Se împlinesc 95 de ani de la Marea Unire a tuturor românilor și crearea României Mari. Dată astrală în calendarul național, 1 Decembrie 1918 este cel mai important eveniment din istoria românească. Atât de convingătoare - juridic, organizatoric și moral - a fost Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, încât Puterile Aliate n-au avut decât să parafeze, în 4 iunie 1920, la Versailles (în Marele Palat Trianon), o stare de fapt care a schimbat pentru totdeauna geografia politică a Europei de sud-est. Patriotism, iubire de neam, încredere în forțele proprii, integritate morală, caracter, înțelepciune politică și grijă pentru litera legii - iată calitățile care i-au animat pe înfăptuitorii actului miraculos de acum 95 de ani. Oare în ce măsură sunt aceste valori încă vii în sufletul românesc actual? Cine mai îndrăznește astăzi să spună că e patriot? Asemeni unor extratereștri rătăciți de pe alte planete, politicienii români de astăzi nu sunt capabili să înțeleagă istoria și nici să evite greșelile catastrofale care ne conduc, implacabil, la repetarea ei. Istoricul Vasile Lechințan, cercetător în cadrul Arhivelor Naționale din Cluj-Napoca, este îndurerat de această stare de lucruri și dorește să aniverseze sfânta zi de 1 Decembrie atrăgând atenția asupra stării actuale a marilor valori naționale, pierdute parțial, pe altarul unei globalizări prost înțelese.
"Toate națiunile puternice ale Europei și-au realizat unitatea națională"
- După 95 de ani, ne putem întreba pentru generațiile care nu mai învață istorie în școală: de ce s-a unit Transilvania cu Regatul Român?
- Argumentele unirii Transilvaniei cu Patria Mamă au în prim plan conștiința națională ajunsă la apogeu. Zicea Octavian Goga: "Pe boltă, sus, e mai aprins,/ La noi, bătrânul soare,/ De când pe plaiurile noastre/ Nu pentru noi răsare.../". Trebuia, deci, ca bătrânul soare să răsară și pentru noi, nu numai pentru opresorii de veacuri ai poporului român. Toate națiunile puternice ale Europei și-au realizat unitatea națională, mai devreme sau mai târziu. Marea Unire s-a făcut pentru ca națiunea română să fie mai puternică, să aibă o identitate, să nu piară fără nume și rost, ca populațiile ce bântuiau Europa în epocile preistorice. Prin Marea Unire s-a urmărit crearea unui scut de demnitate și libertate națională a poporului român în cadrul unei granițe firești; s-a urmărit eliberarea din sclavia de veacuri.
- Care au fost, punct cu punct, cele mai importante idealuri ale Marii Uniri?
- Ca primă "stea strălucitoare" a idealurilor Marii Uniri este unitatea sub un singur sceptru a tuturor provinciilor locuite de români, astfel încât nicio provincie să nu mai fie robită de imperii. În acest sens au lucrat marii bărbați ai românilor de atunci. Și acest fapt s-a realizat. Evident că și mulțumită împrejurărilor istorice favorabile. Dar rolul generației mari de atunci este imens. Astăzi, acest ideal a fost spulberat. Suntem singura națiune din Europa cu două țări separate, de-o parte și de alta a nevinovatului Prut. Alt țel al acelei mari generații a fost idealul național, ce avea incluse și următoarele deziderate: Congresul de pace de la Versailles să asigure dreptatea și libertatea pentru toate națiunile, fie ele mari sau mici; realizarea reformei agrare și a unui statut demn și pentru muncitorime, întocmai ca în statele avansate industrial din Apus; libertatea presei și a întrunirilor, într-un cuvânt, o bună funcționare a democrației și a principiului libertății. Astăzi, deși facem parte din Uniunea Europeană, suntem ținuți la marginea spațiului Schengen și nu știu ca România să fi deținut încă, după șapte ani de la aderare, președinția Uniunii Europene.
- Entuziasmul național de acum 95 de ani a întrecut orice închipuire. De ce s-au bucurat românii atât de mult?
- Pentru că și-au dat seama că avea loc un eveniment așteptat de secole, pentru că au avut încredere în clasa politică și pentru că au văzut, în sfârșit, oportunitatea istorică de dezvoltare generală a societății românești. Vrednicia uriașei generații a Marii Uniri este dovedită și de marile instituții create atunci, cu care s-ar putea mândri oricare națiune civilizată. Este vorba de universitățile de rang internațional de la Cluj, Cernăuți și Chișinău; de primul Institut Speologic din lume, creat de Emil Racoviță; de Muzeul Limbii Române; de teatre și opere naționale de primă mărime, create în capitalele provinciilor alipite la Patria Mamă; de academii de înalte studii agronomice, de academii comerciale, de Școala de Arte Frumoase de la Cluj, de numeroase alte institute de cercetare. De asemenea, au fost construite mari catedrale ortodoxe în centrele orașelor, inclusiv la Sfântu Gheorghe.
