Dar gândul la cele cinci zile pe care urma să le petrec printre scriitori și cărți, într-un oraș atât de frumos, mi-a fost destul ca să intru, cu mult înainte, în febra așteptării. Aveam, de altfel, toate motivele să fiu nerăbdătoare. Încă din vară, când festivalul era departe de start, toată lumea literară șușotea despre cât de grozav o să fie, cât de mare, cât de profesionist, cât de așa și pe dincolo, încât niciun iubitor de literatură care se respectă nu ar trebui să-l rateze. Cine a văzut filmulețul de promovare a festivalului înțelege ce vreau să spun - 60 de secunde regizate de Radu Jude, mustind de umor, în care defilează personaje celebre ale literaturii de peste tot. O abordare occidentală, care ne asigura, când nimeni nu mai credea, că literatura română va abandona în sfârșit hainele ponosite de provincie, ca să îmbrace rochia de gală pe care o merita de mult. FILIT ne promitea, în doar cinci zile de desfășurare, zeci de evenimente, 200 de invitați din țară și de peste hotare, nenumărate lansări de carte, lecturi, dezbateri, expoziții și concerte.
Un festin pus cap la cap cu minuție de trei scriitori ieșeni (Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici) și devenit posibil datorită generozității Consiliului Județean, care a alocat acestui eveniment un buget uriaș, de 500.000 de euro.
***
De la București, trenul de Iași a plecat la prânz, adunând în vagoanele lui plușate scriitori și jurnaliști, bucuroși de revedere și de vecinătatea de scaun. Și așa, printre foșnetele ziarelor și ale paginilor din carte, a înaintat, timp de șapte ore exacte, tăind în două dealurile blânde, mărginite de tufe de măceș și porumbar. Toamna, Moldova e incredibil de frumoasă, aveam să aflu asta abia acum, bucurându-mă, ca atâția alții, că vremea ține și ea cu festivalul și a programat de miercuri până duminică doar 20 de grade, soare și cer albastru.
***
La Iași, câteva zeci de locații te așteptau cu evenimente de tot felul, încât s-a dovedit o adevărată încercare să decizi unde și când să fii prezent. Un cort uriaș, ridicat în centrul orașului, chiar în fața Palatului Culturii, adăpostea și biroul de presă, și sala în care se țineau cele mai multe lecturi. Acolo, în încăperea tapetată cu superbele portrete de scriitori ale fotografului Mircea Struțeanu, puteai vedea defilând zilnic pe unii dintre cei mai cunoscuți autori români și străini: pe Petru Cimpoeșu și românizatul Jan Koneffke (de când s-a căsătorit cu o româncă, scriitorul german își împarte timpul între Viena, București și Măneciu), pe Filip Florian și pe Attila Bartis (unul din cei mai importanți și mai traduși prozatori din Ungaria), pe Ioana Pârvulescu și pe mereu eleganta Adriana Bittel, pe prozatorul Ovidiu Nimigean și pe bulgarul Georgi Gospodinov, pe inconfundabilul poet Ion Mureșan (la a cărui lectură sala a fost plină ochi) și pe englezul Andrew Cowan (al cărui roman de debut, Porcul, a câștigat nenumărate premii literare), pe mult așteptatul Ștefan Agopian (care a stârnit hohote de râs, la povestirile lui erotice) și pe rusul Andrei Kurkov (cu celebrul său roman Moartea Pinguinului, tradus în 35 de țări). Și lista ar putea continua, fiindcă scriitorii care și-au dat întâlnire la FILIT au fost mult mai mulți, iar bucuria publicului pe măsură.
