Strămoșii noștri credeau cu tărie în puterea magică a părului, socotindu-l o punte de legătură cu Universul. Tocmai de aceea, femeile purtau părul lung, împletit în cosițe, iar copiii nu erau tunși până la vârsta de șapte ani. Peste veacuri, medicina modernă a confirmat adevărul acestor "superstiții": podoaba capilară umană reprezintă o adevărată bază de date, o arhivă cu informații esențiale. Prin analiza firului de păr se poate determina nu doar starea de sănătate a persoanei căreia îi aparține, dar se pot stabili și personalitatea, obiceiurile, chiar statutul său social. Conform unor teorii, părul are memorie, putând influența nu doar caracterul omului, ci și soarta lui.
Samson al Rusiei
"Să nu tăiați părul blond și nici pe cel castaniu sau chiar cărunt, căci înțelepciunea pe care Domnul v-a hărăzit-o o veți pierde și sănătatea vi se va șubrezi!" - astfel se povățuiește într-una din cele mai vechi scrieri rămase de la slavii răsăriteni, în "Pravila Rusă", ce datează din secolul al XI-lea. În vremuri demult apuse, oamenii nu se abăteau de la slova tradiției, iar cutumele erau respectate aproape cu sfințenie. În secolul al XXI-lea, când totul se învârte în jurul științei și al tehnologiei, puțini sunt cei care mai țin seamă de asemenea îndrumări izvorâte din înțelepciunea populară. Elena Hlebnikova însă nu este o femeie obișnuită. Născută într-o familie cu vechi rădăcini rusești, ea își lasă viața călăuzită de pravilele și datinile ancestrale, considerate astăzi simple superstiții primitive.
"De când ne știm în neamul nostru, atât bărbații, cât mai ales femeile, au purtat mereu părul lung. Soții și fiii noștri nu se vor tunde niciodată scurt, chiar dacă astăzi unii oameni ne consideră ciudați. Când am dat naștere primului meu băiat, în 1989, și am văzut că este complet chel, m-am gândit că firul tradiției noastre se va rupe. Lipsit de păr, cu ochii mici, negri, ușor oblici, băiețelul meu îmi amintea de înfățișarea unui călugăr Shaolin. Timpul mi-a dovedit că impresia mea fusese eronată. La câteva luni, părul lui a început să crească brusc și, în scurt timp, el părea mai mult o fetiță. Până și medicul pediatru a fost uluit de părul negru, des, lucios, care creștea pe creștetul copilului, într-o claie sârmoasă. Deși aș fi respectat fără tăgadă tradiția familiei de a nu-i tăia părul, niciodată nu mi-aș fi închipuit cât adevăr zace în spatele unei simple credințe. Căci cine și-ar fi imaginat atunci că băiatul meu va deveni unul dintre cei mai puternici oameni de pe planetă? Și nici chiar eu nu m-aș fi gândit că forța sa fizică aproape titanică stă tocmai în părul ce-i creștea cu repeziciune?!"
Înzestrat cu o forță fizică aproape supranaturală, Bruce Hlebnikov a bătut încă din copilărie record după record, intrând în Guinness Book pentru cel mai puternic copil din lume. Destinul său a fost poate influențat și de numele pe care îl poartă. Mama lui, o admiratoare a legendarului maestru în arte marțiale, Bruce Lee, hotărâse încă din tinerețe că primul său fiu va purta numele celebrului luptător. Urmând, se pare, calea tainică a karmei numelui, băiețelul a început din fragedă copilărie să-și uluiască familia. La vârsta de patru ani, sub privirile înspăimântate ale părinților, a zdrobit cu mânuța sa un clit cu plăci din faianță, fără să capete nici măcar o zgârietură. Atunci a fost prima dată când Bruce le-a spus părinților că vrea să facă karate, și deja în anul următor a primit centura galbenă de Wushu, devenind cel mai tânăr campion al Rusiei. La cinci ani, a călcat cu picioarele goale pe cuie și sticlă, iar la doar opt anișori, băiețelul a urcat desculț, în fugă, scările turnului Ostankino, care are o înălțime de 540 de metri, într-un timp record: 20 de minute. Pe când avea zece ani, "băiatul-fenomen" și-a legat de păr două mașini și le-a tras după el. Câțiva ani mai târziu, a uluit întreaga planetă, târând în urma lui un vapor de 105 tone, folosindu-și părul pe post de odgon. Astăzi, Bruce Hlebnikov este cel mai puternic bărbat din Rusia și printre primii din lume.
