O minune a Maicii Domnului

Cititor Formula AS
Părinții mei sunt căsătoriți de peste 25 de ani.

Ca în orice fel de căsătorie, au existat momente plăcute și mai puțin plăcute, iar în ultimii 4 ani, chiar o perioadă tristă. De ce? Pentru că pe tatăl meu pusese stăpânire patima be­ției. O patimă grea și nemiloasă, atât pentru cel care o are, cât și pentru cei din jurul lui.
Până să cer ajutorul Maicii Domnului, m-am docu­men­tat mult cu privire la această boală, în special, despre metodele de vindecare. Bineînțeles că ajutorul medical ve­nea doar odată cu intenția de colaborare a celui care su­feră de alcoolism, o cola­borare pe care, în mod cert, o per­soană dependentă de alcool nu o va accepta. Un om care are acest viciu nu crede niciodată că ar avea nevoie de aju­tor, conside­rând că el nu este un "al­coolic", ci doar o per­soană care "mai bea câteva pa­ha­re". Așa era și în cazul tată­lui meu. Nu a realizat că un pahar azi, altul mâine, apoi mai multe pahare pe zi deja deveniseră obișnuință pen­tru el. După ce a ieșit la pensie, își făcuse chiar un pro­gram zilnic: dimineața se trezea cu gândul la pahar, apoi pleca înainte de prânz sub pretextul de a-și vizita câțiva prie­teni (prieteni dependenți de alcool, ca și el) să joace șah, "așa cum fac pensionarii", spunea, apoi se întorcea acasă, seara, sub influența alcoolului.
Ca orice persoană alcoolică, și tata începuse să ne provoace suferință. Nu era agresiv, dar ne certam des cu el, îi reproșam că bea, ne întristam din cauza stării în care se afla. Mama nu a mai rezistat și s-a îmbolnăvit de inimă, din cauza supărărilor pe care i le făcea. Supărat de atitu­dinea noastră, de faptul că nu înțelegeam că trebuie să-și "îmblânzească" anii de pensie, care i se păreau foarte grei, s-a decis într-o zi să se mute definitiv la căsuța pe care o are la țară. A anunțat că acolo va rămâne definitiv, afun­dându-se și mai mult în alcool, uitând de familie și, în special, de mama.
Nu mai încăpea amânare. Venise momentul să facem ceva, să îl ajutăm. Fără să își dea seama, căzuse, pur și sim­­plu, în acest mare păcat al alcoolului și nu mai putea scă­pa de el. Singura cale de ieșire era credința în Dumne­zeu și în Maica Domnului, mijlocitoarea rugăciunilor.
Am căutat pe internet ca­zuri de oameni care trecu­seră, și ei, prin patima al­coolului. Unii pomeneau de ceaiuri din frunze de pă­trun­jel, băute de dimineață pe sto­macul gol. Dar cum pu­team să îl fac pe tata să bea un astfel de ceai? Nu ar fi voit niciodată. În plus, chiar eu eram sceptică, nu prea îmi venea să cred că niște simple ceaiuri îl vor putea scăpa de patima lui. Așa că am continuat să caut și, în cele din urmă, am găsit ceva: era povestea unei femei care și-a scă­pat fratele de dependența de alcool citind, la sfătuirea duhovnicului, Paraclisul Maicii Domnului, timp de 40 de zile. Atunci am zis în sine mea: "Doar Maica Domnului îl mai poate ajuta!", deși 40 de zile mi s-au părut mult, în situația în care trebuia făcut ceva urgent. Și atunci mi-am propus să citesc Paraclisul într-o zi. Se poate. În 10 ore se poate citi de 40 de ori, dar având și alte treburi, l-am citit cu mare evlavie în trei zile, și cât am pu­tut, am citit și din Psaltire (ajută mult). În aceste 3 zile am ținut post și m-am rugat cu mare încredere Maicii Domnului, citindu-i Para­clisul cu o candelă aprinsă în fața Sfintei sale Icoane. Și minunea a venit. După scur­gerea zilelor de citit, într-o marți dimineață, tata a sunat-o pe mama la telefon: "Să știi că nu mai beau, mă întorc acasă! Ai grijă de tine și de inima ta".
Și astăzi, îmi vine greu să cred că am trăit această mi­nune și că tata s-a vindecat. Îi mulțumesc Prea Sfintei Năs­cătoare de Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunile! Slavă Ție, Dumnezeul Nostru!
"Cât poate Dumnezeu cu puterea, tot atât poate Mai­ca Domnului cu rugăciunea!".
ADRI - Hunedoara