De curând, a apărut o nouă procedură terapeutică, de o eficiență care i-a uimit pe medici: autohrănirea. Metoda este simplă, în aparență, și presupune să ne cultivăm, culegem și preparăm singuri alimentele cu care ne hrănim - dacă nu toate, atunci măcar o parte din ele. Pare ceva elementar și simplist, dar pentru oamenii moderni, obișnuiți cu hrana superprocesată, mâncată în neștire, cu mintea absentă, eventual în fața televizorului, această autohrănire este un procedeu salvator. În primul rând, efortul de a ne produce singuri hrana ne face, automat, să reevaluăm importanța alimentelor și a alimentației, ne face să respectăm ceea ce ne susține viața și sănătatea. Apoi, hrana pe care o obținem prin forțe proprii este curată, lipsită de chimicale, iar consumarea sa constantă va duce la schimbarea obiceiurilor alimentare greșite cu unele mult mai sănătoase. Iar acum, la început de primăvară, când primele recolte din grădini sunt încă departe, există o sursă de hrană foarte curată, extraordinară pentru sănătatea noastră fizică și emoțională: pădurea. În răgazurile dintre zăpezile târzii, mângâiate de primele raze mai puternice de soare, apar primele plante sălbatice, pentru salată, din acest an. Spontane și comestibile, sunt prea puțin cunoscute, din păcate, deși au efecte terapeutice extraordinare, chiar și în cantități mici. Să le cunoaștem:
Urzica-vie - detergentul sângelui
O găsim la margini de pădure, în locuri cu pământ gras, afânat și fertil, crescând în asocieri compacte, întinse pe suprafețe care pot ajunge la câțiva metri pătrați. În martie, din rizomii întinși ca o formidabilă rețea pe sub pământ ies la iveală primele frunzulițe fragede, de un verde deschis, care se culeg cu tot cu tulpinile moi, prin rupere. O pungă mare de urzici este suficientă pentru o cură cu salată de o săptămână, urzica putând fi ținută și la frigider câteva zile, fără a-și pierde prospețimea.
Mod de preparare: două mâini de frunze și tulpini fragede se curăță de frunzele uscate și de alte impurități, iar apoi se clătesc bine în mai multe ape. După spălare, urzicile se toacă fin cu cuțitul, pe o planșetă de lemn, iar apoi se adaugă puțină sare și se frământă totul bine cu mâna, protejată de o mănușă de cauciuc. La urzica mărunțită și frecată cu sare se adaugă apoi puțin suc de lămâie și ulei de măsline și salata-i gata, putând fi consumată fără grija că ne-am putea urzica limba, deoarece în procesul de preparare cu sare, acest neajuns a fost înlăturat.
Mod de administrare: salata de urzică se consumă de regulă dimineața, pe stomacul gol, înainte de a mânca orice altceva, iar pentru a fi eficientă, o cură trebuie să dureze minimum 7 zile. Limite pentru tratamentul cu această plantă nu există - cu cât cura cu salată de urzică va fi mai lungă, cu atât efectele sale vor fi mai puternice.
Efecte terapeutice: urzica-vie este printre plantele cele mai bogate în clorofilă, este un agent de detoxifiere fenomenal, dar și un foarte bun alcalinizant al sângelui, al urinei și al altor fluide corporale. Apoi, urzica are în compoziția sa cantități importante de potasiu, fier și magneziu, fiind așadar un remineralizant excelent. Cu un asemenea arsenal vindecător, nici nu e de mirare că această plantă are o multitudine de recomandări terapeutice. Iată doar câteva dintre ele:
* Anemie, tulburări de coagulare - se face o cură de minimum 14 zile cu salată de urzică, consumată de două ori pe zi. Datorită bogăției sale în vitamina K și în fier, dar și efectelor sale de stimulare a producerii elementelor figurate ale sângelui, urzica ajută la ameliorarea bolilor acestuia, indiferent de origine. De asemenea, este un excelent reglator al reacțiilor sistemului imunitar, fiind recomandată inclusiv în bolile sângelui cu o componentă auto-imună.