"Din nefericire, unii intelectuali români vorbesc cu o voluptate ticăloasă contra noțiunilor de patrie și patriotism"
- Mai regăsim idealurile Unirii în zilele noastre? De ce patriotismul, spre exemplu, este o valoare marginalizată azi?
- Patriotismul și limba le moștenim de la părinți. Din nefericire, unii intelectuali români duc în derizoriu ideea de patrie și de patriotism, cu referire la România, și vorbesc cu o voluptate ticăloasă contra acestor noțiuni. Să privim falimentul unor partide care au marșat pe ultranaționalism și în care multă lume a avut încredere, după 1989. Nici dacă se dorea o diversiune pentru a se discredita ideea națională nu se reușea mai mult. S-au afirmat recent, însă, deși pare greu de crezut, intelectuali valoroși, care iubesc patriotismul și România, sunt mândri de originea lor și de istoria noastră națională, de generația care a creat Marea Unire.
- Cu tot optimismul dvs., valorile de la 1 Decembrie 1918 s-au pierdut deja în zilele noastre. Identitatea națională, de pildă, nu se regăsește deloc în politica mai marilor zilei, care prin tot ce fac par să vrea să se lepede de toate bunurile materiale care ne-au mai rămas, după cum nimic din ceea ce are atingere cu mândria națională nu pare să intereseze pe cineva. De ce are loc o astfel de regresie?
- Într-adevăr, valorile care au generat Marea Unire, precum speranța în unitate, în demnitate națională, în prosperitate (nu poate exista libertate fără prosperitate), în accederea la cultură și la știință, într-o democrație funcțională, sunt astăzi mult afectate de agresiunea din interior, datorată clasei politice. Regresul economic are loc din cauza jafurilor și corupției, majoritatea populației resimțind sărăcia și lipsurile. Să fie clar, nu găsesc nicio scuză pentru abandonarea idealului național și a onestității, pentru defăimarea națiunii. Dar mă simt foarte fericit când aflu, nu de puține ori, de câte o victorie românească, fie în știință, fie în cultură, fie în sport, și atunci îmi dau seama că Marea Unire nu s-a realizat degeaba, că suntem o națiune veritabilă, nu o simplă populație, că nu ne pierdem niciodată nici trecutul cel valoros și pilduitor, nici viitorul la care încă aspirăm să ajungem; că generațiile tinere își vor recupera patria de la cei ce o sapă permanent.
- Unitatea națională este astăzi amenințată chiar de cârmuitorii țării, prin așa-zisa descentralizare și regionalizare.
- Proiectata împărțire teritorială pe regiuni este o aberație de artificialitate în administrația românească. Parcă-i și văd la conducere pe niște baroni locali, tronând peste regiunea Transilvania nord-nord-est, peste regiunea Transilvania sud-sud-vest, peste regiunea Transilvania A1-B2-C3, peste regiunea Transilvania Baronului de Alba, cu sediul într-un castel impunător și luxuriant (bani vin cu duiumul de la Europa), peste Transilvania Baronului de Neagra etc., tot astfel de denumiri cu "tradiții" la noi. Și poporul, și așa sărăcit și păcălit de "n" ori, să nu mai știe dacă aparține de nord sau de vest sau de castelul baronului de Alba ori de cel de Neagra...
- UDMR și alte partide maghiare ne acuză că nu am împlinit declarațiile înaintașilor de la Alba Iulia, în privința drepturilor și libertăților minorităților naționale. Cum comentați?
