În ultimele trei luni, guvernul Ponta a adus din nou în prim-planul vieții publice, după modelul din iarna anului 2012, Jandarmeria. Matahale mascate, blindate cu ultimul răcnet de echipamente de protecție, achiziționate cu bani grei din vistieria publică, ies la drumul mare și pun "ordine" între diverși protestatari, de la Piața Universității, la Pungești, de la Brașov, la Cluj-Napoca, de la Moșna, la Costinești. Iritarea "corporatiștilor" guvernamentali este maximă, după cum maximă este revolta populară contra încercărilor "sclavilor" politici de a pune țara la picioarele diverselor corporații transnaționale. De la "decablarea" de la Moșna, la distrugerea gardurilor de sârmă de la Pungești, acțiunea publică dă o replică tot mai nervoasă intruziunii mascaților în libertățile fundamentale ale românilor. De ce se întâmplă toate acestea? Din pricina târgului pe care politicienii, crezând că poporul e o ficțiune care nu vede și nu pricepe nimic, l-au făcut cu aceste corporații. Din cauza încălcării promisiunilor din campania electorală și ca urmare a înțelegerii pe dos a noțiunii de interes național. În cauză sunt două mari provocări: Roșia Montană și gazele de șist. Construite pe același principiu, al spolierii resurselor unei țări de Lumea a Treia, cele două proiecte vorbesc despre extremismul de partid și de stat, când o parte din infrastructura polițienească este pusă la dispoziția "chevron"-urilor de pretutindeni, și nu la dispoziția populației care plătește impozite. Ironizând ridicarea fără precedent a țăranilor, un politruc ca Liviu Dragnea afirma recent că "200 de țărani din Pungești nu lasă 20 de milioane de români să se dezvolte", sugerând că România este nerăbdătoare să preia ștafeta tristei realități americane privind gazele de șist (mirajul american al dezvoltării pe baza gazului neconvențional nu este decât propagandă pură). Iată ce spunea, în iunie 2012, la New York, Rex Tillerson, președintele corporației ExxonMobil: "Ne dăm și cămașa de pe noi ca să exploatăm gazul de șist. Nu câștigăm niciun ban. Suntem îndatorați până peste cap". Nu știu dacă d-l Dragnea și d-l Ponta au citit vreodată aceste mărturii sincere ale unui mare corporatist american, dar sunt sigur că un luptător ca Willy Schuster, țăran autentic din comuna Moșna, județul Sibiu, și ecologist poliglot de talie europeană, a făcut-o. Parțial, povestea lui a fost spusă în numărul trecut al revistei noastre. Dacă revenim, este pentru că, între timp, sasul Schuster, mai român decât mulți români, a fost ridicat de jandarmi, împreună cu fiica sa de 17 ani, Michelle, interogat și amenințat pentru vina de a fi strigat, la Pungești, "Chevron, go home". De altfel, la această oră, Pungeștiul este sub asediu militarizat, ca în Ghana sau Peru, fiind declarat de jandarmerie "zonă specială de siguranță publică".
"Nu-i doresc, Doamne ferește, lui Ponta, un rău personal. Dar el este deja în tabăra răului"
- Potrivit jandarmeriei, țăranii din Pungești, care-și apără glia de invazia unei corporații străine, comit "fapte antisociale". De ce v-au reținut și urcat cu forța în dubă, domnule Schuster?
