Darurile pe care le așteptam

Cititor Formula AS
Mult simpaticul și bunul Moș Crăciun a fost deja foarte atent cu noi, românii.

Asta pentru că, probabil, a ob­servat că am avut niște ani mai proști, chiar foarte grei. A răspuns deja pozitiv miilor și miilor de manifestanți din Piața Universității din București, dar și celor din Cluj-Napoca, din Câmpeni și din multe alte orașe. I-a lăsat cu ochii în soarele toamnei pe căutătorii de aur din Munții Apuseni, mari amatori de cianură și prea grăbiți să distrugă minune de regiune verde, sănătoasă, cu ocupații tradiționale regăsite. Deci, cu Roșia Montană, Moș Crăciun a rezolvat-o pentru o bună bucată de vreme.
Dacă Moșul va fi la fel de darnic cu noi, îi va lămuri pe bancheri să nu mai finanțeze explorări de gaze de șist fără rost ale unor multinaționale pornite după pradă, pentru că și ban­cherii, și multinaționalele vor păți la fel. În România, ca și în Franța sau în Germania, nu se vor exploata niciodată gazele de șist. Pentru simplul motiv că tot teritoriul românesc este sau a fost locuit cândva, mai dincoace sau mai în ve­chime. Fiecare bucățică de pământ are o istorie, are mor­min­tele ei, are o poveste de lacrimi și de fericiri, și toate aces­tea valorează mai mult decât ficționalele gaze de șist, visate, din birouri, de investitori uscați la suflet, oameni care și-au pierdut trecutul și care, deci, nu au un prea mare viitor. Dacă politicienii români îi încurajează iresponsabil pe acești cău­tători profesioniști de comori, adoratori ai Vițelului de Aur, e numai pentru că nu au alte proiecte pentru țara sau pentru regiunea lor, sunt prea iuți la comisioane, dedulciți la corupție și ajunși pe locurile unde se află, dacă nu întâmplător, atunci sigur prin metode cel puțin discutabile. Dar eu sunt convins că Moș Crăciun, ori anul ăsta, ori anul viitor, îi va ajuta pe acești aventurieri să înțeleagă că și-au greșit destinația, că au fost rău îndrumați și ar face bine să-și caute norocul în altă parte.
Ce să-i mai cerem lui Moș Crăciun? Mai puțini miniștri, că avem prea mulți și de tot inutili. Mai puțini parlamentari, că, totuși, împreună cu alaiurile lor, ne costă prea mult și poate că nu întâmplător stau atât de prost în sondaje. Mai puțini supraveghetori și băgători de seamă, că sărăcia degeaba o supraveghezi mai mult, nu așa se înmulțește pâinea. Mai buni judecători, mai temperați procurori, că lumea nu depinde numai de ei. Mai serioși polițiști și, bineînțeles, salarii mai mari pentru învățători și profesori, pentru asistente și medici.
PETRU ROMOȘAN