După ce câteva decenii bune am fost învățați la școală, în presa aservită regimului comunist, în cărți și în marile producții cinematografice propagandistice, că suntem cei mai buni și mai viteji, cei mai harnici și cei mai pricepuți, odată confruntați cu spaimele și cu greutățile capitalismului, am început să ne uităm în stânga și în dreapta, în căutare de soluții salvatoare, ca niște copii neajutorați. Mai întâi, ne-am lăfăit în confortul ajutoarelor. Lumea a privit ca pe o nedreptate momentul în care valul umanitar a început să se concentreze doar pe zonele cu probleme cu adevărat serioase din societatea românească. Ne-am lăsat apoi, de voie, pe mâna tătucii Iliescu: el știa mai bine decât noi cum să facă să ne fie bine. N-a fost nici asta o soluție... Mai încoace, de când cu avântul integrării europene, am așteptat, iarăși, ca Europa să facă totul, am așteptat să ne plouă în gură cu bani de la Bruxelles, fără să ne dicteze nimeni ce și cum să facem noi ca să merităm acei bani. Am dat-o rău de tot în bară când a fost vorba de atragerea și folosirea fondurilor europene. Scuza era la îndemână, și nu puțini s-au grăbit să uzeze de ea: birocrația comunitară! Bine că alte state din regiune, Polonia mai cu seamă, s-au descurcat de minune în lupta cu balaurul birocratic numit UE! Acum, că ne-am lămurit și cu Europa, nu mai avem, se pare, decât două soluții pe lângă creșterea continuă a taxelor și a accizelor: prima e valorificarea resurselor: exploatări peste exploatări, aur, prin metoda cianurării, la Roșia Montană, în Apuseni, gaze de șist, prin metoda fracturării hidraulice, în Vrancea, în Dobrogea, în Ardeal, mai nou și la Băile Felix. Sigur, nu facem noi asta, nu dezvoltăm noi tehnologii adaptate propriilor condiții și exigențelor minimului respect față de oamenii și istoria acestei țări. Nu, vin alții să facă - vin americanii, bunăoară, noi doar stăm cu mâna întinsă și așteptăm să vină redevențele. Iar a doua soluție - s-a vorbit până la refuz despre ea zilele acestea - e să vină chinezii. Să vină chinezii să ne facă autostrăzi, să vină chinezii să ne facă zgârie-nori, să vină chinezii să ne facă linii ferate de mare viteză, să vină ei și cu finanțarea, desigur... Și noi, noi ce să mai facem atunci? E păgubos și periculos că, la final de 2013, după "cei 7 ani de-acasă" în Uniunea Europeană, ideea unor soluții magice căzute din cer, direct în șemineu, precum cadourile de la Moș Crăciun, mai au încă trecere la publicul din România.