Supranumit Samson al Rusiei, Bruce susține că secretul forței sale neobișnuite stă în părul său, care are o lungime de 140 de centimetri. De altfel, el a intrat în Cartea Recordurilor și pentru podoaba capilară, grosimea firului său de păr fiind de cinci ori mai mare decât cea a unui om obișnuit. "E un dar de la Dumnezeu! Fiecare dintre noi este înzestrat de Sus cu capacități de-a dreptul miraculoase, doar că omul, desprinzându-se de legătura cu divinitatea, își pierde aceste forțe. Crezul meu care vine din moși-strămoși este că această legătură tainică se realizează prin părul cu care am fost înzestrați".
Firele sorții
Așa cum se povestește în Vechiul Testament (Judecători, cap. 13-16), uriașul Samson a fost din naștere hărăzit cu puteri supranaturale, pentru a ocroti poporul israelit de urgiile filistenilor, o populație păgână, ce a atacat Egiptul antic. "Nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazir al lui Dumnezeu și va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor". Dar iată că puternicul voinic s-a îndrăgostit de preafrumoasa Dalila, o femeie născută din poporul vrăjmașilor săi și, încredințându-i taina puterii sale, a fost tuns mișelește, în toiul nopții, în timp ce uriașul era cufundat într-un somn adânc, pierzându-și astfel întreaga putere miraculoasă. Conform teoriilor cercetătorilor în fenomene paranormale, în spatele acestei povești biblice stă ascuns un secret. Se pare ca strămoșii noștri dețineau cunoștințe ample despre legătura tainică dintre părul omului și alcătuirea întregului Univers. Potrivit afirmațiilor acestora, între lungimea părului și capacitățile extrasenzoriale pe care unii oameni le dețin există o corelație directă. "Oare de ce strămoșii noștri acordau părului o importanță atât de mare? Părul lung nu era o simplă modă a vremii, ci se considera că are o funcție esențială, aceea de receptor și emițător între forțele superioare ale Universului și ființa umană. În fiecare secundă, părul transmite și receptează informații vitale, acest proces desfășurându-se automat, fără a putea fi controlat de conștiința umană", afirmă Olga Kohas, cercetătoare în domeniul parapsihologic și, totodată, medic dermatolog la Spitalul de Boli Infecțioase din Moscova.
În timpuri străvechi, în Rusia exista tradiția conform căreia părul copiilor nu trebuia tăiat până la vârsta de șapte ani. Conștiința lor nu era încă formată, părul slujind ca instrument de acumulare de informații și cunoștințe primite de la forțe superioare. Astfel, se credea că un copil poate căpăta darul telepatiei sau al proorocirii, și, dacă părul îi era tăiat, legătura sa cu forțele supranaturale era întreruptă. Mai mult decât atât, se socotea că, prin tunderea podoabei capilare, personalitatea copilului se poate modifica. De asemenea, exista și credința potrivit căreia nici femeile însărcinate nu trebuiau să-și taie părul căci, astfel, puteau întrerupe soarta viitorului copil. Femeile căsătorite purtau părul împletit în cosițe, pentru a nu capta sau răspândi gânduri ascunse și dorințe păcătoase. Tocmai de aceea, și astăzi, femeile măritate nu au voie să intre în biserică cu capul descoperit, căci părul lor este un adevărat depozit de informații și energii negative care, eliberate, pot necinsti Casa Domnului.
În toate religiile lumii există practici și ritualuri legate de păr. Budiștii se rad în cap, lepădându-se astfel de viața anterioară; în religia sikh, practicată în India, părul lung simbolizează credința și acceptarea voinței lui Dumnezeu, în vreme ce, în hinduism, credincioșii își rad părul, lăsându-și doar o șuviță de care vor fi ridicați la cer de zeul Krishna. Pe teritoriul Africii, masaii din est au darul de a aduce ploaia, doar dacă poartă părul lung și barbă, iar preoții din triburile Africii de vest consideră că părul este lăcașul Ființei Supreme. Pe tărâmul pieilor roșii, scalpul reprezenta o modalitate de a poseda sufletul morților. În credința amerindienilor, se spunea că sufletul migrează către pielea capului, căci se știe faptul că părul continuă să crească o perioadă chiar și după moarte.