- La Pungești, localnicii sunt revoltați și se întreabă în slujba cui acționează jandarmii, în condițiile în care oamenii sunt percheziționați, înainte să intre în casele lor. La fiecare casă stă câte un jandarm. Nici în drum nu au voie să iasă fără să dea socoteală jandarmilor. Răspunzând unui apel lansat pe rețelele de socializare, m-am deplasat la Pungești, împreună cu fiica mea și cu un grup de vecini. Era nevoie de prezența noastră, întrucât doream să ne exprimăm solidaritatea cu pungeștenii și dezacordul față de explorarea gazelor de șist. Terminasem acțiunea de "decablare" de la Moșna, așa că am plecat să-i ajutăm pe frații noștri moldoveni. Mă aflam lângă crucea de la troiță, când jandarmii, supuși la ordin corporației americane, echipați cu scuturi, bastoane și căști, au intervenit violent. Ne-au târât pe arătură, ne-au urcat cu forța în dubă pe nu mai puțin de 40 de protestatari și ne-au depus la secția de poliție, unde un comisar a încercat să ne chestioneze. Apoi, a dorit să ne ia amprentele. Am spus: câtă vreme degetele îmi sunt atașate de aceste mâini, nu vi le pot... împrumuta pentru amprente, că noi nu suntem infractori... Doar dacă ni le tăiați... În cele din urmă, eu și fiica mea am fost duși în fața unui procuror și apoi am fost eliberați, neavând nicio acuzație împotriva noastră. Fiica mea, Michelle, a fost marcată de acest episod și m-a întrebat în ce fel de țară trăim, dacă nici să ne exprimăm părerea în public nu putem, fără a fi săltați brutal de mascați.
- Ce i-ați răspuns?
- Mi-a fost destul de greu să-i vorbesc. I-am spus că nu țara este de vină, ci clasa conducătoare. Clasa celor răi. Ca în Biblie, când Core, Datan și Abiram s-au răzvrătit contra lui Moise. Văzând rebeliunea nedreaptă, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să-i cheme la el pe cei buni, în care avea încredere, lăsându-i pe răzvrătiți de cealaltă parte. Credincioșii au trecut în tabăra binelui, iar tabăra celor trei răzvrătiți, care nu-L iubeau pe Dumnezeu și nu iubeau poporul, a fost înghițită de pământ, așa cum a dorit Dumnezeu. Asta vreau să înțeleagă și Ponta: nu-i doresc, Doamne ferește, un rău personal, dar el este deja în tabăra răului. Ca în pilda biblică, cei care sunt vânduți și au un preț trebuie să treacă de partea răilor, căci pe ei îi va înghiți pământul și n-or să mai aibă o viață fericită și liberă. Mulți dintre politicienii români sunt sclavi moderni, ei și-au vândut conștiința, și-au vândut inima și libertatea acestor corporații.
"La Pungești, spinările sătenilor simpli sunt din nou învinețite de bastonul stăpânirii, ca în 1907"
- Sunteți admirat ca un lider care-și apără glia de invazia corporatistă și care se opune din răsputeri planurilor abuzive ale industrialismului întârziat. Azi sunteți în Moșna, mâine în Alma Vii, poimâine în București sau în Pungești. Ce vă mână în luptă?
- Empatia cu cei simpli, ignorați de guvern, batjocoriți de corporații, furați de așa-ziși oameni de afaceri care comit deja genocid în Africa, unde societatea civilă încă nu s-a înfiripat. Mă cheamă vibrația care se simte în aer, entuziasmul tinerilor, judecata lor sănătoasă, dar și familia mea în care s-au născut cinci copii. Nu pot să stau impasibil când știu că trebuie să ne luăm țara înapoi. Asociația EcoRuralis, din care fac parte, mă îndeamnă să nu mă opresc tocmai când țărănimea se află în primejdie. E logic, e simplu, e sănătos să mă aflu "la post", acolo unde spinările sătenilor simpli sunt din nou învinețite de bastonul stăpânirii, ca în 1907. Poporul din care fac parte, indiferent de etnie, vrea să-și ia soarta în propriile mâini, nu-i mai vrea pe acești politicieni toxici. Sunt destui oameni capabili să conducă țara, sunt mii de tineri cu studii în marile universități ale lumii, care nu aparțin vechii nomenclaturi comuniste deghizate.
- Mare parte din teritoriul țării a fost concesionat străinilor. Aurul, argintul, gazul, metalele rare, petrolul, calcarul sunt resurse scoase la vânzare ieftin, ca simple materii prime. Care credeți că este explicația acestei politici obtuze?
