TIA ȘERBĂNESCU - "Guvernul trebuie să retragă din Parlament proiectul de lege pentru Roșia Montană"

Analiza politică a lunii OCTOMBRIE

"Guvernul nu îndrăznește să folosească forța"

- Suntem în a noua săptămână de proteste stra­dale împotriva "afacerii" Roșia Montană și, mai re­cent, și contra exploatării gazelor de șist prin metoda frac­tu­rării hidraulice. De fapt, cele două subiecte, altminteri foarte importante, sunt doar steagurile acestei revolte cetățenești, care are drept cauze mult mai multe pro­bleme de sistem. De ce credeți că gu­vernul nu acțio­nea­ză pentru găsirea unei soluții de stin­gere a con­flictului? Și unde credeți că se va ajun­ge dacă ma­nifestările vor continua?

- Puterea nu poate explica de ce a trecut de partea exploatării cu cianuri de la Roșia Montană și pentru scoaterea gazelor de șist prin fracturarea hiraulică, du­pă ce anul trecut a manifestat împotriva lor, ba a dă­râ­mat și un guvern sub stindardul acesta. Să nu uităm: Gu­ver­nul Ungureanu a fost demis exact pentru susținerea celor două proiecte. Și pentru că nu mai știe pe unde să scoată cămașa, Puterea a făcut o comisie parlamentară specială pentru cazul Roșia Montană, eternul mod de a îngropa orice problemă. După ce această comisie a audiat o mulțime de persoane și a tot adunat documente și mărturii, de parcă nu existau de vreun deceniu în­coa­ce, PSD a venit cu un proiect de lege care îl modi­fică pe cel care a declanșat scandalul, astfel încât refe­rin­țele la Roșia Montană au dispărut din noua pro­punere legis­lativă, dar actul normativ reglementează toa­te exploa­tările de aur și argint. O lege care păstrează prevederile neconstituționale și care, mai mult, triplea­ză Legea Mi­nelor. Pentru că există deja o Lege a Mi­nelor în func­țiune, există și un nou proiect de Lege a Mi­ne­lor, care aș­­teap­tă să intre în dezbaterea Parlamen­tului, iar acum a apărut acest al treilea proiect, care era dedicat Gold Corporation și care mai nou se vrea nor­mă generală. Deci, departe de a rezolva problema, Pu­terea o accentu­ea­­ză și o complică. În condițiile în care guvernul în­cearcă astfel de subterfugii și nici nu stă de vorbă cu pro­testatarii, este de înțeles radicali­za­rea manifestațiilor de stradă. Pe de altă parte, guvernul nu îndrăznește, în ciuda amenințărilor, să folosească forța pentru a opri manifestanții, pentru că se te­me, pe bună dreptate, că va degenera confruntarea. Așa încât am ajuns într-un im­pas. Un impas care ar putea fi depășit dacă proiectul de lege pentru Roșia Mon­tană ar fi retras din Parlament. Altă soluție rațio­nală nu se întrevede. Cert este că USL, marea susți­nă­toare a pro­testa­tarilor din 2012, a demo­cra­ției, a popu­lației, s-a dovedit inca­pa­bilă să comunice cu opinia publică, să lămurească, să convingă și să facă pace socială.

"Independența energetică a României este o utopie"

- Retorica liderilor USL a cunoscut o schimbare ma­joră, declanșând decredibilizarea oponenților. A­cum, manifestanții sunt "demascați" drept eco-anar­hiști, neofasciști, legionari, năimiți ai intereselor ru­sești...

