VASILE LECHINȚAN: Suntem singura națiune din Europa, cu două țări separate, de-o parte și de alta a nevinovatului Prut

Ion Longin Popescu
95 de ani de la Marea Unire a tuturor românilor

Se împlinesc 95 de ani de la Marea Unire a tu­turor românilor și crearea României Mari. Da­tă astrală în calendarul național, 1 Decembrie 1918 este cel mai important eveniment din istoria ro­mâ­nească. Atât de convingătoare - juridic, organi­za­toric și moral - a fost Marea Adunare Națională de la Al­ba Iulia, încât Puterile Aliate n-au avut decât să pa­rafeze, în 4 iunie 1920, la Versailles (în Marele Palat Tria­non), o stare de fapt care a schimbat pentru tot­dea­una geo­grafia politică a Europei de sud-est. Patriotism, iubire de neam, încredere în forțele proprii, integritate morală, caracter, înțelepciune politică și grijă pentru litera legii - iată calitățile care i-au animat pe înfăp­tui­torii actului miraculos de acum 95 de ani. Oare în ce măsură sunt aceste valori încă vii în sufletul româ­nesc actual? Cine mai îndrăznește astăzi să spună că e pa­triot? Asemeni unor extratereștri rătăciți de pe alte planete, politicienii români de astăzi nu sunt capabili să înțeleagă istoria și nici să evite greșelile catastrofale care ne conduc, im­placabil, la repetarea ei. Istoricul Vasile Lechințan, cercetător în cadrul Arhivelor Națio­nale din Cluj-Na­poca, este îndurerat de această stare de lucruri și do­rește să aniverseze sfânta zi de 1 De­cem­brie atrăgând aten­ția asupra stării actuale a marilor valori naționale, pier­dute parțial, pe altarul unei glo­ba­lizări prost în­țelese.

"Toate națiunile puternice ale Europei și-au realizat unitatea națională"

- După 95 de ani, ne putem întreba pentru gene­rațiile care nu mai învață istorie în școală: de ce s-a unit Transilvania cu Regatul Român?

- Argumentele unirii Transilvaniei cu Patria Mamă au în prim plan conștiința națională ajunsă la apogeu. Zicea Octavian Goga: "Pe boltă, sus, e mai aprins,/ La noi, bătrânul soare,/ De când pe plaiurile noastre/ Nu pentru noi răsare.../". Trebuia, deci, ca bătrânul soare să răsară și pentru noi, nu numai pentru opresorii de veacuri ai poporului român. Toate națiunile puternice ale Europei și-au realizat unitatea națională, mai de­vre­me sau mai târziu. Marea Unire s-a făcut pentru ca națiunea română să fie mai puternică, să aibă o iden­ti­tate, să nu piară fără nume și rost, ca populațiile ce bân­tuiau Europa în epocile preistorice. Prin Marea Unire s-a urmărit crearea unui scut de demnitate și li­bertate națională a poporului român în cadrul unei gra­nițe firești; s-a urmărit eliberarea din sclavia de veacuri.

- Care au fost, punct cu punct, cele mai impor­tante idealuri ale Marii Uniri?

- Ca primă "stea strălucitoare" a idealurilor Marii Uniri este unitatea sub un singur sceptru a tuturor pro­vinciilor locuite de români, astfel încât nicio provincie să nu mai fie robită de imperii. În acest sens au lucrat marii bărbați ai românilor de atunci. Și acest fapt s-a realizat. Evident că și mulțumită împrejurărilor istorice favorabile. Dar rolul generației mari de atunci este imens. Astăzi, acest ideal a fost spulberat. Suntem sin­gura națiune din Europa cu două țări separate, de-o par­te și de alta a nevinovatului Prut. Alt țel al acelei mari generații a fost idealul național, ce avea incluse și ur­mă­­toarele deziderate: Congresul de pace de la Ver­sailles să asigure dreptatea și libertatea pentru toate na­țiunile, fie ele mari sau mici; realizarea reformei agra­re și a unui statut demn și pentru muncitorime, în­toc­mai ca în statele avansate industrial din Apus; liber­tatea presei și a întrunirilor, într-un cuvânt, o bună func­­țio­nare a democrației și a principiului libertății. Astăzi, deși facem parte din Uniunea Europeană, sun­tem ținuți la marginea spațiului Schengen și nu știu ca România să fi deținut încă, după șapte ani de la aderare, preșe­dinția Uniunii Europene.

- Entuziasmul național de acum 95 de ani a între­cut orice închipuire. De ce s-au bucurat românii atât de mult?

