PARODONTOZA

Dr. EMILIA SAVIN - medic stomatolog, specialist în chirurgie dento-alveolară - "Parodontozele sunt cauzate de placa bacteriană și de tartru - adevărate medii de cultură pentru numeroase bacterii"

CAUZE

- În ciuda evoluției explozive pe care o înregis­trează în ultimul timp, parodontoza este o afecțiune destul de puțin cunoscută și care nu sperie, așa cum se întâmplă cu alte boli. Nu te face să fugi la medic. Care este lucrul esențial pe care ar trebui să îl știm despre ea?

- Placa bacteriană este factorul principal în apa­riția bolii parodontale și constă în depunerea unei pe­li­cule pe su­prafețele dinților, la aproxi­mativ o oră de la spă­lare. A­ceastă peliculă este compusă din bacterii care se acumulea­ză pe dinți. Chiar dacă periajul din­ților îndepăr­tează placa, aceas­ta se reface foarte repe­de. Un factor favorizant este tartrul den­tar, care apare a­tunci când placa bacteriană ră­mâne pe dinți mai mult de 2-3 zile și se întărește sub li­nia gingiei, prin minerali­zare. Astfel, placa bacteriană este mai greu de elimi­nat și acțio­nează ca un rezervor pentru bacterii. Nu se poate scăpa de tartru doar prin periaj. Este nevoie de un detartraj profesional pentru înde­părtarea lui!

- Am un prieten care a făcut parodontoză din cau­ză că spărgea sâmburi lemnoși în dinți. E po­sibil?

- Da, parodontoza poate fi favorizată și de anu­mite trau­me ocluzale, care se pot produce acciden­tal, în tim­pul mas­ticației, din cauza unor corpi străini (sâm­buri, coajă de nucă etc.), prin strângerea exce­sivă între dinți a unor obiecte metalice, scoaterea cu dinții a capacelor și a dopurilor de sticle, lovituri accidentale, bruxism (scrâșnirea dinților), încleș­tarea dinților etc. Alteori, ele apar în urma unor tra­tamente stomato­logice incorecte (plombe sau coroa­ne prea înalte, lu­crări dentare greșite, aparate orto­dontice care dezvol­tă forțe mari), toate acestea fiind nocive pentru țesu­turile care susțin dinții în oasele maxilare.

- Parodontoza poate fi favorizată și de prezența anumitor boli?

- Alături de factorii locali, un rol important în apa­riția bolii parodontale se atribuie factorilor gene­rali: ereditate, tulburări endocrine, diabet, disfuncții imune, boli cardiovasculare, boli hepatice (ciroze), tul­burări ale sistemului nervos (stres, nevroze anxi­oase, psihoze majore), deficiențe nutritive. Cu toate acestea, cei mai importanți factori cauzali sunt placa bacteriană și tartrul - adevărate medii de cultură pentru numeroase bacterii.

SIMPTOME

- Care sunt semnele bolii? O putem recunoaște în stadiul incipient?

- Boala evoluează în trei stadii: gingivită, paro­dontită superficială și parodontită profundă. Dacă placa și tartrul rămân mai mult timp în cavitatea bu­cală, acestea pot să irite și să inflameze gingia și o par­te din țesuturile din jurul rădăcinilor dentare. Ast­fel se instalează gingivita - o inflamație a gingiei, re­cunoscută prin modificări de culoare, aspect, consis­tență și creștere în volum. La parodontite, prin­cipa­lele semne de îmbolnăvire sunt inflamația gingi­vală și apariția pungilor parodonta­le, niște cavități între gingii și dinți, în care se acumulează pla­că, tartru și bacterii. În timp, aceste pungi devin mai pro­funde și avansează sub țe­su­tul gingival. Parodontita pro­fundă apare atunci când este distrus prea mult țesut osos, iar dinții nu mai au o structură so­lidă în care să se fixeze și în­cep să se miște. Ulterior, slăbi­rea tot mai accentuată a țesutu­lui osos duce la pier­derea din­ților din zona afectată.

- Când ar trebui să mer­gem la doctor?

- Principalele semne care ar trebui să tri­mită pa­ci­entul la medicul stomatolog sunt sânge­rările gin­gi­vale la periaj, în timpul masticației sau chiar spon­tan. Ca aspect, gingia capătă o culoare roșu-violacee, creș­te în volum, își pierde consistența și textura. Une­ori, apare o senzație de tensiune în oa­sele maxilare, în ju­rul rădăcinilor, mai ales dimineața. Bolnavii observă că gingiile încep să se retragă, cu dezgolirea parțială a rădăcinilor și apariția durerilor la contactul cu ali­mentele reci, fierbinți, acre sau dulci. Conco­mitent, apar spații între dinți, care fac mas­ticația dificilă și ge­nerează tulburări de vorbire (sâ­sâit, difi­cultăți în pronunția consoanelor T și D etc.). În fazele avansate, dacă pacientul nu merge la controale și de­tartraje periodice, pot apărea infecții pu­rulente între dinți și gin­gie, respirație urât mirosi­toare și, în final, pierde­rea dinților.