O antenă către Cosmos?
La începutul anilor '90 ai secolului trecut, în presa locală a statului american Virginia, a apărut un material care a stârnit entuziasmul comunității cercetătorilor din domeniul parapsihologiei. O oarecare Sally, o tânără al cărei nume fusese schimbat din motive de protejarea securității personale, relata o poveste despre cum, în anii '70, armata americană ascunsese opiniei publice o descoperire senzațională. Conform mărturiei sale, în timpul războiului din Vietnam, specialiștii de la departamentul de parapsihologie din cadrul US Army realizaseră în secret un studiu amplu asupra abilităților extrasenzoriale ale indienilor Hopi, descoperind o legătură mistică între păr și capacitățile lor paranormale.
Întreaga poveste Sally o aflase de la soțul ei, care lucra ca psiholog în cadrul unui spital unde erau tratați veteranii de război ce luptaseră în Vietnam, care sufereau de sindromul de stres post-traumatic.
"Îmi amintesc seara în care soțul meu a venit acasă cu un teanc gros de dosare la subraț. Chipul său părea vădit îngrijorat. Deși era un bărbat foarte volubil, în acea seară era foarte tăcut. Abia a doua zi îmi destăinui că dosarele pe care le adusese acasă conțin sute de pagini cu mărturii ale foștilor luptători, despre studiile comandate de guvernul american. Conform declarațiilor veteranilor, în timpul războiului din Vietnam, trupe speciale din cadrul departamentului de război primiseră misiunea de a scotoci toate rezervațiile amerindienilor, în căutarea acelor indivizi care dețin abilități extrasenzoriale. Indienii Hopi, dintre toți amerindienii, erau recunoscuți ca fiind cei mai buni vânători, cu capacități în depistarea inamicului, pe căi numai de ei știute. Indivizii selecționați erau adevărați experți în tehnici de urmărire și de supraviețuire. Ei au fost rapid înrolați în armata americană și expediați, cu direcția Saigon, în Vietnamul de sud. Însă imediat după înregimentare, indienii, dintr-un motiv aparent straniu, au început să-și piardă abilitățile. Oricare le-ar fi fost puterile în rezervațiile de unde fuseseră scoși, acestea păreau să fi dispărut complet, noii recruți eșuând misiune după misiune. În scurt timp, au fost introduși într-un program de testare, pentru a se stabili cauza acestor eșecuri. S-a descoperit că, odată cu înrolarea și tunderea părului lor, conform regulamentului militar, indienii au pierdut accesul la lumea extrasenzorială. Părul lor lung, folosit ca aparat de emisie-recepție, nu le mai putea transmite informații despre inamic, nu mai putea citi semnele subtile pe care Universul le transmitea. Cel de-al șaselea simț cu care fuseseră înzestrați din naștere dispăruse complet.
Pentru a proba uimitoarea concluzie, la baza secretă de cercetare au fost aduși noi recruți, cărora însă le-a fost permis să-și păstreze părul lung. Atât soldații tunși militărește, cât și cei care purtau plete, au fost supuși la zeci de teste identice. Probă după probă, indianul cu părul lung obținea rezultate remarcabile, pe când cel tuns scurt nu reușea să treacă testele nici cu un scor minim. Astfel, s-a hotărât ca toți cercetașii indieni înrolați în armata americană să fie scutiți de tunsoarea militărească. Mai mult decât atât, noii recruți erau selectați și în funcție de lungimea părului.
După ce a citit arhiva de mărturii ale veteranilor, soțul meu și-a schimbat complet modul de viață: și-a lăsat părul lung și barbă. În plus, a reușit să-i convingă și pe alți angajați ai spitalului de importanța vitală a părului, de forța sa energetică uriașă, de rolul lui magic".