- Da, au trecut de la bâlbâială și tergiversare la eti­chetare. De altfel, PSD e maestru în decredibilizarea și manipularea protestelor. A făcut-o întotdeauna. Acum îi este puțin mai greu, pentru că manifestațiile au fost decente și făcute de oameni care s-au comportat extrem de civilizat. Dar a intervenit episodul cu vandalizarea ma­șinii ministrului Daniel Barbu, care constituie un pre­text pentru etichetare. Acolo lucrurile sunt mai com­pli­cate, însă, și nu le poți expedia sub o acuzație care n-are nimic de-a face cu realitatea. În orice protest public de amploare se mai amestecă și indivizi care caută scan­dal cu lumânarea și pe care nimeni nu-i poate controla. De aici și până la a vedea neofasciști în Piață e o cale lun­gă. În 1990, d-l Ion Iliescu reclama că în Piața Uni­ver­sității se produce o revoluție legionară, acum, d-l Da­niel Barbu se plânge că a fost atacat de neofasciști, iar d-l Victor Ponta, mai aproape de doc­trina iliesciană, ve­de și el legionari în Piața Universi­tă­ții. Aceste etichetări nu folosesc nimănui și nu schim­bă natura protestelor, nu înlătură vinovăția guvernului, nu elimină riscul în ca­re se află economia cu o ase­me­nea guvernare. Și este abu­ziv, și te faci și de râs, dacă îi încadrezi ideologic pe manifestanți în masă, când se știe că în Piață sunt oa­meni de toate orientările po­litice. Afirmația este vala­bilă și în privința acuzației că oa­menii care se opun ex­plorării gazelor de șist la Pun­gești, în Vaslui, ar fi în slujba Rusiei. Această enormitate a fost rostită și de re­pre­zentanții guvernului, dar și de președintele Traian Bă­sescu. Falsul e evident, pentru că problema exploa­tă­rii gazelor de șist este peste tot în lume aceeași, și în toate regiunile României la fel, in­diferent că firma care are licență se numește Chevron sau Gazprom. Căci asta se știe mai puțin, dar Gazprom explorează, deja, în Ar­deal. Însă, pentru că o face pe șest, a scăpat de revolte. Americanii au lucrat pe față, au comunicat mai mult despre ce vor să facă și au atras atenția. Asta e diferența. A alege însă, ca la zidul Ber­li­nului, între americani și ruși în privința gazelor de șist este o greșeală. Indi­fe­rent cine explorează, perico­lele și nemulțumirile rămân aceleași. O altă amăgire este să credem că exploatarea gazelor de șist va aduce independența energetică a Ro­mâ­niei. Acest fals este susținut și de Stânga și de Dreap­ta, și de d-l Ponta, și de d-l Băsescu, și de d-l Mi­hai Răz­van Ungureanu. Des­pre ce independență vorbim, când cei care vor ex­ploa­ta gazele de șist nu sunt obligați să dea României ga­ze mai ieftine, ci le vor scoate la vân­zare la prețul pieței? Și despre ce independență pu­tem vorbi, în gene­ral, când suntem membri ai UE și ai NATO, structuri în care trebuie să ținem cont de un vot al majorității mem­brilor, de regulile acestor cluburi, de politica pe care ele o decid la nivel regional și inter­na­țional? Iar din punct de vedere economic, la fel, avem anu­mite inter­dic­ții, ținte, și o legislație a UE pe care tre­buie s-o res­pectăm. Independența energetică nu a ob­ți­nut-o nici UE. Este o utopie să ne imaginăm că o vom avea noi, separat.

"Colosala majoritate a USL a fost folosită până acum pentru ratarea marilor proiecte"

- Să rămânem în sfera protestelor, pentru că toc­mai s-a consumat cel al secuilor împotriva proiectului de regionalizare al PSD. Când vor înceta aceste pro­vocări maghiare?