TRATAMENTE

- Care sunt cele mai eficiente tratamente utili­zate în combaterea bolii parodontale?

- De multe ori, boala parodontală afectează toți din­ții. Tratamentul este complex și urmărește înceti­ni­rea evoluției bolii. Un tratament timpuriu este foar­te important, scopul acestuia fiind prevenirea distru­ge­rii țesuturilor, controlul infecției și prevenirea mo­bi­lizării dinților.
Există mai multe modalități de tratament, în func­ție de gravitatea bolii. În cazul în care ea nu este avan­sată, putem apela la tehnici mai puțin invazive. De­tartrajul este o procedură importantă în stoparea evoluției bolii parodontale, deoarece elimină tartrul și placa microbiană de pe dinți și de sub gingii. Se reali­zează cu ajutorul instrumentelor cu ultrasunete sau cu anumite chiurete speciale, care sunt foarte subțiri și ajung cu ușurință în pungile parodontale și în spa­țiile dintre dinți și rădăcini. Uneori, putem avea ne­voie și de tratamente cu antibiotice - mai ales în gin­gi­vite și gingivostomatite acute, când se asociază și sta­rea febrilă, sau în parodontitele agresive. Ținând cont de localizarea infecției și de dimensiunea abcesului, putem utiliza antibiotice sub formă de fire sau geluri, care se inserează în spa­țiul dintre dinți și gingie, după o curățare profundă. Putem utiliza și produse apicole (propolis și păstură de albine) în boa­la parodontală, pentru efectul lor antibacterian, antiinflamator, antifungic și antiviral. De exemplu, Proparodont este un produs românesc rea­lizat din propolis, extract de mușețel, salvie și cim­bru, care și-a dovedit utilitatea în tratarea paro­dontopatiilor. Dacă vorbim, însă, de o parodontită avansată, țesutul gin­gi­val nu mai poate răspunde la a­cest tip de tra­ta­men­te, caz în care sunt necesare mici intervenții chi­rur­gicale stomatologice.

- Ce se întâmplă în cazurile mai grave, când este afectat osul ma­xilarului?

- Osul alveolar maxilar sau man­dibular poate fi re­construit prin tehnici de adiție osoasă. Grefa osoasă poate fi realizată din os propriu, os arti­ficial sau os recoltat de la animale - bo­vine, por­cine. Grefa osoasă ajută la prevenirea pierde­rii dinți­lor prin­tr-o mai bună fi­xare în noul țesut osos rea­lizat, micșo­rează gradul de resorbție osoasă și reduce adânci­mea pun­gi­lor paro­dontale. De ase­me­nea, aju­tă și la regene­rarea osu­lui natural. Putem folosi și tehnici mai avan­sa­te, cum ar fi regenera­rea tisulară ghidată, care ne­cesită apli­carea unor mem­brane cu rol de barie­ră mecanică și biologică dintre dinți și gin­gii, astfel încât osul să nu mai fie afectat. De re­gu­lă, folosim membrane resor­ba­bile, ca­re sunt mai ușor de accep­tat de către pa­cient, deoa­rece nu tre­buie îndepărtate ulterior. Gre­fele de țesut moale sunt necesare atunci când se pier­de mult țesut gingi­val, gingia rămâne retrasă, iar ră­dă­cinile dinților sunt expuse. Procedura ajută la aco­perirea rădăcinilor den­tare. Totuși, aceste tratamente (fie medicamen­toa­se, fie chirurgicale) nu au șanse de reu­șită fără men­ținerea unei igiene riguroase a cavi­tății bucale!

- Ce soluții de protezare au persoanele care deja și-au pierdut unul sau mai mulți dinți din cauza parodontozei? Mai pot fi făcute implanturi, ținând cont de distrugerea țesutului osos?

