OTILIA ȚEPOSU
"Cu siguranță, anul acesta, aflat sub imperiul cifrei șapte, va fi un an bun"
Sunt născută sub puterea magică a cifrei șapte, așa că mi se potrivește ca o mănușă întrebarea legată de anul în care am intrat de curând. Ca o mănușă de bal, pe care dimineața o găsești uitată pe speteaza unui scaun de grădină, ușor acoperită de rouă.
Cu siguranță, anul acesta aflat sub imperiul cifrei șapte va fi un an bun, căci șaptele nu e sever și morocănos ca treiul, nu e distrat și insensibil ca cinciul, ori leneș ca șasele care doarme, doarme, ca un motan ce-și acoperă ochii cu coada. Șaptele nu e riguros ca unu, dar nici static, sever și serios ca patru, care-ți dă fiori. Din șirul cifrelor sub care se ordonează viața noastră, cu vrute și nevrute, cu bune și rele, cu vesele și triste, au mai rămas pe dinafară doiul cel hăbăuc, căci aleargă mereu să-și caute tovarăș, optul, rigid și incoruptibil, ca un infinit întors, și nouăle cam tainic și tenebros, dar oarecum marțial, totuși, în statura lui de lord ușor afumat de un whiskey irlandez.
Așadar, șaptele rămâne singurul născut cu căiță, adică, singurul norocos între toți tovarășii săi de numărătoare, și cred că asta i se trage de tare demult, de-atunci, de la începutul lumii, când Bunul Dumnezeu a hotărât ca ziua a șaptea a facerii să fie a odihnei și a sărbătorii. A recapitulărilor necesare, spre clarificarea minții, a judecării și analizei făcutelor și nefăcutelor din zilele trudnice, din zilele obișnuite, acelea de rând.
Nu e de mirare, deci, că rezonanța lui șapte stă la căpătâiul lumii, de-acolo de unde începe și muzica, căci șapte sunt și notele muzicale, și șapte de toate sunt și artele, după cum ne-au învățat cei bătrâni. Șapte sunt și vocalele acestei limbi, în care ne-am născut. Până să devină simple litere în alfabet, ele au fost, cu siguranță, strigătele disperării și ale singurătății divine, ale durerii nașterii lumii, cântate ori șuierate în asfințit.
Știu că nu se poate ca tot anul aflat sub puterea lui șapte, ca de altfel toți anii pe care-i trăim, să fie o sărbătoare continuă, dar știu și-mi place să cred că stă în puterea minții mele, că depinde de mine, în mare măsură, ca să transform plumbul unei zile în aur, să scot din cărbune diamantele, să aleg dintre cețuri nesfârșite lumina firavă a unui lujer de primăvară, să scurm cenușa ca să aprind din nou o scânteie.
Așadar, cred că anul acesta va fi un an bun, norocos, dacă Dumnezeu ne va da puterea să trăim cum se cuvine și să trecem, să depășim cu înțelepciune, toate aceste jocuri ale numerelor care ne înconjoară la tot pasul, ca să vedem, dincolo de ele, întreaga Lui măreție și să putem rămâne ancorați la chemarea și la țărmul Său.
VETA BIRIȘ, interpretă de muzică populară
"Vreau să cânt și să mă iubească lumea"
Eu sper ca 2014 să fie cel puțin la fel de bun ca anul ce a trecut. Sper să fie un an cu noroc. Sper să-mi ajute Dumnezeu să duc la îndeplinire tot ce mi-am propus. Îmi doresc ca anul acesta să scot un album nou, să am în continuare cât mai multe spectacole, să-mi încânt, așa cum știu eu mai bine, publicul. Mi-aș dori să fim sănătoși, laolaltă cu soțul meu, cu copiii și cu nepoții mei, că asta e cea mai importantă dorință a unui om. Eu am o viață frumoasă, căci locuiesc la țară, iar bucuria cea mai mare este atunci când îi am pe cei dragi alături. Îmi doresc să fiu sănătoasă (repet des asta, ca să mă audă și Dumnezeu, căci pe El îl rog să mă țină), să pot cânta în continuare și să mă iubească lumea. Și acum, țin neapărat să vă mărturisesc ceva legat de concertul de colinde organizat de "Formula AS", la care ne-am întâlnit cu toții (și uite ce repede trece vremea, de parcă a fost ieri) în decembrie, anul trecut. În seara aceea feerică, străjuită de lumânările de pe brad, membrii redacției, cititorii revistei și noi, invitații din Ardeal, am simțit o bucurie așa de mare, o legătură așa de puternică între noi încât, de-aș fi putut, aș fi lăsat-o veșnic pe chipul și în sufletele ascultătorilor. Pentru sentimentele acestea, noi, artiștii, ne înclinăm în fața publicului, și asta mi-aș dori să trăiesc încontinuu și în 2014.