- Făuritorii Marii Uniri au atras atenția că noi, românii, nu trebuie "să devenim din asupriți asupritori". Din start se vede că generația 1 Decembrie se situa în postura celui ce acordă ceva cuiva, pe teritoriul românesc, și nu în postura celui care asistă cum unii își acordă singuri - așa cum înțeleg extremiștii - "drepturi" și "libertăți", pentru a purifica anumite zone de români. Declarația de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, prevede clar "deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare". Dar vedem apoi că această deplinătate este prevăzută în cadrul României, nu în autonomii teritoriale pe criterii etnice. Iuliu Maniu spunea la Alba Iulia, în 1920: "Să dăm posibilitatea tuturor neamurilor cari locuiesc cu noi dimpreună ca și ele să se dezvolte, să se simtă libere, să se simtă acasă la noi". Așadar, se preciza o locuire "cu noi dimpreună" a acestor neamuri, pe un teritoriu național al României, "la noi", nu "la ele". De altfel, cu 16 ani înainte de Unire, secuii, la Congresul secuiesc din 1902, au cerut să se facă școli medii și în limba română, la granița cu România, pentru a putea colabora mai bine cu mediul de afaceri din Țara Românească și Moldova. Să nu uităm apoi că România interbelică a fost un paradis al dezvoltării vieții naționale a maghiarilor și secuilor, în raport cu românii rămași pe teritoriul Ungariei, care au trăit un adevărat infern, azi foarte puțini dintre ei rămânând nemaghiarizați.
"Educația urii în mediile maghiare din Transilvania, cu sprijin logistic și ideologic de la Budapesta, a căpătat forme alarmante"
- Ați ținut conferințe pe tema "Educația urii" la maghiarii din România. Despre ce este vorba?
- Astăzi, educația urii în mediile maghiare din Transilvania, cu sprijin logistic și ideologic de la Budapesta, a căpătat forme alarmante. Și era de prevăzut. Am atras atenția la momentul respectiv, când au fost purificate de elevi români numeroase licee din Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc și din alte centre urbane trasilvănene. Amenințările cu lanț viu în jurul acestor licee, pentru a nu fi înscriși elevi români, vin să confirme realitatea educației urii. Consiliul pentru Combaterea Discriminării din România nu își justifică, practic, existența. Tolerarea de statul român a acestor realități înjositoare este inadmisibilă. Ceea ce este interesant e faptul că, alături de acest clocot al educației urii, românii, pur și simplu, trăiesc în afara acestui sentiment, merg înainte, fără a fi captivii unei asemenea stări de spirit, față de care sunt complet indiferenți. Ceea ce iarăși nu e bine. Trebuie măcar să fie conștienți de această realitate, de care sunt surprinși doar când iese vârful aisbergului la suprafață: cazul spânzurătorului păpușii, zisă de el "Avram Iancu", cazul elevei cu bentiță cu tricolor românesc de la Covasna, cazul marșului secuiesc din noiembrie etc. La acestea se adaugă demonstrațiile de tip paramilitar fascist, în care se urlă din toți rărunchii, cu steaguri așa-zis secuiești: "Szekelyföld (Țara secuilor) nu este România". Nu mai contează sensibilitatea românilor. De ce nu există o reacție hotărâtă din partea puterii statale, la aceste demonstrații de sfidare a națiunii române? Este incalificabil cum statul român este înjosit prin afișarea de steaguri așa-zis secuiești pe instituții publice. Agresarea, cu simboluri ce se vor statale secuiești, a românilor este continuă, deși avem legi în acest sens. Nu mai cred în cuvântul extremism. Odată ce UDMR-ul nu se dezice de asemenea manifestări antiromânești, apărute pas cu pas în județele Harghita și Covasna, înseamnă că acestea nu aparțin doar unor extremiști. Manualul de Istoria Secuilor, finanțat de instituții ale administrației publice locale din județele Covasna și Harghita, cultivă ura față de Armata Română și, implicit, față de tot ce e românesc. Ca o minciună sfruntată, sunt puse pe seama acestei nobile instituții românești, fără nicio dovadă, fără niciun document, "multe sute de victime civile în rândul persoanelor în vârstă rămase acasă, al bătrânilor ce fugeau și al copiilor", zice-se la intrarea în Transilvania a Armatei Române. Această minciună este pusă la temelia învățării istoriei de către elevii maghiari de astăzi, și statul român nu trage la răspundere forurile județene care au plătit manualul din bani publici, nu interzice circularea acestui manual periculos, și nici nu știu ca Armata Română să-l fi dat încă în judecată pe autorul acestei afirmații calomniatoare. Educația urii merge mai departe. Ungaria încă nu și-a cerut scuze oficial pentru crimele pe care honvezii le-au făcut în Transilvania, în perioada 1940-1944, la Ip și Treznea și în alte localități, și nici pentru faptul că a facilitat, în 1945, dispariția celor 72 de criminali de război unguri, judecați la Cluj și condamnați la moarte în contumacie. Așteptăm, în continuare, acest gest de onestitate și de acceptare a istoriei din partea Ungariei.