* Intoxicații cu metale grele, xenoestrogeni - clorofila conținută din abundență de frunzele urzicii este un adevărat magnet pentru substanțele nocive ajunse în organism prin alimente, apă, aer, produse de cosmetică, detergenți etc. În primul rând, urzica proaspătă extrage din țesuturi excesul de metale toxice, cum ar fi plumbul, cesiul, cadmiul, aluminiul, stronțiul etc. Apoi, blochează într-o anumită măsură efectele unor substanțe sintetice, cu efecte hormonale pe cât de puternice, pe atât de nocive, cum ar fi: ftalații (din balsamul de rufe, detergenți), bisfenolul A (din peturile de plastic), parabenii (din cosmetice), anumite pesticide etc.
* Colon iritabil - sucul de urzică obținut prin mixarea frunzelor cu apă este un adevărat elixir pentru tubul digestiv, în general, și pentru intestine, în special. Această plantă are efecte cicatrizante și calmante, ajută la refacerea țesuturilor de protecție din tubul digestiv, lezate sau distruse de procesele infecțioase, de substanțele toxice din alimente sau din băuturi. Persoanele care nu suportă urzica în stare crudă vor consuma urzica fiartă (atât zeama, cât și planta ca atare), care are aceleași efecte calmante și, în plus, normalizează tranzitul intestinal.
Urzica roșie - un medicament antitumoral
Mai este numită și urzică moartă roșie și crește prin pădurile rărite, la marginea parchetelor de tăiere a copacilor sau chiar la semiumbra gardurilor sau a zidurilor. Din punct de vedere al formei, frunzele sale aduc aminte de cele ale urzicii-vii, dar sunt ceva mai mici și, cel mai important, nu sunt deloc înțepătoare, de unde și atributul de moartă. Încă de primăvara devreme, face niște flori mici și roșiatice, care vor apărea apoi tot timpul anului. Planta este comestibilă doar la început de martie, când vârfurile tulpinilor și frunzele foarte proaspete au un gust neutru, apoi - pe măsură ce se maturizează - urzica roșie secretă niște taninuri cu gust foarte neplăcut, devenind necomestibilă. Deci, sezonul ei este acum.
Mod de preparare: o jumătate de mână de vârfuri de tulpini și de frunze tinere se spală foarte bine, apoi se toacă fin și se adaugă în salată. De regulă, urzica roșie este mai dificil de consumat singură, din cauza gustului său astringent-amărui, motiv pentru care este folosită ca adaos, fie în salata verde, fie în cea de andive sau de rădăcinoase crude. Ca aromă, se potrivește foarte bine cu mărarul și cu leușteanul, cu care se poate combina.
Mod de administrare: cel mai bine este să fie consumată la masa de prânz, cu precizarea că multor persoane urzica roșie le diminuează apetitul alimentar, ceea ce este foarte bine pentru cei care vor să slăbească. Dacă însă nu dorim să slăbim, cel mai bine este ca salata de urzică roșie să fie consumată ca ultim fel sau, și mai bine, să fie consumată între mese, ca supliment.
Efecte terapeutice: urzica roșie are un efect puternic de reglaj hormonal, cicatrizează țesuturile lezate (inclusiv la nivelul sistemului digestiv), dar împiedică și dezvoltarea tumorilor. Din aceste motive, ea are numeroase aplicații terapeutice.
* Insomnie, stres post-traumatic, oboseală cronică - se administrează salata de urzică roșie, care conține substanțe aromatice și flavonoide, cu efecte foarte bune asupra sistemului nervos central. O cură de măcar 14 zile cu această plantă ajută la reglarea activității nervoase, favorizează odihna și relaxarea, ajutând la o mult mai bună gestionare a stresului. Este un tratament recomandat și persoanelor care au predispoziție la boli pe bază de stres, cum ar fi gastrita, tulburări de tranzit intestinal, unele manifestări alergice etc.
