Cu 60-70% din intențiile de vot, USL va câștiga majoritatea absolută a locurilor alocate României în Parlamentul Europei și va da țării un nou președinte. Într-o asemenea perspectivă, USL-ul a revenit la "vremurile bune" din primele mandate ale lui Ion Iliescu, când FSN-ul (PDSR-ul, PSD-ul) devenise partidul-stat. Dominând absolut toate sectoarele vieții sociale și economice, gruparea condusă de Iliescu și Năstase își impunea arbitrar voința în orice problemă - internă sau externă - a țării. Ea opera, evident, cu formula "dublului adevăr", moștenită de la înaintașii comuniști. Dacă situația geopolitică și "trezirea" unei părți a electoratului nu ar fi dus la accelerarea unor schimbări și adaptări sociale, altfel inevitabile, România s-ar fi regăsit astăzi într-o construcție instituțională asemănătoare celei din Rusia, cu o aparentă democrație, acoperind o castă prădalnică, oligarhia, imună față de Justiție, cu condiția supunerii totale față de șef, conducătorul ce-și schimbă rolul doar pentru a demonstra că modernitatea și democrația funcționează și acolo. Firește, oricine poate constata că USL-ul este compus dintr-un partid de stânga, PSD-ul, și unul de dreapta, PNL-ul, putând conchide că "unitatea monolitică" de odinioară, din jurul lui Iliescu și Năstase, nu mai există. Concluzia ar fi pripită, pentru că, din cauza oportunismului conducătorilor săi, PNL-ul a virat total la stânga, s-a transformat, prin evoluțiile din ultimii doi ani, într-o anexă a PSD-ului.
PSD-ul, fostul FSN, FDSN, PDSR, condus actualmente de premierul Victor Ponta, nu și-a schimbat defel vocația și obiectivele din momentul năpârlirii postrevoluționare a PCR-ului. Generațiile PSD-iste care s-au succedat în sfertul de veac de după răsturnarea lui Ceaușescu au vizat mereu supunerea statului de drept, transformarea lui într-o aparență sub care să-și împartă arbitrar și discreționar resursele țării, fondurile de dezvoltare accesate din exterior. Contextul geostrategic și reînvierea, firavă încă, a societății civile românești, nu le-a permis o evoluție calchiată complet după cea a Rusiei. PSD-ul nu a "produs" un lider de tip Putin, care să domine riguros o castă, oligarhia, mulțumită economic, dar obedientă politic față de el. În România, evoluția "specifică" a dus la apariția unei "feudalități", sistemul baronial, care se impune în fața "șefului", îl obligă să acționeze conform propriilor aspirații. Excentricitățile lui Mazăre, aberațiile "bugetare" ale unor Oprișan, Dragnea, Constantinescu etc. nu ar fi existat dacă în România evoluția ar fi fost absolut similară celei rusești. Asaltul împotriva statului de drept, prin "lovitura de stat parlamentară" din 2012 și, actualmente, mai lent, prin preluarea treptată a instituțiilor care asigură funcționarea mașinăriei statale (precum STS-ul, trecut recent în subordinea guvernului), sunt acțiuni realizate la presiunea "baronilor". Aceștia vor ca "paranteza Băsescu", când s-a încercat impunerea statului de drept și a justiției independente, să fie definitiv închisă. Ponta trebuie "să facă totul" pentru a le concretiza dorințele, păstrând aparențele printr-o cascadă nesfârșită de minciuni. PSD-ul nu mai are nevoie de PNL. În momentul de față, prin racolări succesive - din PPDD, PDL, minorități - el a ajuns să dețină majoritatea necesară guvernării în Parlament. PNL-ul este păstrat în alianță pentru respectabilitatea externă și în virtutea angajamentelor inițiale, vizând răsturnarea "regimului Băsescu". Dacă la referendumul cuplat cu "europarlamentarele" din mai nu se va atinge cvorumul (de 50%+1) pentru adoptarea noii Constituții (care dă funcției prezidențiale un rol strict decorativ), PSD-ul va renunța la susținerea liberalului Crin Antonescu pentru Cotroceni, un președinte cu atribuțiile celui actual putând oricând să scape controlului. Iată de ce, pe de o parte, PSD-ul acceptă participarea PNL-ului la guvernare până în ultima clipă și, pe de altă parte, a impus două zile (24 și 25 mai) pentru referendum. Demnitarii liberali s-au PSD-izat oricum, schimbările impuse de Antonescu în lista ministeriabililor neavând decât un rol cosmetic. Implicarea lui Klaus Johannis în guvernare nu face decât să compromită și ultima rezervă propriu-zis liberală din partidul anexat, vicepremierul și ministrul de interne trebuind, obligatoriu, să fie de acord cu propunerile populiste și socializante, în anul electoral, ale premierului Victor Ponta. Prin înlocuirea unor miniștri, prea supuși lui Ponta, cu alți liberali, mai apropiați de sine, Crin Antonescu a indicat că altă șansă de supraviețuire politică nu mai are decât în alianța USL, jocul "la două capete" devenind tot mai inutil. Dacă PSD-ul îl va păstra drept candidat și după 25 mai, PNL-ul va fi complet vidat de vocația doctrinară și programatică de dreapta.
De partea cealaltă, fărâmițarea și compromiterea reciprocă între partidele dreptei veritabile nu face decât să garanteze USL-ului atingerea obiectivului propus: cucerirea tuturor instituțiilor statului și deturnarea interesată a funcționării lor. PMP-ul, care se voia un "partid altfel", a ajuns să se întărească prin politicieni versați, fugiți din PDL. Acuzele de colaboraționism și moliciune față de USL, aduse de noua formațiune PDL-ului, au fost însă clar spulberate, sâmbătă, 8 februarie a.c., când liderii acestuia, în frunte cu V. Blaga și C. Predoiu, au afirmat tranșant opoziția față de populismul stângist al actualei guvernări. Poate că, pentru viitorul dreptei, Traian Băsescu, mentorul PMP-ului, ar trebui să-și tempereze idiosincrazia față de PDL, mai ales că prezidențiabila Elena Udrea (liderul de fapt al noii formațiuni) are, totuși, puține șanse de a accede într-un tur secund al prezidențialelor. Conducătorii idealiști ai PMP trebuie să înțeleagă faptul că, în contextul în care administrația Ponta are "pâinea și cuțitul", numai o dreaptă unită poate, cât de cât, să facă față dominației USL-iste. O dreaptă în care, orice s-ar spune, PDL-ul este forța centrală - cuprinzând, pe lângă PMP, și PNȚCD și Forța Civică - ar putea alimenta speranța de mai bine a electoratului românesc conștient și, de ce nu, ar putea produce chiar o surpriză la "prezidențiale".