DENISA COMĂNESCU, poetă, editor, autoarea colecției "Raftul Denisei", de la Humanitas Fiction
"Mă încred în cifra 7"
Fiecare an începe pentru mine cu aceeași promisiune, reiterată cu aceeași convingere de moment - scrierea unui nou volum de versuri. De cum începe anul, vin surprizele. De obicei le presimt, le amușinez, mă bucur dinainte de ivirea lor. Anul acesta nu am fost pregătită pentru surprize - cred că pe jumătate le-am ignorat cu bună-știință, iar pe jumătate, n-am mai crezut în apariția lor. Dar iată, în decurs de două săptămâni, cel puțin două lucruri m-au trezit din rutina călduță în care mă complăceam. Amândouă țin de profesiunea mea de editor. În noiembrie trecut, citisem și mă impresionase romanul "Le quatrième mur", al scriitorului francez Sorj Chalandon, care a primit atât "Prix Goncourt des lycéens", cât și primul premiu Goncourt românesc, votat de studenți din mai multe universități din țară (București, Cluj, Iași etc.), sub umbrela Institutului Francez. Un roman convingător, scris foarte bine, despre utopia unui tânăr francez de a pune în scenă "Antigona" lui Jean Anouilh, la Beirut, în 1982, în timpul războiului din Liban, cu actori amatori din ambele tabere. În primele zile ale lui 2014, am făcut oferta de achiziționare a licenței și vestea bună este că Institutul Francez îl va invita pe Sorj Chalandon la Târgul Internațional de carte Bookfest de la finele lui mai, când romanul său, "Al patrulea zid", va apărea tradus în colecția "Raftul Denisei", pe care o coordonez. Și cum o bucurie nu vine niciodată singură, săptămâna trecută un telefon primit de la Institutul Cervantes m-a făcut să țopăi: scriitoarea catalană Care Santos va veni la București, la mijlocul lunii martie. I-am publicat, în toamna trecută, romanul "Încăperi ferecate", în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, o narațiune puternică, despre destinul secret al unei celebre familii. Acestea sunt semnele bune ale noului an. Concret, pe plan editorial, pentru mine, 2014 a debutat sub magia unui mare roman apărut la "Humanitas Fiction": "Baladele usturoiului din Paradis", semnat de scriitorul chinez Mo Yan, deținător al Premiului Nobel pentru Literatură 2012 și transpus în limba română de Luminița Bălan. De la începutul anului, nu am scris încă nici un poem. Dar mă încred în cifra 7.
BEATRICE RANCEA, balerină, actriță, regizor, manager la Opera Națională Română din Iași
"Pentru noi, pentru mine, pentru Opera din Iași, va fi un an foarte bun"
Da, și mie cifra 7 mi-a purtat noroc și cred că anul acesta va fi un an bun. Alături de colectivul Operei din Iași avem proiecte importante, cu interpreți remarcabili, cu invitați din străinătate, cu nume extraordinare. Iată că tot în acest an va avea loc reîntâlnirea noastră cu maestrul Andrei Șerban, care va fi cu noi din august până în decembrie, când vom realiza două producții importante. Pentru noi, pentru mine, pentru Opera din Iași va fi un an foarte bun, așa cum cred că va fi pentru toată lumea. Chiar am crezut în previziunile care spuneau că anul ce a trecut, al Șarpelui, urma să fie un an destul de ciudat - și a și fost, iar acum, simt că acest an, al Calului de lemn, care a început din 31 ianuarie, va fi un an mult mai bun, iar toată energia va fi mult mai deschisă și pozitivă față de existența noastră. Sau, cel puțin, asta doresc, pentru că, repet, cifra 7 mi-a purtat totdeauna noroc și e o cifră bună.
Dacă până acum am avut tot timpul înțelegere din partea soțului meu (actorul Doru Rancea), care a fost de acord să vin la Iași, îmi doresc ca și anul acesta să fie la fel de deschis și de indulgent, având în vedere că ne petrecem destul de puțin timp împreună. El vine la Iași doar atunci când îi permite timpul, pentru că are, la rândul lui, spectacole. Cu toate astea, suntem în armonie și la fel de fericiți ca și până acum, alături - evident - de cățeii noștri. Mă bucur că am reușit să-i aduc de la București. Până la urmă, am reușit să-l conving pe soțul meu să ne mutăm în Iași și astfel am animalele lângă mine, căci tare greu aveam grijă de ele de la distanță. Cred că am o energie pozitivă și datorită lor, a dragostei cu care mă întâmpină atunci când ajung acasă. Acum avem 21 de căței (doi dintre ei sunt proaspăt înfiați de-aici, din Iași) și îmi doresc ca și ei să aibă un an bun, să fie sănătoși. 21 e divizibil cu 7, așa că norocul sper să ne surâdă și din acest punct de vedere. Deci, să fim optimiști. Anul 2014 va fi cu siguranță un an foarte bun.