- UDMR are pretenția ca odată cu regionalizarea și descentralizarea României (eterna marotă a d-lui Liviu Dragnea), maghiarii să se enclavizeze, să se izoleze de restul țării, pe criterii etnice, ceea ce e inacceptabil și nu se practică nicăieri în lumea civilizată. Așa că n-au decât să protesteze cât vor, dar aici nu vor avea nici un succes. Mai bine maghiarii sau secuii ar protesta pentru că au salarii mici, pensii de mizerie, că n-au locuri de muncă... Și de asta sunt direct răspunzători edilii locali, care sunt tot maghiari. Dar nu i-am auzit să spună ceva despre asta, de parcă numai autonomia le lipsește, și în rest o duc ca-n rai. Foarte mulți ani, UDMR a obținut cam tot ce și-a dorit pentru sine, ca membră în coalițiile de gu­ver­nare, și pentru comunitatea maghiară. Din punct de ve­dere politic, i-a rămas numai autonomia etnică. Și pentru că sunt mai multe partide maghiare, care con­curează între ele, fără să aibă ce oferi, se bat care strigă mai tare "autonomie!". De asemenea, autonomia poate fi și un element de presiune al UDMR pentru a fi primită la guvernare de către PSD, în eventualitatea ruperii de PNL și a formării unei noi majorități, așa-zise "mici".

- Deja PSD a obținut majoritatea la Senat fără PNL...

- USL are două majorități, una mare, care a ajuns la aproape 80% și nici nu știm unde se mai oprește - PSD, PNL, PC, UNPR, jumătate din PP-DD, UDMR, care e pe-acolo cu votul, celelalte minorități naționale... Ei bine, această colosală majoritate a fost folosită până acum doar pentru ratarea marilor proiecte. Aici și-a spus ea cuvântul. S-a dus cu Constituția, cu descentralizarea, cu Roșia Montană... "Majoritatea mică", însemnând aceleași partide minus PNL, probabil că e folosită în ratările astea de zi cu zi. Și dacă tot a venit vorba, PSD și PNL se pregătesc de despărțire, în vederea alegerilor europarlamentare și prezidențiale de anul viitor. Dar acum, ambele partide încearcă să-și asigure cât mai mulți susținători și, pe de altă parte, lucrează ca celălalt să se rupă. Nici unul nu vrea să-și asume responsabili­tatea destrămării alianței, care ar putea fi, și ea, decon­ta­tă electoral. Însă divorțul se va produce, în mod evi­dent. PSD are la îndemână o majoritate fără PNL, iar PNL, mai ales prin declarațiile lui Crin Antonescu, tinde să-și recapete autonomia. D-l Antonescu are și un inte­res personal, pentru că intenționează să se prezinte drept candidatul Dreptei și să fie preferabil, de frică, de silă, celorlalți candidați propuși de partidele care se pre­tind de dreapta.

"Opoziția de dreapta este fărâmițată și neconvingătoare"

- În opinia dvs., Crin Antonescu are vreun con­tracandidat puternic pe partea dreaptă a eșichierului politic?

- Din păcate, opoziția de dreapta nu are nici un candidat care să-l poată întrece pe Crin Antonescu. Pe de o parte, Forța Civică și Mișcarea Populară au adunat ceva firimituri electorale și au pus la cale un protocol de colaborare, inclusiv pentru susținerea la președinția României a lui Mihai Răzvan Ungureanu. El visează să fie candidatul Dreptei unite, inclusiv al PD-L, eventual propunându-l pe Cătălin Predoiu ca premier. El crede că ar fi un tandem grozav. Las că nici n-ar fi prea grozav, dar e irealizabil. Pe de altă parte, PNȚCD și Inițiativa Ro­mânia Liberală s-au înțeles, și ele, pentru o fuziune. Poate propun și ele un candidat. Prin urmare, partidele mici fuzionează - nu se știe dacă adună un procent sau două -, dar legătura cu PD-L rămâne în continuare rup­tă. Or, Vasile Blaga a spus foarte clar că unitatea Dreptei se va face numai în jurul PD-L - și are dreptate să ceară asta, căci e partidul cu cea mai mare pondere parla­men­tară - și se va face numai după alegerile europarla­men­tare, ca să se vadă limpede cu ce zestre vine fiecare. Dar PD-L are la rândul său o problemă, în afară de faptul că și-a mai trădat nițel pe parcurs orientarea declarat de dreapta. În urma unei competiții interne, candidatul PD-L la președinția României este, în proporție de 90%, Că­tălin Predoiu, actualul premier din umbră al guver­nu­lui din umbră al PD-L. Predoiu luptă împotriva gu­ver­nului Ponta, din care însă și-a dorit foarte tare să facă parte. După cum a declarat Traian Băsescu, Predoiu a vrut cu orice preț să rămână ministru și în guvernarea USL, după ce a căzut Cabinetul Ungureanu, fapt pentru care l-a rugat pe președinte să intervină în favoarea sa. Ponta a confirmat ce a spus Băsescu. Predoiu a ne­gat, dar cu două confirmări înseamnă că s-a mai ales cu o min­ciu­nă, la fel de mare ca oportunismul său, îna­in­te să în­ceapă cursa electorală. Și atunci vă întreb: ce credi­bi­li­tate mai are? Electoratul nu va fi convins de un aseme­nea candidat. În aceste condiții, PSD și PNL pot să-și fa­că în continuare de cap, pentru că opoziția este fă­râ­mițată, iar când se adună cât de cât, face propuneri de candidați neinspirate și complet neconvingătoare.