***
Unul din cele mai așteptate momente ale săptămânii, pentru care festivalul rezervase cu generozitate seara de vineri, ar fi trebuit să fie întâlnirea publicului român cu deținătoarea Premiului Nobel 2009, scriitoarea germană de origine română Herta Müller. Românii nu au mai avut însă parte de prezența ei. Cu doar câteva zile înainte de startul festivalului, un comunicat de presă ne anunța, cu părere de rău, că Herta Müller suferise o operație de urgență și e spitalizată într-un orășel din Germania. Dar cine s-a temut că fără prezența Hertei festivalul își va pierde piesa de rezistență s-a înșelat. Cei dezamăgiți de absența unui Nobel s-au bucurat în schimb de prezența unui Premiu Goncourt. Teatrul Național și-a deschis porțile sâmbătă seara, pentru a-l întâmpina, alături de moderatorul Cristian Tudor Popescu și de gazda TVR, Cătălin Sava, pe celebrul scriitor francez, François Weyergans. Născut în Belgia, dintr-un tată scriitor și critic de film, François Weyergans a ales să se formeze la Institutul de Înalte Studii Cinematografice din Paris. Abia după ce, în calitate de regizor, a realizat peste 20 și ceva de scurt și lungmetraje, a virat brusc spre literatură, dedicându-se definitiv scrisului. Deținătorul unui Premiu Goncourt și al unui Premiu Renaudot, François Weyergans avea toate ingredientele scriitorului cu morgă: eleganța excesivă, vârsta înaintată și un scaun mult râvnit în Academia Franceză. Cu discuțiile de pe scena Teatrului de la Iași, Weyergans a cucerit însă inima celor din sală, care au putut descoperi un scriitor mult mai cald și cu mai multă prezență de spirit decât se așteptau. A fost surpriza serii și pentru cei mai tineri, care nu-i citiseră nicio carte, cum, probabil, va fi și pentru telespectatorii care vor putea urmări filmarea la o oră de vârf.
***
Dar FILIT a fost, încă de la început, gândit și ca un festival de traducere, care să adune laolaltă profesioniștii din domeniu, să-i provoace la dezbateri cu publicul, să mijlocească întâlnirea cu editori și autori. Fără traduceri, scriitorii români nu pot ieși în lume, un amănunt simplu, dar foarte important, de care organizatorii au ținut seama încă de la început. Mai puțin atractive pentru publicul obișnuit, întâlnirile la care au participat Laure Hinckel, Jan Cornelius, Bruno Mazzoni și alții asemeni lor au fost însă fundamentale pentru promovarea scriitorilor români și, mai ales, pentru a-i încuraja pe traducătorii români să nu abandoneze o meserie atât de lovită de vicisitudini în ultimii ani.
***
Literatura se împacă bine cu muzica, mai ales atunci când cei care o fac pe ultima sunt ei înșiși pe jumătate poeți. Ada Milea, Anca Hanu, Cristi Rigman și Bobo Burlăcianu au oferit vineri seară un spectacol acustic excepțional, cu melodii adaptate după poemele din volumul Cartea Alcool, de Ion Mureșan. S-a lăsat cu atât de multe aplauze, încât cei patru au fost nevoiți să se întoarcă de trei ori pe scenă.
***
Dacă serile se încheiau, în general, cu muzică, diminețile erau pentru cafea și întâlniri cu cei tineri. Iașiul s-a întrecut încă o dată pe sine, pentru că tinerii moldoveni interesați de literatură sunt, pur și simplu, mai organizați ca-n alte părți. Trei licee de vârf din județ și olimpicii lor naționali și internaționali au înființat și creat o revistă de cultură care, în plus, arată și grafic excepțional. Că Alecart e citită, urmărită și are ecou s-a văzut mai ales în reușita întâlnirilor organizate de ea. Nicăieri la FILIT nu a fost mai multă lume ca la dezbaterile cu scriitori, propuse de redactorii ei. Nicăieri prezența nu a fost mai vie, întrebările mai percutante și interesul mai mare.
***
Am mai trăit o bucurie la Iași, aceea de a vedea că-n seara dedicată poeziei (programată să înceapă târziu, aproape de miezul nopții), cortul FILIT era plin de lume, mai ales de tineri. Un maraton care a adus împreună 27 de poeți și a dovedit, în ciuda predicțiilor fataliste, că poezia nu și-a pierdut nicidecum cititorii.
***
Ar fi aproape imposibil să amintesc tot ce s-a întâmplat în cele câteva zile. Timpul a trecut aproape pe nesimțite, întâlnirile oficiale s-au succedat cu repeziciune, iar bucuriile literare s-au înfrățit cu celelalte, pur omenești: plăcerea de a te plimba prin Copou, bucuria de a-ți întâlni colegii de breaslă, de a cunoaște oameni noi sau de a revedea prieteni de o mie de ani.