* Tulburări de ciclu menstrual, sindrom de menopauză - urzica roșie este printre cele mai eficiente reglatoare hormonale la femei. Este excelentă contra durerilor menstruale, contra hemoragiilor menstruale prelungite, dar și ca adjuvant în fibromul uterin și în sindromul ovarului polichistic. La femeile ajunse la menopauză, urzica roșie (consumată crudă) previne osteoporoza, prolapsul uterin, atrofierea anumitor țesuturi ale aparatului genital.
* Adjuvant în cancer - urzica roșie conține anumiți pigmenți (care-i și dau culoarea de la care-i vine numele) cu efecte antitumorale puternice. Este foarte eficientă pentru prevenirea mutațiilor celulare, ajutând totodată la ținerea sub control a multiplicării celulelor canceroase. Este recomandată, așadar, atât pentru prevenire, cât și ca adjuvant în boala canceroasă. Este deosebit de eficientă în cancerele cu determinare hormonală (la sân, ovarian, de col uterin, de prostată).
Păpădia - drenorul ficatului și al pancreasului
Trebuie să recunosc că îmi era foarte greu să identific primele frunze de păpădie în încâlceala de iarbă a grădinii, așa încât multă vreme am crezut că abia prin aprilie răsare această plantă-medicament. Ei bine, de curând am luat o minunată lecție de dietoterapie de la... păsările din curte, care au o capacitate fantastică de a găsi orice frunzuliță de păpădie ieșită la lumină, după topirea zăpezilor. Din nu se știe ce motiv, curcile și găinile au o adevărată pasiune pentru frunzele proaspete ale acestei plante, care le este atât de folositoare și oamenilor, încât merită să vorbim mai mult despre ea.
Mod de preparare: se folosesc frunzele de păpădie care se culeg cât mai fragede și mai proaspete, înainte să secrete din belșug laptele amar care le face neplăcute la gust. Din păcate, frunzele păpădiei nu pot fi păstrate la frigider, deoarece se ofilesc foarte rapid. Trebuie să fie consumate proaspete (la câteva ore după culegere). Așadar, după recoltare, frunzele de păpădie se spală foarte bine cu apă rece, apoi se toacă mărunt, pentru a fi adăugate în salată, sau se consumă întregi, ca adaos la sandviciuri sau ca garnitură la alte mâncăruri.
Mod de administrare: de regulă, păpădia se administrează dimineața, când are cel mai puternic efect drenor asupra ficatului și colecistului. Consumată pe parcursul zilei, ajută la ținerea glicemiei sub control și previne tulburările digestive.
Efecte terapeutice: datorită substanțelor amare pe care le conține, păpădia detoxifică ficatul și bila, mai bine ca orice altă plantă de primăvară. Apoi, inulina, unul dintre principiile active secretate de frunzele sale primăvara, este un excelent drenor al intestinului și al ficatului, dar și un hipoglicemiant redutabil.
* Dischinezie biliară, dispepsie - se consumă câte cinci frunze de păpădie de mărime medie, de două ori pe zi, înaintea meselor principale. Substanțele active din plantă stimulează producția de bilă și evacuarea sa din colecist, prevenind și eliminând rapid crizele biliare (este eficientă mai ales în dischinezia hipotonă). Apoi, această plantă ușurează digestia, fiind utilă persoanelor cu gastrită hipoacidă, dispepsie, sindrom de malabsorbție.
* Hepatită - frunzele de păpădie nu elimină boala în sine, dar ajută ficatul să funcționeze normal și reduc suferința produsă de infecția hepatică. Se administrează adăugată în salate, servite la mesele principale și are efecte antiinflamatoare asupra ficatului, stimulează funcția sa de filtrare a sângelui, favorizează reducerea sa în volum și elimină durerile la nivelul abdomenului. Este recomandată inclusiv pacienților cu retenție de lichide, întrucât frunzele proaspete de păpădie sunt un excelent diuretic.
