajungeam la oameni care m-au ajutat necondiționat. Am obținut materialul bibliografic foarte ușor, am primit sfaturi de mare folos, dar mai ales am avut o capacitate de memorare extraordinară, informațiile se lipeau, pur și simplu, de mine. Am dormit 3-4 ore pe noapte, am muncit cu o putere nebănuită, care venea de undeva, și după o lună, eu, care eram "la pământ", din toate punctele de vedere, am reușit să iau examenul în ziua de Buna Vestire, un examen care mi-a schimbat radical viața, obținând un post bine plătit și, mai ales, un serviciu care îmi place. Aduc mulțumire Maicii Domnului și Fiului ei iubit, și vă asigur că acolo, Sus, cineva ne iubește. Nu ne rămâne decât să ne rugăm.
ADRIANA COJOCARU
"Și totuși, inima copilașului a bătut. Sfântul Nectarie mai făcuse o minune"
Sunt căsătorită din anul 2003 și, împreună cu soțul meu, ne-am dorit să apară și un copil imediat după căsătorie. Numai că Dumnezeu a considerat ca minunea cu care ne-a binecuvântat să se întâmple abia în 2013, după mai multe încercări eșuate. Dar să vă spun povestea.
În anul 2012, soțul meu a fost operat de două ori, de hernie de disc. Operația din mai 2012, de la București, s-a dovedit a fi un eșec și o eroare medicală. În noiembrie, același an, am fost nevoiți să mergem la Târgu Mureș, pentru o nouă operație, deoarece soțul meu se simțea din ce în ce mai rău. Cât timp a fost internat la București, am aflat că la Mânăstirea "Radu Vodă" se află moaștele Sfântului Nectarie, marele făcător de minuni. Așa am început și eu să mă rog lui, pentru însănătoșirea soțului meu. Am luat de acolo mir și ulei sfințit din candela ce ardea deasupra moaștelor. Citeam Acatistul Sfântului Nectarie în fiecare zi și aveam credința că totul se va rezolva. În noiembrie, rugăciunile mele au fost ascultate. Parcă mi se deschideau toate ușile, oriunde voiam să ajung. Am aflat că la Târgu Mureș este un doctor neurochirurg foarte bun. Șefa mea se cunoștea cu el, mi-a dat numărul de telefon, am sunat, l-a programat pe soțul meu și, pe 20 noiembrie, Mihai a fost operat din nou, dar de data asta cu succes. La Târgu Mureș am rămas doar trei zile, și cum nu cunoșteam pe nimeni acolo, am stat mai mult într-o biserică din apropierea spitalului. Acest lucru m-a ajutat să mă rog și mai hotărât. Doctorul care l-a operat ne-a spus că dacă mai stătea acasă, starea lui se putea înrăutăți și putea chiar să paralizeze. Știam că Sfântul Nectarie ne-a ajutat, îl simțeam mereu cu mine, parcă îmi dădea curaj în tot ceea ce făceam. Pentru a-i mulțumi, nu am încetat să citesc Acatistul său în fiecare zi. În februarie 2013, mă simțeam un pic rău, greață, amețeli, iar primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să-mi fac un test de sarcină. Era pozitiv! A fost mare bucurie la aflarea acestei vești, deși nimeni nu mai credea că după atâtea încercări voi mai rămâne însărcinată. A fost minunea de la Dumnezeu și răsplata rugăciunilor mele. Știu asta.
Totul era bine, până într-o zi, când mi s-a făcut rău la serviciu. Aveam sângerări mari și am plecat direct la urgență. Doctorița mi-a spus că nu-mi dă șanse ca această sarcină să poată fi salvată. După părerea ei, era o sarcină oprită din evoluție, pentru că nu auzea bătând inima bebelușului. A doua zi urma să vadă ce va face cu mine. Eram disperată și, în același timp, parcă cineva îmi spunea că totul va fi bine. În acea noapte, la spital, am citit acatistul Sfântului Nectarie și am adormit cu cărticica pe piept. Dimineață, după vizita medicilor, doctorița m-a chemat să-mi vadă sarcina la ecograf. Spre uimirea ei, inima copilului bătea normal și sângerarea aproape dispăruse. A fost o mare bucurie. Am început tratamentul de menținere, care a durat până am născut. Am stat mai mult la pat, timp în care nu am încetat să mă rog Sfântului Nectarie cu mai multă credință. Timpul trecea destul de repede, dar prin luna a șasea de sarcină, la un control ecografic, doctorița mi-a spus că aș avea în uter o membrană care ar împiedica dezvoltarea normală a fătului. M-am speriat un pic, dar rugându-mă în fiecare zi, am avut răbdare și liniște, încrederea că totul va fi bine și, într-adevăr, a fost bine. Deși am născut cu o lună mai devreme, am un băiețel sănătos și frumos, îl cheamă Matei, iar semnificația numelui este "dar de la Dumnezeu".
Și mulțumesc Sfântului Nectarie că s-a rugat pentru noi lui Dumnezeu și că am fost binecuvântați cu o așa minune de copil.
Nu încetați niciodată să vă rugați! Puterea rugăciunilor face minuni!
MONICA CLAPA - Roman, jud. Neamț