Am întâlnit la FILIT oameni sosiți de peste tot: de la Cluj, de la București, de la Brașov, din Piatra Neamț, din Suceava și din Republica Moldova. Oameni simpli, atrași de bucuria de a fi în preajma scriitorilor. Am întâlnit și șoferi de taxi, puși la curent cu toate evenimentele literare. Am intrat în cafenele în care eram întâmpinați pe mese de cotidianele locale, ale căror pagini debordau tot de FILIT și de ce se întâmplase cu o zi înainte. Și am înțeles că, pentru ieșeni, festivalul acesta a fost chiar mai mult decât o sărbătoare a cărții. S-au solidarizat cu el, a fost mândria lor. Au văzut, în ce s-a întâmplat, gestul mult așteptat ce a redat orașului onoarea de a fi oraș cultural, reașezându-l pe harta culturală a Europei, așa cum Tiff-ul a așezat definitiv Clujul, iar Festivalul Enescu a așezat Bucureștiul.
Gabriela Adameșteanu - Scriitor invitat
"Un festival de nivel internațional"
Aș vrea, înainte de toate, să-i amintesc aici pe Horia Roman Patapievici și pe colegii săi, pentru că fără programele lor de la ICR nu am fi avut atâtea cărți traduse, iar Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, ca și mine și alți colegi, nu am fi ajuns niciodată la aceste festivaluri. Iată cum, în doar câțiva ani, au venit fructele inițiativelor lor. La Iași, festivalul nu a fost cu nimic mai prejos decât rudele lui occidentale. Am avut parte de o atmosferă extraordinară. Mi-a amintit de zilele petrecute la Mantova - un orășel italienesc care timp de o lună de zile trăiește efectiv de pe urma acelui festival, demonstrând că și cultura poate fi exploatată economic. Cât durează acolo festivalul, o febră extraordinară cuprinde toată provincia. Firmele se grăbesc să subvenționeze, turismul merge bine, se vinde, se cumpără, librăriile sunt deschise până noaptea târziu. Și la Iași, festivalul a schimbat pentru câteva zile fața orașului. Organizarea a decurs impecabil, invitații s-au simțit bine, toată lumea a părut să se bucure de întâlnirea aceasta extraordinară cu literatura și lumea ei. E un dar extrem de generos, pe care ni l-au făcut nouă, tuturor, cei trei organizatori. La urma urmei, s-ar fi putut limita la bursele lor în Occident și la scrierea propriilor cărți. Or, ei au dovedit că preferă să facă ceva pentru colegii lor, pentru orașul lor și pentru țara lor.
- Cum vă explicați că am reușit să avem un festival uriaș la Iași, dar n-a fost posibil până acum nici la București, nici la Cluj?
- Prima explicație e că doar la Iași s-a găsit la nivelul autorităților locale acea minte care a înțeles miza economică și de imagine a unui festival, a avut încredere în niște organizatori și a dat suficient de mulți bani încât festivalul să iasă atât de bine, de la prima ediție. Iar a doua este calitatea oamenilor din această zonă și interesul lor deosebit pentru literatură. Am întâlnit acolo elevi olimpici la diverse specialități realiste, care puteau citi o carte cu uneltele unui critic literar. M-au uluit cu pertinența întrebărilor lor. Au umplut o sală de cinematograf, fără să-i oblige nimeni sau să-i momească nimeni cu note mari. Iașiul are tineri extrem de buni, de inteligenți, de curioși și deloc snobi. La întâlnirea mea cu ei, atmosfera a fost extrem de spontană, ba chiar am fost nevoiți să oprim discuțiile când încă mai aveam 20 de mâini ridicate pe sus. Jean Mattern, directorul colecției "Du Monde Entier" a Editurii Gallimard din Franța, a recunoscut că așa ceva nu a mai văzut. Cum să nu fii optimist în ce privește literatura și cultura? În timp ce o țară întreagă se lamentează că nu se mai citește, că literatura e pe moarte, uite că la Iași o echipă mică a putut face lucruri de nivel internațional.
Florin Lăzărescu - Scriitor, organizator principal
"Ieșenii au recâștigat mândria de a fi ieșeni"
- Filit a pornit de la o mână de oameni, toți scriitori. Or, scriitorii, în general, nu sunt chiar faimoși pentru calitățile lor organizatorice. De unde curajul să vă implicați într-un proiect de asemenea anvergură?
