Este o culme golașă, rotundă, pe care stă înălțată o cruce atât de veche, încât scrisul, săpat în piatră cu dalta, nu se mai poate citi. Nimeni nu știe cine și când a înălțat-o acolo, pe marginea Dunării.
De la vârful muntelui spre bază, la vreo 30 de metri, se află un drum circular, despre care legenda spune că se plimba pe el Sfântul Petru, într-o căruță cu cai. Cică vameșul Raiului ar fi locuit chiar acolo, într-o căsuță așezată între stânci. Odată, betegindu-se și căzând răpus de boală la pat, sfântul a trimis un moș și o babă în Serbia, peste Dunăre, ca să-i aducă ierburi de leac. Pentru că bătrânii întârziau și durerile sale sporeau, Sfântul Petru i-a blestemat să se transforme în stane pe piatră. Blestemul i-a ajuns tocmai când cei doi trecuseră Dunărea și începuseră urcușul pe munte. Au împietrit în drum.
Până prin anul 1960, cele două stânci care semănau perfect cu un moș și o babă puteau fi admirate împreună, întregind minunatul peisaj de pe malul stâng al Dunării. Locului i se zice și azi "La Moșu' și Baba", dar de la o vreme, bietul moș a rămas văduv, baba fiind distrusă printr-o măsură nesăbuită a personalului de la gara veche din Vârciorova. Considerându-se că periclitează circulația de pe calea ferată (!), o echipă formată din șapte muncitori a fost trimisă să-și îndeplinească nelegiuirea împotriva naturii și a istoriei. Cunoscând legenda, unul dintre lucrători a refuzat să participe la demolarea Babei, considerând actul un vandalism. După ce sarcina a fost dusă la capăt și schijele de piatră rămase, îndepărtate, cei șapte s-au urcat în drezina cu care veniseră, îndreptându-se pe calea ferată spre Vârciorova. Pe neașteptate, în dreptul locului numit "La Vir", de după o cotitură a terasamentului, s-a ivit un tren în plină viteză, pe care lucrătorii nu l-au putut evita. Singurul care a izbutit să-l vadă și a sărit la timp din drezină a fost omul care refuzase să participe la dărâmarea Babei. Ceilalți șase au fost spulberați.
Autoritățile vremii au trecut sub tăcere evenimentul și drama n-a avut niciun fel de ecou. A rămas doar Moșul, văduvit pe vecie de soața lui, pe care nimeni n-a mai îndrăznit să-l dărâme, ba, și mai mult, locul pe care se află a fost bine consolidat, astfel că poate fi admirat și astăzi, nu departe de monumentala hidrocentrală "Porțile de fier 1".
Dar culmea, "La crucea lui Sân Petru" are și o conotație istorică. El este un veritabil observator natural, dominând împrejurimile, până spre Orșova și Turnu-Severin și mai departe, dincolo de Dunăre, în Serbia. Imaginația coboară mult în adâncimea timpului și te încearcă un sentiment deosebit la gândul că te afli pe locul unde iscoadele lui Decebal spionau mișcarea trupelor romane dincolo de Dunăre sau țineau sub observație marginea țării. Câte focuri nu s-or fi aprins pe această înălțime, vestind locuitorii ținutului despre apropierea pericolului!
STELIAN BORDEA - loc. Negrușa, jud. Mehedinți