- Pentru că și-au dat seama că avea loc un eve­ni­ment așteptat de secole, pentru că au avut încredere în clasa politică și pentru că au văzut, în sfârșit, oportu­nitatea istorică de dezvoltare generală a societății ro­mânești. Vrednicia uriașei generații a Marii Uniri este dovedită și de marile instituții create atunci, cu care s-ar putea mândri oricare națiune civilizată. Este vorba de universitățile de rang internațional de la Cluj, Cer­năuți și Chișinău; de primul Institut Speologic din lu­me, creat de Emil Racoviță; de Muzeul Limbii Româ­ne; de teatre și opere naționale de primă mărime, cre­ate în capitalele provinciilor alipite la Patria Mamă; de aca­demii de înalte studii agronomice, de academii co­merciale, de Școala de Arte Frumoase de la Cluj, de nu­meroase alte institute de cercetare. De ase­me­nea, au fost construite mari catedrale ortodoxe în cen­trele ora­șelor, inclusiv la Sfântu Gheorghe.

"Din nefericire, unii intelectuali români vorbesc cu o voluptate ticăloasă contra noțiunilor de patrie și patriotism"

- Mai regăsim idealurile Unirii în zilele noastre? De ce patriotismul, spre exemplu, este o valoare mar­gi­nalizată azi?

- Patriotismul și limba le moștenim de la părinți. Din nefericire, unii intelectuali români duc în derizoriu ideea de patrie și de patriotism, cu referire la România, și vorbesc cu o voluptate ticăloasă contra acestor no­țiuni. Să privim falimentul unor partide care au marșat pe ultranaționalism și în care multă lume a avut încre­de­re, după 1989. Nici dacă se dorea o diversiune pen­tru a se discredita ideea națională nu se reușea mai mult. S-au afirmat recent, însă, deși pare greu de cre­zut, intelectuali valoroși, care iubesc patriotismul și Ro­mâ­nia, sunt mândri de originea lor și de istoria noas­tră națională, de generația care a creat Marea Unire.

- Cu tot optimismul dvs., valorile de la 1 De­cem­brie 1918 s-au pierdut deja în zilele noastre. Iden­ti­tatea națională, de pildă, nu se regăsește deloc în politica mai marilor zilei, care prin tot ce fac par să vrea să se lepede de toate bunurile materiale care ne-au mai rămas, după cum nimic din ceea ce are atin­gere cu mândria națională nu pare să intereseze pe cineva. De ce are loc o astfel de regresie?

- Într-adevăr, valorile care au generat Marea Unire, pre­cum speranța în unitate, în demnitate națională, în pros­peritate (nu poate exista libertate fără pros­pe­ritate), în accederea la cultură și la știință, într-o demo­cra­ție funcțională, sunt astăzi mult afectate de agre­siu­nea din interior, datorată clasei politice. Regresul eco­no­mic are loc din cauza jafurilor și corupției, majo­ri­tatea populației resimțind sărăcia și lipsurile. Să fie clar, nu găsesc nicio scuză pentru abandonarea idealu­lui național și a onestității, pentru defăimarea națiunii. Dar mă simt foarte fericit când aflu, nu de puține ori, de câte o victorie românească, fie în știință, fie în cul­tură, fie în sport, și atunci îmi dau seama că Marea Uni­re nu s-a realizat degeaba, că suntem o națiune ve­ri­tabilă, nu o simplă populație, că nu ne pierdem ni­cio­dată nici trecutul cel valoros și pilduitor, nici viito­rul la care încă aspirăm să ajungem; că generațiile tine­re își vor recupera patria de la cei ce o sapă permanent.

- Unitatea națională este astăzi amenințată chiar de cârmuitorii țării, prin așa-zisa descentralizare și regionalizare.

- Proiectata împărțire teritorială pe regiuni este o aberație de artificialitate în administrația românească. Par­că-i și văd la conducere pe niște baroni locali, tro­nând peste regiunea Transilvania nord-nord-est, pes­te regiunea Transilvania sud-sud-vest, peste regiunea Transilvania A1-B2-C3, peste regiunea Transilvania Baronului de Alba, cu sediul într-un castel impunător și luxuriant (bani vin cu duiumul de la Europa), peste Transilvania Baronului de Neagra etc., tot astfel de denumiri cu "tradiții" la noi. Și poporul, și așa sărăcit și păcălit de "n" ori, să nu mai știe dacă aparține de nord sau de vest sau de castelul baronului de Alba ori de cel de Neagra...

- UDMR și alte partide maghiare ne acuză că nu am împlinit declarațiile înaintașilor de la Alba Iulia, în privința drepturilor și libertăților minorităților na­ționale. Cum comentați?