- Lipsa de patriotism și de conștiință liberă a clasei politice. A fost denaturată, de asemenea, iubirea unora pentru țară și pentru interesul național, de sus în jos, de la președinte, până la omul de rând. Numai ce-i vezi pe mulți tineri, calificați, plini de putere, că-și iau lumea în cap... "Ce să faci aici"? spune câte unul. Cum, ce să faci aici? Aici au trăit moșii și strămoșii tăi. Luptă, bate-te pentru ideile tale, pentru pământul tău! Fă-ți o familie, fii activ și interesat de ce se întâmplă în jurul tău... Există o demoralizare, o letargie în sânul societății românești. A contribuit la asta clasa politică incompetentă, lipsită de lideri și de personalități cu caracter. Ăștia chiar cred că poporul e o cantitate de neglijat, o mână de șobolani, o masă amorfă, fără gândire, fără conștiință, care poate fi călcată în picioare. Politicienii cred în realități fictive, în niște construcții ale minții lor. Știu doar să spună că noi n-avem cultură, n-avem tradiții, n-avem fonduri de investiții... Cum zice Ponta? Că n-avem bani, n-avem tehnologie, n-avem nimic... Trebuie să ne vindem străinilor, numai să nu avem cumva o mândrie națională și o conștiință liberă. Ăștia sunt urmași ai unor familii care nu au iubit poporul. Cum spunea Petre Țuțea? "Românilor, nu vă mai puneți conducători care nu-și iubesc țara". Din păcate, până acum, tot din ăștia am avut. O clică fără niciun plan de dezvoltare durabilă a țării, cu interese personale, șantajabili, fără scrupule și fără conștiință.
"Respingerea în parlament a noii legi a minelor, dedicată Roșiei Montane, mi se pare o victorie categorică, monumentală, poate decisivă, a societății civile"
- Ați fost deseori în stradă, la recentele mitinguri de protest. Ce v-a impresionat?
- Tinerii. O generație liberă și neșantajabilă. Unii au trei masterate. Matematicieni, fizicieni, IT-iști, agricultori, buni gopodari. Când le spui: "Haideți să ne luăm țara înapoi!", te urmează de îndată, sunt solidari, sinceri, participativi. Ei sunt speranța țării, guvernanții de mâine, fără tinichele la spate. Au cu toții o vibrație clară, o privire limpede, o proiecție a zilei de mâine.
- În acest context, să analizăm cazul Roșia Montană. Ce reprezintă ea în evoluția societății românești, atât a clasei politice, cât și a societății civile?
- Cred că Roșia Montană a fost "piatra de poticnire", cum zice Hristos, de care s-au poticnit toți aceștia din politică... În același timp, a fost pepiniera de rezistență și de creștere a societății civile, carburantul succeselor rezistenței în fața corporatismului fără scrupule. Oameni răi au vrut să ne fure munții, să ne fure aurul, au vrut să distrugă sute de gospodării țărănești, dar noi, cu localnicii, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am oprit. Am reușit să salvăm perla munților Apuseni. Populația s-a trezit, are conștiință, îi pasă de ce se întâmplă, are inițiativă și nu acceptă compromisuri. Sunt pregătit să-mi iau familia și, dacă va mai fi nevoie, voi merge la Roșia Montană, să mă așez, împreună cu copiii, în fața excavatoarelor și a șenilelor.
- Acum, după ce Camera Deputaților a respins noua lege a minelor, elaborată cu dedicație pentru compania RMGC, sperăm să nu mai fie cazul. Cum ați primit vestea respingerii periculoasei legi?
- Mi se pare o victorie categorică, monumentală, poate decisivă, a societății civile, care a înțeles pericolul la care această lege ar fi expus țara. E semn că strada veghează tot mai puternic și prinde tot mai multă influență în societatea românească. După modelul biblic, vedem că puterea tinerilor merge crescând, în timp ce puterea politică merge scăzând. Vorbind despre etapa următoare, vom merge cu mai multă nădejde, să-i încurajăm pe roșieni în direcția agriculturii biologice, a dezvoltării turismului, a unor mici întreprinderi lucrative. După părerea mea, proiectul minier nu mai poate merge înainte. Nu-i lăsăm, orice ar face.