- Nu suntem chiar așa boemi cum s-ar putea crede și nici nu ne-am apucat din senin de proiecte culturale. Eu am coordonat vreo cinci ani promovarea și relațiile publice la Editura Polirom, Lucian Dan Teodorovici a fost ani buni redactorul șef al aceleiași edituri și este de zece ani coordonatorul celei mai cunoscute colecții de proză din literatura română contemporană, iar Dan Lungu, managerul festivalului, e directorul Muzeului Literaturii Române Iași și profesor de sociologie, și știe multe despre relațiile interumane, despre cum trebuie organizată o echipă. Toți trei am mai desfășurat proiecte culturale, unele chiar în comun, toți trei am avut, de-a lungul timpului, nenumărate ocazii să vedem pe viu, în afara granițelor, cum se face un eveniment de amploare. Nu ne-am propus să inventăm roata, ci, pur și simplu, să facem și noi una care să se învârtă ca lumea, la noi în țară, în orașul pe care-l iubim.
- Acum, că FILIT și-a închis porțile, puteți spune că a meritat efortul și sacrificiul?
- Reacțiile de după prima ediție au depășit cu mult chiar și așteptările noastre, care nu erau deloc mărunte. Când invitații străini declară că s-au simțit ca la orice alt mare festival occidental, când invitații români spun că nu au mai văzut și nici nu au crezut că e posibil așa ceva în România, când simți că un oraș întreg vibrează odată cu acest festival, n-are rost să mai vorbim de sacrificii, chiar dacă volumul de muncă a fost cu adevărat uriaș și suntem epuizați. În plus, am câștigat o mare experiență pentru a crește festivalul în anii următori. Publicul a cunoscut bucuria de a întâlni la un loc zeci de personalități culturale de talie europeană. Iar ieșenii - unii chiar ne-au oprit pe stradă și ne-au spus asta - au recâștigat mândria de a fi ieșean. În privința pierderilor - și vorbesc doar în nume personal - mă tem să nu fi pierdut vreo doi amici care, din secunda în care ne-am apucat de lucru și până a început festivalul, au repetat încontinuu că ne vom face de râs. (râde)
- Aproape toți invitații au fost impresionați de căldura și profesionalismul voluntarilor implicați. E un model de lucru care se poate dovedi și riscant. Să fie tinerii ieșeni mai devotați culturii decât alții?
- Când ai aproape 200 de invitați, nu te poți descurca fără voluntari. Din fericire, interesul pentru a fi voluntar la acest festival s-a dovedit enorm. Au fost peste 300 de candidaturi, chiar și din afara Iașiului, am avut de unde alege cu atenție. Și da, contam pe competența ieșenilor și pe bucuria lor de a da o mână de ajutor, pentru a fi în preajma unor scriitori. Nu-mi permit să judec ce se întâmplă în alte părți, dar pot spune că în Iași poți găsi întotdeauna oameni entuziaști să sprijine proiecte care merită. Voluntarii noștri s-au comportat exemplar.
- Putem spera ca anul următor să avem la Iași o ediție a doua de aceeași amploare?
- La anul va fi și trebuie să fie o ediție și mai bună. Partea cea mai grea, punerea festivalului pe picioare, a trecut. Consiliul Județean Iași, reprezentat de președintele Cristian Adomniței, și-a anunțat public sprijinul financiar pentru cel puțin patru ediții. Vom avea același buget, adică un buget generos, cu care putem realiza ceva. Avem deja girul Băncii Naționale a României și câțiva sponsori mari din zona privată. Încă înainte să se încheie festivalul, Reprezentanța Comisiei Europene în România s-a oferit să includă de-acum înainte desfășurarea FILIT sub înaltul ei patronaj, suportând și o parte din cheltuielile de organizare. E o veste cu adevărat extraordinară. Dacă festivalul acesta a reușit să convingă și când era doar o poveste frumoasă pe hârtie, acum, când a demonstrat că e viu, sănătos și voinic, nu văd cum ar putea să nu mai fie susținut.
Festivalul în cifre
* 5 zile
* 500.000 euro buget
* 200 de invitați din 17 țări
* 100 de jurnaliști acreditați
* 50 de parteneri media
* 20 de oameni în carul de reportaj al TVR
* 2 radiouri care au transmis live
* 50 de invitați în direct la RFI
* 20 de interviuri la Radio România Cultural
* 100 de minute în prime time la TVR
* 800 mp construiți în fața Palatului Culturii
* 20 de locații în tot orașul
* 80 de evenimente
* 15.000 de persoane - publicul total estimat.