"Ponta crede că anchetarea și condamnarea unor demnitari pentru corupție înseamnă amestecul Justiției în politică"

- Cu politica internă suntem lămuriți și nici cea externă nu ne dă motive de satisfacție. Având în vedere rezultatele vizitei premierului Victor Ponta în SUA, de ce credeți că a mers domnia sa în America?

- Întâi, pentru că o vizită în America este pentru orice oficial român un fel de trofeu, o confirmare a im­por­tanței sale ca om politic. Și Ponta avea nevoie de asta, după isprăvile din vara trecută, care l-au arătat ca oaia neagră a Europei și a Americii la un loc. De atunci, tot s-a dus în vizite, ca să arate că are ușile deschise, că s-a reabilitat, că nu mai este persona non grata și că be­neficiază de toată încrederea. Însă, dincolo de efectul de validare, această vizită nu a fost propriu-zis un succes. A fost o vizită teribil de propagandistică. Victor Ponta se lăuda că va avea o componentă politică, una economică, una diplomatică. De fapt, marea ei componentă a fost me­­diatică. Și-a luat Antena 3 după el... Aș zice că fără Daciana mai pleacă, dar fără Mihai Gâdea, niciodată. Prin această componentă mediatică, prezentă în toate vizitele în străinătate, Ponta vrea să acopere deficitul de imagine intern care se agravează pe zi ce trece. De altfel, pre­mierul este un om politic inconsistent, construit din ima­gine și pentru care imaginea e totul. Și de data asta, pentru Ponta a contat doar că a fost fotografiat cu Joe Biden. Iar când a ieșit de la discuții, a făcut declarații care îl pun într-o postură delicată. Joe Biden a insistat că SUA sunt interesate de respectarea legii, de funcționarea unei Justiții independente în România, fără implicații politice în Justiție și de funcționarea statului de drept. Ajuns acasă, Ponta a afirmat, însă, că a dat asigurări SUA și lui Biden că "nu vom avea o Justiție implicată po­litic, și mai ales după 2014, când vom scăpa de Bă­ses­cu". Exact pe dos: adică nu politica e implicată în Jus­tiție, ci Justiția în politică. Probabil că Ponta crede că an­chetarea și condamnarea unor demnitari pentru corup­ție înseamnă amestecul Justiției în politică. Și speră ca, din 2014, Justiția să nu se mai atingă de politicieni, ca pe vremea lui Iliescu și a lui Năstase. Deci, ăsta ar fi idealul lui Ponta și asta pretinde că i-ar fi spus și lui Joe Biden. Este o manieră perversă de contrafacere a realită­ții, și primejdioasă pentru Ponta însuși. Tipul ăsta de mistificări și de distorsionări ale mesajului s-ar putea să-l facă, încet, încet, indezirabil în toate cance­la­riile oc­cidentale. Și România riscă să fie privită cu neîn­credere, după ce abia ne câștigasem puțină credibilitate prin buna funcționare a Justiției și prin faptul că ne res­pectam angajamentele internaționale.