* Diabet - frunzele proaspete, simple sau adăugate în salată, se administrează la fiecare masă, vreme de minimum o lună. Păpădia are efecte directe de scădere a glicemiei, facilitând în același timp o eliberare gradată a zaharurilor din alimente în sânge, ceea ce ajută la o stabilizare a glicemiei și la o scădere a dozelor de insulină sau medicamente antidiabetice de sinteză. Nu în ultimul rând, păpădia previne complicațiile cardiovasculare ale diabetului, care sunt cele mai periculoase. Însă, în tulburările cardiovasculare, remediul numărul unu este planta de primăvară despre care vom vorbi în continuare:
Bănuțeii (părăluțele) - elixir pentru plămâni și respirație
Aceste flori mici și albe, tivite cu purpură pe petale, sunt printre cele mai încăpățânate plante care cresc în zonele cu climă rece. Nici nu s-au retras complet zăpezile, că primii bănuței se și grăbesc să iasă din iarba încă îngălbenită și ofilită de geruri. Frunzele lor au rezistat stoic la frig toată iarna, iar florile, atât de mici și delicate, nu se tem nici de zăpezile lui martie, și nici de gerurile târzii, fiind de o rezistență ieșită din comun. Așa că nu e de mirare că bănuțeii conțin niște medicamente foarte puternice, fiind deopotrivă plante comestibile și medicinale.
Mod de preparare: florile proaspăt culese se spală cu apă rece și apoi se toacă puțin cu cuțitul, pe planșeta de lemn. Din rațiuni în primul rând cantitative (culesul lor este migălos și se pot obține cu greu cantități mari), bănuțeii se combină cu alte salate, în special cea verde, cu spanac proaspăt sau leurdă.
Mod de administrare: bănuțeii se pot administra la orice oră din zi, putând fi consumați la toate cele trei mese ale zilei. Doza zilnică minimă pentru a-și face efectul este de 30 de grame.
Efecte terapeutice: bănuțeii sunt cunoscuți în medicina populară românească mai ales ca leac pentru bolile de plămâni și ale arborelui bronșic, dar acțiunea lor este mult mai amplă. Ei sunt un excelent detoxifiant și antioxidant, ajutând la reglarea nivelului de uree și creatinină din sânge, dar și la reglarea reacțiilor sistemului imunitar. Iată în continuare câteva utilizări terapeutice ale acestei plante:
* Tuse, bronșită, astm - se consumă salata de bănuței sau maceratul florilor fin tocate, în miere. Are efecte antitusive puternice (acționează pe post de calmant la nivelul sistemului nervos central), ajută la degajarea căilor respiratorii medii de secrețiile în exces, fiind și un ușor antispastic bronșic. În timpul primăverii, este în mod special recomandată această plantă pentru prevenirea răcelilor, pentru a preîntâmpina cronicizarea tusei ori a bronșitei. Bănuțeii pot fi folosiți cu succes alături de antibioticele prescrise de medic, potențându-le efectul, și totodată atenuându-le efectele adverse. Nu în ultimul rând, această plantă este un ajutor prețios în afecțiunile tumorale ale aparatului respirator, în cancerul pulmonar, în special.
* Boli de piele (acnee, eczeme cronice, psoriazis, sclerodermie) - salata de bănuței are un efect detoxifiant foarte puternic, extrem de util în bolile de piele. O cură de o lună cu aceste flori delicate, consumate zilnic, în stare proaspătă (minimum 30 de grame), ajută la ameliorarea unor afecțiuni dermatologice cu cauze din cele mai diverse, de la cele cu substrat infecțios, la cele autoimune sau alergice. De altfel, efectul antialergic al acestei plante este atât de puternic, încât merită o atenție specială.
