"Maria și luminițele"
Eu, acum, trăiesc o bucurie imensă, pentru că mare parte a vieții mi-o petrec alături de nepoțica mea, Maria, care are doi ani. De la venirea ei pe lume, am descoperit cu uimire - mărturisesc - cât de minunat este să fii bunică! E o stare de iubire ridicată la o intensitate pe care nu am mai cunoscut-o niciodată și care mi-a schimbat radical perspectiva asupra vieții. Mi-am dat seama că pot să trăiesc foarte bine în absența majorității lucrurilor care, până deunăzi, mi se păreau indispensabile. Și aici mă refer inclusiv la faptul că nu mai simt nevoia să tot apar în filme sau să urc în fiecare seară pe scena teatrului. Maria îmi dă, prin simpla ei existență, un preaplin emoțional și psihologic care e de-a dreptul magic - și nu folosesc cuvinte mari "ca să dea bine". Iar acum, de când am intrat în luna decembrie și o tot aud cântând prin casă "Moș Crăciun cu plete dalbe/ A sosit de prin nămeți/ Și aduce daruri multe/ La fetițe și băieți..." nu pot să trăiesc decât în spiritul Crăciunului. În plus, am început deja să ne pregătim pentru sosirea Moșului, învățând două poezii: "Somnoroase păsărele" și "Cățeluș cu părul creț". "Somnoroase păsărele" aproape c-am dat-o gata, deci facem progrese rapide. Maria are o ambiție extraordinară, dar nu în sens egoist. De pildă, am întrebat-o ce vrea să-i aducă Moșul și mi-a răspuns că ghete și o păpușică moale, cu care să doarmă noaptea. Dar nu s-a oprit aici, ci mi-a explicat și care ar fi cadourile cele mai potrivite, în viziunea ei, și pentru ceilalți membri ai familiei. Oricum, și în restul timpului, se gândește la cei dragi și apropiați ei: pune mâna pe un borcan cu zacuscă sau pe cine știe ce alt obiect care i se pare ei frumos sau gustos și zice, în limbajul ei încă rudimentar, "A mămica". Deci, are un suflet foarte bun, iar eu am întinerit alături de ea și-mi fuge gândul la tot felul de lucruri copilărești. De pildă, acum, abia aștept să mi-o aducă fiul meu, tăticul ei, ca s-o iau la plimbare la "susuleanu", cum spune ea, adică suită pe umerii mei, și să-i arăt luminițele cu care a fost decorat orașul. Și, de asemenea, am început deja să mă gândesc cum să împodobesc mai special bradul, pentru că e primul an când Maria poate să înțeleagă exact ce se petrece în casă. O să fiu ajutată și de fetița mea cea mică, Oana-Maria, care mi-a mai promis și că va juca rolul lui Moș Crăciun - un Moș Crăciun bine deghizat, ca să nu-și deconspire identitatea. (râde) Așa că - vedeți - familia noastră chiar trăiește Crăciunul, în spiritul lui autentic, care implică - după cum se și cuvine - și niște rugăciuni, și respectarea postului... Am fost deja și la Sfânta Împărtășanie... Încercăm să simțim și să cinstim sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos, începând dinăuntru și doar apoi ajungând și în afară, iar în ceea ce ține de "în afară", încercăm să păstrăm tradiția: cu colinde, bucate "bătrânești", familie reunită în jurul bradului... Să ne dea Dumnezeu tuturor un Crăciun liniștit, despovărat de griji și împodobit cu gânduri frumoase!
MARIA PLOAE
"În fiecare an mă simt copil"
După părerea mea, Moș Crăciun s-a refugiat în lumea care l-a consacrat. Pentru că și reclamele în care apare au, fiecare, câte o poveste. Eu cred că Moș Crăciun va fi întotdeauna în lumea poveștilor. Și cea mai frumoasă poveste care păstrează bucuria sărbătorilor de iarnă este aceea a Nașterii Pruncului, chiar în ograda Moșului Crăciun - o poveste a noastră, a românilor, care mă face, în fiecare an, să mă simt copil. Luna decembrie este luna pruncilor, este sărbătoarea minunii nașterii copilașului Iisus. Spiritul Crăciunului trăiește în fiecare din noi, iar emoția sărbătorii crește la auzul clinchetului de zurgălăi din colindele ce ne învăluie nu doar în această perioadă, ci și viața noastră de zi cu zi, de peste restul anului. Poate că, în această iarnă, Moș Crăciun va fi puțin mai trist în colindarea lui prin căminele tuturor, așa cum și eu voi fi puțin mai trist în colindarea mea prin căminul din Brașov, de unde lipsesc mama și fratele meu. Ceea ce mă consolează este că, sigur, Moșul se va însenina intrând în casele și-n sufletele noastre primitoare, ca apoi să se odihnească la căldura sărbătorilor. Consider că nu există copil care să nu creadă în Moș Crăciun, așa cum nu există părinți care să nu creadă în Dumnezeu. Cel care nu crede înseamnă că și-a pierdut speranța. De aceea, vă urez tuturor sărbători cu speranță dătătoare de fericire și un an nou mai bun decât toți anii care au trecut.