- Făuritorii Marii Uniri au atras atenția că noi, ro­mâ­nii, nu trebuie "să devenim din asupriți asupritori". Din start se vede că generația 1 Decembrie se situa în pos­tura celui ce acordă ceva cuiva, pe teritoriul ro­mâ­nesc, și nu în postura celui care asistă cum unii își acor­dă singuri - așa cum înțeleg extremiștii - "drep­turi" și "libertăți", pentru a purifica anumite zone de români. De­clarația de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, pre­vede clar "deplină libertate națională pentru toa­te po­poa­rele conlocuitoare". Dar vedem apoi că această depli­nătate este prevăzută în cadrul României, nu în au­tonomii teritoriale pe criterii etnice. Iuliu Ma­niu spu­nea la Alba Iulia, în 1920: "Să dăm posibili­ta­tea tu­turor neamurilor cari locuiesc cu noi dimpreună ca și ele să se dezvolte, să se simtă libere, să se simtă acasă la noi". Așadar, se preciza o locuire "cu noi dim­pre­ună" a acestor neamuri, pe un teritoriu național al Ro­mâniei, "la noi", nu "la ele". De altfel, cu 16 ani îna­inte de Unire, secuii, la Congresul secuiesc din 1902, au ce­rut să se facă școli medii și în limba română, la granița cu România, pentru a putea colabora mai bine cu me­diul de afaceri din Țara Românească și Moldova. Să nu uităm apoi că România interbelică a fost un paradis al dezvoltării vieții naționale a maghiarilor și se­cuilor, în raport cu românii rămași pe teritoriul Un­gariei, care au trăit un adevărat infern, azi foarte puțini dintre ei rămânând nemaghiarizați.

"Educația urii în mediile maghiare din Transilvania, cu sprijin logistic și ideologic de la Budapesta, a căpătat forme alarmante"

- Ați ținut conferințe pe tema "Educația urii" la ma­ghiarii din România. Despre ce este vorba?

- Astăzi, educația urii în mediile maghiare din Transil­vania, cu sprijin logistic și ideologic de la Buda­pesta, a căpătat forme alarmante. Și era de prevăzut. Am atras atenția la momentul respectiv, când au fost pu­rificate de elevi români numeroase licee din Cluj-Na­poca, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Odorheiu Se­cu­iesc și din alte centre urbane trasilvănene. Amenin­ță­rile cu lanț viu în jurul acestor licee, pentru a nu fi în­­scriși elevi români, vin să confirme realitatea edu­cației urii. Consiliul pentru Combaterea Discriminării din România nu își justifică, practic, existența. Tole­ra­rea de statul român a acestor realități înjositoare este inadmisibilă. Ceea ce este interesant e faptul că, ală­turi de acest clocot al educației urii, românii, pur și sim­plu, trăiesc în afara acestui sentiment, merg înainte, fă­ră a fi captivii unei asemenea stări de spirit, față de care sunt complet indiferenți. Ceea ce iarăși nu e bine. Tre­buie măcar să fie conștienți de această realitate, de care sunt surprinși doar când iese vârful aisbergului la su­pra­față: cazul spânzurătorului păpușii, zisă de el "Avram Iancu", cazul elevei cu bentiță cu tricolor românesc de la Covasna, cazul marșului secuiesc din noiembrie etc. La acestea se adaugă demonstrațiile de tip paramilitar fascist, în care se urlă din toți rărunchii, cu steaguri așa-zis secuiești: "Szekelyföld (Țara secuilor) nu este Ro­mânia". Nu mai contează sensibilitatea românilor. De ce nu există o reacție hotărâtă din partea puterii sta­tale, la aceste demonstrații de sfidare a națiunii româ­ne? Este incalificabil cum statul român este înjosit prin afi­șarea de steaguri așa-zis secuiești pe instituții publi­ce. Agresarea, cu simboluri ce se vor statale secuiești, a ro­mânilor este continuă, deși avem legi în acest sens. Nu mai cred în cuvântul extremism. Odată ce UDMR-ul nu se dezice de asemenea manifestări antiromânești, apă­rute pas cu pas în județele Harghita și Covasna, înseamnă că acestea nu aparțin doar unor extremiști. Ma­nualul de Istoria Secuilor, finanțat de instituții ale ad­ministrației publice locale din județele Covasna și Harghita, cultivă ura față de Armata Română și, im­pli­cit, față de tot ce e românesc. Ca o minciună sfruntată, sunt puse pe seama acestei nobile instituții românești, fără nicio dovadă, fără niciun document, "multe sute de victime civile în rândul persoanelor în vârstă ră­ma­se acasă, al bătrânilor ce fugeau și al copiilor", zice-se la intrarea în Transilvania a Armatei Române. Aceas­tă minciună este pusă la temelia învățării istoriei de către elevii maghiari de astăzi, și statul român nu trage la răs­pundere forurile județene care au plătit ma­nualul din bani publici, nu interzice circularea acestui manual pe­riculos, și nici nu știu ca Armata Română să-l fi dat încă în judecată pe autorul acestei afirmații ca­lomnia­toa­re. Educația urii merge mai departe. Un­garia încă nu și-a cerut scuze oficial pentru crimele pe care hon­ve­zii le-au făcut în Transilvania, în perioada 1940-1944, la Ip și Treznea și în alte localități, și nici pen­tru faptul că a facilitat, în 1945, dispariția celor 72 de criminali de război unguri, judecați la Cluj și con­dam­nați la moarte în contumacie. Așteptăm, în conti­nua­re, acest gest de onestitate și de acceptare a istoriei din par­tea Ungariei.