- În funcție de dorința și de posibilitățile finan­ciare ale pacientului, există mai multe variante de pro­te­zare. Cea mai ieftină variantă este proteza mo­bilă parțială sau totală, în funcție de numărul dinților rămași pe arcadă. Principalul dezavantaj al protezei parțiale mobile este prezența croșetelor de sârmă care solicită dinții rămași pe arcadă, în special cei care deli­mitează spațiul fără dinți, ducând în final la pier­derea acestora. O variantă puțin mai costisitoare este pro­tezarea fixă, realizată prin punți sau coroane dentare - o procedură preferată de pacienți, deoarece nu mai este necesară îndepărtarea acestora din cavita­tea bucală pentru igienizare. În cazul lucrărilor den­tare fixe, dinții-stâlp de pe arcadă (care servesc drept spri­jin și ancorare pentru viitoarea lucrare protetică) tre­buie să fie astfel aleși ca număr, localizare și grad de implantare în os încât solicitarea lor în timpul mas­ticației să se realizeze în condiții fiziologice. Da­că aceste condiții nu sunt respectate, există posibi­li­tatea ca în timp să apară mobilitatea acestor dinți care susțin lucrarea protetică, iar pacientul să-și piardă lucrarea. A treia variantă este cea a implanturilor den­tare, pe care se vor construi viitoarele lucrări pro­tetice. La inserarea de implanturi trebuie eliminate toate situațiile care pot cauza eșecul tratamentului. Ast­fel, există contraindicații la implantare: igienă de­fectuoasă, procese inflamatorii locale, fumat, diabet decompensat, alcoolism. După tratamentul inițial al parodontozei, se așteaptă 6-18 luni pentru a observa răspunsul organismului la tratament. În cazul în care nu mai există semne de infecție sau de inflamație gin­givală, se pot insera implanturi dentare în locul din­ților pierduți. Reușita depinde însă de cantitatea de os existentă în acel loc (care de multe ori este mi­nimă!), știut fiind faptul că parodontoza afectează țe­su­tul osos. Există și posibilitatea regenerării osoase ghidate, care se realizează după extracția dinților parodontotici și constă în aplicarea de grefe osoase și folosirea unor membrane speciale. În această situa­ție, este util să se aștepte 3-6 luni de la extracție, pen­tru aplicarea implantului. Oricare ar fi varianta aleasă de pacient împreună cu medicul stomatolog, este ex­trem de important ca igiena cavității bucale să fie efec­tuată cu multă atenție, iar vizitele la cabinetul stomatologic să fie făcute din 6 în 6 luni.

COMPLICAȚII

- Ce complicații poate da parodontoza dacă nu este tratată la timp?

- Evoluția bolii parodontale este influențată de factorii locali favorizanți, de vârstă, de instalarea în timp a unor boli generale și de efectele secundare ale unor medicamente. În lipsa tratamentului, re­tracția gin­givală se ac­cen­tu­ea­ză, distrugerea osului (resorb­ția osoa­să) se accelerează, ră­dăcinile vor fi tot mai dezgolite și apare du­rerea. De asemenea, se mărește mobilitatea den­tară, ajungându-se în final la pierde­rea dinților. Dintre com­plicațiile locale, amin­tesc ab­ce­sul parodontal margi­nal. Pacientul ma­ni­fes­tă jenă la mas­ti­cație și dureri intense, care se extind în zonele înve­ci­nate. Însă există și complicații grave aso­ciate cu bolile gin­giilor, inclusiv apariția de afecțiuni co­rona­rie­ne, accident vascular cerebral, probleme res­pi­ratorii, complicații dia­betice. Cercetările atestă că bacteriile res­ponsabile de apariția parodontozei pot fi inhalate sau intră în fluxul sanguin prin țesutul bucal și apoi afec­tează plă­mânii, inima și alte organe. Toate acestea pen­tru că, de fapt, există o infecție cro­nică în orga­nism. În anu­mite limite ea este tolerată, dar uneori poate da com­plicații grave!

PREVENȚIE

- Poate fi prevenită apariția parodontozei? Ce măsuri putem lua în acest sens?

- Parodontoza poate fi prevenită în primul rând prin eliminarea factorilor care duc la instalarea ei: * fumatul (persoanele care fumează au un risc de cinci ori mai mare să facă parodontoză!); * cariile situate între dinți sau la baza dinților; * lucrările dentare inco­rect executate (alimentele intră pe lângă ele și sunt dificil de îndepărtat); * înghesuirea dinților (atunci când nu există suficient spațiu pentru o alinie­re opti­mă, igienizarea este mai dificil de realizat), dar mai ales printr-o igienizare corectă a cavității bucale.
Periajul gingival și dentar este obligatoriu de două ori pe zi, în special seara, după ultima masă, înainte de culcare. Acest periaj este esențial, deoarece menți­nerea în cavitatea bucală a plăcii microbiene și a res­turilor alimentare favorizează dezvoltarea florei mi­cro­­biene. Periajul de dimineață stimulează tonusul func­­țional, circulația sanguină și vascularizația gingi­vală. Periajul poate fi completat prin clătirea gurii cu soluții antiseptice (ape de gură) sau folosirea aței den­tare, în zonele greu accesibile periajului. Dar cea mai sigură metodă de prevenire a bolii este obli­ga­ti­vitatea ca persoanele care observă primele simptome ale pa­rodontopatiei să se prezinte de urgență la un con­­sult de specialitate. Medicul stomatolog stabilește stadiul bolii și instituie tratamentul adecvat pacien­tului.

D-na dr. EMILIA SAVIN poate fi contactată la Cabinetul TIME DENT din Str. 1 Mai nr. 33, bl. C12, sc. A , ap. 4, interfon 4C, sector 6, București, tel. 0744/49.15.87