Proclamația de la Câmpeni

Ion Longin Popescu
Ziua de 19 octombrie 2013 va rămâne în is­to­rie ca prima mare ridicare a moților împotriva unei corporații străine.

În prezența a peste 5000 de oameni, în cadrul Marii Adunări de la Câm­peni, s-a dat citire Proclamației locuitorilor Mun­ților Apuseni - un act de demnitate și curaj, ce amintește de vremurile lui Avram Iancu. Moții s-au ridicat la luptă democratică, pentru a-și apăra dea­lurile și munții, pădurea și gospodăriile, sluj­be­le durabile și viața tihnită, aerul curat, fără poluare industrială. Răsturnând propaganda gol­dis­tă, ca­re-i arată ca pe niște școlari retardați ce re­cită pon­cife corporatiste, locuitorii Apu­se­nilor au găsit resursele de a ieși de sub "vraja" otrăvită a RMGC și a spune un puternic NU tâlhăriei ce se pregă­tește la Roșia Montană, cu concursul autorităților corupte ale statului român. Iată cum sună frazele de început ale Proclamației: "Pământul, pădurile, pășunile, apa și aerul Munților Apuseni ne apar­țin celor care locuim aici, așa cum ne-au fost lă­sate moștenire de străbuni. Avem dreptul și obli­gația să le transmitem în bună stare urmașilor noștri, pentru ca și ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptățiți să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bo­gățiile cu care ne-au înzestrat natura și bunul Dum­nezeu vor fi valorificate în folosul comu­ni­tății noastre și al României! Noi nu cerșim la uși­le altora, alții au venit la ușa noastră și încearcă să ia și să distrugă ceea ce ne aparține"!
Marea Adunare de la Câmpeni transmite gu­vernanților și politicienilor, în mod imperativ, ur­mătoarele revendicări: 1. Respingerea de către Par­lament a tuturor proiectelor de lege care pre­văd măsuri speciale de expropriere a cetățenilor români, precum și alte măsuri derogatorii; 2. In­terzicerea prin lege a utilizării cianurii în acti­vitățile miniere din România; 3. Includerea Roșiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO; 4. Respingerea de urgență, prin Hotă­râre de Guvern, a acordului de mediu pentru pro­iectul minier de la Roșia Montană; 5. Dese­cre­tizarea tuturor contractelor și actelor adiționale încheiate de Guvern, referitoare la înstrăinarea sau concesionarea resurselor minerale ale Româ­niei; 6. Demisia inițiatorilor proiectului de lege specială pentru Roșia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Șova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, direc­to­rul ANRM, Gheorghe Duțu, precum și a premie­rului Victor Ponta; 7. Asumarea de către Guvern a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roșia Montană exprimate de: Aca­de­mia Română, Asociația Ad Astra, Institutul Geo­logic Român, Ordinul Arhitecților din Româ­nia, Sinodul BOR, Sinodul BRU și al celorlalte bi­serici creștine din România, precum și de experții independenți; 8. Crearea unei Comisii par­la­men­tare de anchetă a Afacerii Roșia Montană sub toate aspectele; 9. Refacerea și dezvoltarea infra­struc­turii rutiere din zona Munților Apuseni și acordarea unor facilități fiscale și de altă natură pentru dezvoltarea activităților economice alter­na­tive; 10. Adoptarea de către guvern a unor po­litici publice, ca și elaborarea unei strategii în acord cu principiile dezvoltării durabile; 11. Începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de docu­men­te cu privire la proiectul Roșia Montană; 12. In­terzicerea prin lege a utilizării metodei frac­turării hidraulice în exploatarea gazelor de șist".
Aceasta este voința oamenilor liberi din Apu­seni, pe care guvernanții sunt somați să o ia în seamă. Gândul lor este îndreptat către dezvoltare și bunăstare, dar fără să fie așezate sub spectrul morții, al distrugerii Țării Moților cu cianuri. Ra­iul lui Horea și Iancu trebuie să rămână așa cum l-a făcut Dumnezeu, plin de frumusețe și bogății. Pădurile, pășunile pline de vite, satele ancestrale, care atrag zeci de mii de turiști, natura curată și vrednicia moțească pot crea, stimulate și ajutate, bogății mai durabile decât vânzarea aurului pe câțiva creițari.