MARIAN RÂLEA
"Cred în Moș Crăciun din tot sufletul"
Pentru mine, Crăciunul este o sărbătoare relativ nouă. În Basarabia mea natală, numai bătrânii mai țineau minte povestea Crăciunului și o sărbătoreau. Pe rit vechi, firește. Părinții și noi, copiii, nu știam însă nimic despre Crăciun. De-altfel, nici nu aveam voie să intrăm în biserică. Eu am descoperit această sărbătoare și simbolul ei abia când am venit în România. Dar am îmbrățișat-o numaidecât, fiindcă mi s-a părut splendidă. Pe de o parte, e povestea Nașterii Domnului, pe de altă parte, e această minunată tradiție a reunirii familiei în jurul bradului împodobit, a venirii acestui moș bun și blând și înțelept, care ne dăruiește nu atât obiecte, cât iubirea lui. Eu cred acum în Moș Crăciun cu tot sufletul, iar credința aceasta le-am insuflat-o și copiilor mei. Și Moșul ne vizitează în fiecare an, fără greș. E atâta bucurie în această așteptare inocentă, e atâta bucurie în pregătirile pe care le facem cu toții...! Eu și ai mei îi sărbătorim pe Moșul și pe Iisus cu emoție în suflete, cu bucate bune-bune pe masă, cu colinde cântate în jurul bradului și cu cadouri așezate tiptil sub crengile lui parfumate! De obicei, asta se întâmplă la noi acasă, în București, dar, uneori, mai "jucăm și în deplasare", adică mergem la nașii noștri de cununie, soții Mărgineanu, sau la prietena mea de suflet, Maria Buză, deci tot în familie suntem. (râde) Iar anul acesta, pentru că ne-am mărit familia, cununând un cuplu de tineri absolut minunați, o să-l așteptăm pe Moșul la Verona, în Italia, acolo unde locuiesc proaspeții noștri fini. Însă și acolo o să păstrăm spiritul tradițional al Crăciunului. Sper doar să reușesc să găsesc și pe cineva care să joace rolul Moșului pentru copii. (râde)
TANIA POPA
"Am păstrat viu în mine spiritul Crăciunului credinței"
După mine, există două spirite ale Crăciunului: acela în care cred mai ales copiii, întruchipat de Moș Crăciun, cu tot arsenalul lui - brad, masă îmbelșugată și cadouri - și acela în care cred cei cu credință în Dumnezeu, acela care vorbește despre povestea biblică a Crăciunului, acela care ne spune că, în urmă cu doi mii de ani, prin nașterea lui Iisus, pentru umanitatea creștină a început o eră. Eu am cunoscut spiritul lui Moș Crăciun în copilărie, în vremea basmelor curate, când, din pricina epocii vitrege - erau anii de după război - îmi confecționam singur podoabele pentru brad: decupam steluțe din carton, apoi spărgeam niște becuri vechi, iar cioburile acestora le lipeam pe steluțe ca să strălucească, iar Moșul să fie mândru de mine și să mă laude c-am fost atât de harnic. Apoi am cunoscut spiritul lui Moș Crăciun în copilăria pruncilor mei, când mă bucuram din tot sufletul văzându-i cu câtă însuflețire își desfăceau cadourile mult așteptate. Acum, eu am o vârstă, copiii mei au crescut, așa că - sincer - m-am îndepărtat de acest Crăciun folcloric, al datinilor legate de gesturi, dar am păstrat viu în mine acel spirit al Crăciunului credinței. Pentru mine, celebrarea Crăciunului înseamnă azi un brad frumos decorat, darurile pe care le pregătesc pentru copiii mei - ar fi imposibil să abdic de la acest obicei - și măcar câteva clipe, în seara de Ajun, când privesc cu ochii minții dincolo de pereții încăperii, să rostesc o rugăciune mută, să revăd Nașterea Mântuitorului și, plin de emoție, să trăiesc și eu acea minune a creștinătății.
ALEXANDRU REPAN
"Inocența din suflet este un dat de la Dumnezeu, la care nu trebuie să renunțăm niciodată!"
Trăim, într-adevăr, într-o epocă a publicității, a Moșilor din reclame mai mult sau mai puțin inspirate și a crăciunițelor cu fuste scurte și decolteuri provocatoare, dar mie îmi place să cred că majoritatea oamenilor izbutesc să deceleze, să înțeleagă că una e publicitatea și alta e spiritul adevărat al Crăciunului. Eu, cel puțin, nu mă las contaminat de comerțul acesta cu imagini din ce în ce mai puțin tradiționale, ci mi-am păstrat în suflet acea bucurie duioasă pe care mi-o năștea și în copilărie gândul la Moș Crăciun. Iar anul acesta, apropierea Crăciunului mi-e și mai emoționantă, deoarece este primul an în care îl voi celebra alături de fetița mea, Maia, care abia ce va împlini șase luni. Cu toate că e încă tare micuță, abia aștept să-i văd reacția la vederea bradului, garnisit cu globulețe, beteală și luminițe, și a cadourilor pe care i le va aduce Moșul. Nu că aș aștepta mai puțin reacția celorlalți membri ai familiei. La noi, tradiția se păstrează: ne strângem cu toții de Crăciun, mâncăm împreună, ne așezăm apoi în jurul bradului și... descoperim cât de bine ne-a citit Moșul dorințele - dacă ne-a adus cadourile la care am visat. Mie mi-e tare drag să fac cadouri: mă gândesc din vreme ce să cumpăr pentru fiecare dintre ai mei, apoi pornesc "la vânătoare", după care, ascuns prin câte-un ungher al casei, împachetez darurile cu mare dichis, astfel încât să aibă un aer și mai sărbătoresc. De fapt, acum, vorbind cu dvs., îmi dau seama cât de mult îmi place să joc rolul de Moș! (râde) Sper să pot să fiu un Moș cât mai longeviv, mai ales pentru fetița mea, să-i păstrez vie această poveste inocentă cât mai mulți ani. Cred că inocența din suflet este unul din daturile de la Dumnezeu la care nu trebuie să renunțăm niciodată!
ANDI VASLUIANU