* Alergie - se consumă salata de bănuței, asezonată cu multă lămâie și, eventual, cu măcriș iepuresc, ambele fiind bune surse de vitamina C naturală, care potențează efectul antialergic al bănuțeilor. Cura este bine să înceapă cu măcar 30 de zile înainte de polenizare, așa încât organismul să fie pregătit pentru această perioadă, când concentrația de alergeni din aer este cea mai ridicată. Acest tratament natural este eficient pentru toate tipurile de alergie: cutanată, respiratorie, digestivă.
Leurda - inamicul colesterolului și al hipertensiunii
I se mai spune și usturoiță, pentru că are un miros foarte asemănător cu cel al usturoiului, iar acum, în martie, mai toate pădurile din zona de deal sunt pline de frunzele sale, colorate în verde viu. De acum și până în aprilie, când va înflori, leurda poate fi culeasă și folosită ca aliment, dar și ca leac destinat unui număr incredibil de mare de boli, fiind printre cele mai puternice plante medicinale ale primăverii.
Mod de preparare: frunzele de leurdă se spală bine și apoi se toacă, nu foarte mărunt, după care se consumă cât mai repede, deoarece se degradează foarte repede. Ele pot fi și ingredientul principal al salatei (pentru cine suportă aroma sa de usturoi extrem de puternică) sau pot fi combinate cu salată verde, spanac etc.
Mod de administrare: salata de leurdă poate fi administrată la orice oră din zi, singurul element de care trebuie ținut cont fiind acela că va da respirației un miros puternic de usturoi, motiv pentru care este bine să fie consumată mai degrabă seara. Apoi, cantitatea de leurdă nu trebuie să fie mai mică de 30 de grame (adică aproximativ 8 frunze) pe zi. Depășirea acestei cantități nu este contraindicată, ci din contră, este benefică, cu condiția ca digestia și colecistul dvs. să suporte această plantă alimentară și medicinală foarte puternică.
Efecte terapeutice: leurda este o adevărată mătură pentru vasele de sânge, pe care le curăță de depunerile de colesterol, ajutând totodată la eliminarea surplusului de grăsimi din sânge, reglând valorile glicemiei, distrugând microorganismele patogene. Iată doar câteva dintre indicațiile medicale ale acestei plante:
* Hipertensiune arterială, anghină pectorală - studiile științifice arată că mai multe substanțe din compoziția frunzelor (cea mai importantă este y-glutamil peptida) stimulează organismul să producă enzime care reglează și stabilizează presiunea arterială. Mai mult, leurda are efect vasodilatator direct, ceea ce duce implicit la scăderea tensiunii. Apoi, adenozina, o substanță din compoziția frunzelor de leurdă, împiedică formarea plăcilor de colesterol și sclerozarea vaselor de sânge. Această plantă este foarte utilă pentru prevenirea crizelor de anghină pectorală, ajutând la buna irigare a inimii cu sânge.
* Flebită, tromboflebită - leurda are efecte fluidifiante sanguine și antiagregante plachetare, motiv pentru care este folosită cu mult succes contra tromboflebitei și a trombozelor în general. Un studiu german arată că administrarea de extract de leurdă împiedică formarea trombilor (cheaguri de sânge) și migrarea lor prin vasele de sânge. Leurda are efecte comparabile cu ale Clopidogrelului, un medicament de sinteză utilizat contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sânge și de rigidizare a arterelor.
* Sensibilitate la infecții respiratorii - consumul frunzelor proaspete are efect antiviral și antibiotic. De asemenea, leurda reduce febra, combate tusea și ajută la o vindecare rapidă a virozelor respiratorii. Studii făcute în Germania arată că principiile active din această plantă activează macrofagele, adică celulele sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule străine din organism. Trebuie reținut că salata de leurdă ajută și la refacerea rapidă a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimulează imunitatea afectată de aceste medicamente, previne și combate infecțiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care au luat în mod repetat antibiotice.
* Varice și hemoroizi - se recomandă ca anual să fie făcută o cură cu o durată de minimum trei săptămâni, timp în care se consumă salată de leurdă, câte 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare asupra venelor, care, conform unor studii recente, tonifică peretele venos, favorizând chiar reducerea în volum a varicelor.