"Nu trebuia să-i aduci în casă ispita"
Dragă Lavinia,
Am decoperit în tine un om bun. Printre cuvintele destăinuirii tale se revarsă un șuvoi de energie pozitivă, chiar dacă relatezi un episod dureros al vieții tale. După zece ani de căsătorie, te văd o femeie matură, cu experiență de viață, un om realizat profesional și material. Ambientul familiei a fost unul liniștit, soțul tău Valentin s-a dovedit a fi un bărbat deschis la minte, cu care puteai discuta orice, chiar și despre "înfiorări la o nouă atingere străină". Ești generoasă, blândă, prețuiești oamenii, îți respecți prietenii și le sari în ajutor. N-ai fi meritat să trăiești ceea ce s-a întâmplat! Pare de-a dreptul neverosimil cum de ai fost atât de neprevăzătoare, atât de imprudentă, atât de încrezătoare, încât să inviți, să primești, să găzduiești, să accepți în casa ta o ispită (Marieta), un fel de cal troian modern pentru familia voastră. Cred că știi ce este o ispită. Un îndemn spre rău, spre ademenire. Nu te-ai gândit la consecințe și l-ai supus pe soțul tău unei grele și nemeritate experiențe; i-ai testat iubirea, răbdarea, credința, l-ai împins spre păcat. Este foarte greu să reziști ispitelor, tentațiilor mai ales, dacă le ai în preajmă, aduse pe tavă, la îndemână. Rari sunt bărbații și chiar femeile care sunt tari și rezistă. Firea omului este alunecoasă, pofticioasă, păcătoasă și greu se găsește omul în stare să pună frâu simțurilor, să se lase dominat de rațiune! Ai crezut că Valentin, soțul tău, face parte din această rarisimă categorie de bărbați?
Desigur, Valentin ar fi putut s-o întâlnească pe Marieta în alte circumstanțe și să se îndrăgostească. E cu totul altceva. Aici ar trebui să ai în vedere că tu însăți i-ai creat ispita: ți-ai adus prietena din copilărie în casa voastră. Ai îndurat apoi consecințele. În general, soțiile sunt prevenitoare, se străduiesc să-și ferească partenerii pentru a nu-i vedea căzuți în ispită. Tu, Lavinia, cum de nu te-ai gândit o clipă la ce s-ar putea întâmpla? Oare ai avut prea mare încredere în capacitatea ta de seducție asupra soțului tău, nu l-ai crezut în stare să se îndrăgostească de o altă persoană, să se manifeste fără nicio jenă, să se considere chiar și în prezența ta liber, deși nu era? Îmi face impresia că tu nu ai știut să te ferești de rele. Ai crezut că oamenii din jurul tău sunt toți ca tine: generoși, cinstiți, corecți, că nu atentează la ce nu li se cuvine.
Mă gândesc că, probabil, atunci când erai mică, nu ți s-au citit basme, că mai târziu nu te-au atras, pentru că altfel ai fi reținut că ispitele de orice fel au un rol decisiv în destinul unui personaj. Dacă cineva a căzut în mrejele vreunei ispite, are mult de îndurat până scapă de ea și ajunge la liman. Mai cred că ți-a lipsit ceva. N-ai avut pe aproape o Sfântă Duminică sau o Sfântă Vineri, care să te aibă în pază, să fie alături de tine, să vă sfătuiți, să stați la gura sobei, să-ți deslușească vederea spre lume, spre latura ei practică și benefică?
Colega ta preferată de la birou a intuit că se întâmplă ceva rău cu tine și a intervenit cu un îndemn, însă era prea târziu, tu trăindu-ți ultimul act al dramei în care ai intrat.
Maniera ta de a relata suferințele prin care ai trecut, modul tău de exprimare m-au convins că ești o persoană instruită. Pe parcursul anilor de școală nu se poate să nu-l fi întâlnit pe Ulise, unul dintre eroii vestiți ai războiului troian, soțul devotatei Penelopa. Știi cum a scăpat Ulise de vraja sirenelor? A poruncit însoțitorilor să-și pună ceară în urechi, iar pe el să-l lege de catarg. Cine erau sirenele? Cele mai primejdioase ispite. În mitologia greacă, erau făpturi fantastice, reprezentate ca niște femei foarte frumoase, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește. Aceste ispite atrăgeau corăbierii prin cântecul lor fermecat la țărmul stâncos al insulei lor, unde corăbiile se zdrobeau, iar naufragiații erau devorați de ele. Lupta împotriva ispitelor este foarte grea. Sper că te-am convins! De aceea nu-i bine să le avem pe aproape. Iar să le avem în casă este o tragedie!
Dragă Lavinia, mai presus de orice prietenie se află familia, o citatelă. Orice ingerință în această construcție o fisurează și, întocmai picăturii chinezești, o prăbușește. Te-ai convins singură și, prin scrisoarea ta publicată în minunata revistă "Formula AS", ai deșteptat mulți cititori. Sunt convinsă! A trecut un an și tu cu Valentin formați iarăși un cuplu "normal". Bravo! Mă bucur. În sufletul tău generos s-a cuibărit iertarea. Fă-i cât mai larg locul. Dar ai nevoie și de uitare. Străduiește-te să risipești amintirile neplăcute și dureroase. Gândește-te bine! În clipe de răgaz, roagă-te lui Dumnezeu să nu vă ducă în ispită. Rugați-vă amândoi, veți fi mai convingători. Uită, iartă, mergeți înainte, nu mai priviți înapoi. Dumnezeu să vă vegheze căsnicia!
MARIA GHEBOREAN - Luduș, jud. Mureș
"Ia-o de la început!"
Nu mă pricep să scriu frumos, cu cuvinte frumoase, dar pentru Lavinia cred că cea mai bună soluție este să o ia de la început, așa cum a scris chiar ea: poate să trăiască fără Valentin. Dacă a descoperit asta nu este întâmplător. Vechiul foc aproape "stins", chiar reaprins, nu mai este același lucru. Poate într-o zi va afla o altă relație, pe un alt nivel, cu o persoană cu care sufletul ei s-ar armoniza și pe care ar iubi-o tot așa, dar mai sus. Mai sus, mai mult, mai puternic! Și mai adevărat! Semnalul vine tot din sufletul ei: acum se găsește într-un "răgaz"! Și atunci, unde este iubirea? Dumnezeu s-o ajute în tot ce are de făcut!
CAMELIA