Regina toamnei: CRIZANTEMA

Natasa Galche
- Este cunoscută din cele mai vechi timpuri, ca simbol al longevității și sănătății, însumând efecte tămăduitoare de-a dreptul miraculoase. Primele mențiuni despre proprietățile medicinale ale crizantemei au apărut în China, în urmă cu aproximativ 3000 de ani. Floarea a fost folosită încă din Antichitate și în Japonia, acolo unde era denumită "elixirul vieții veșnice". Astăzi, crizantema este utilizată în industria cosmetică, în arta culinară și mai ales în medicina tradițională, în tratarea diferitelor afecțiuni ale sistemului nervos, cardio-vascular, în reglarea metabolismului și pentru fortificarea sistemului imunitar, în boala Parkinson, pentru combaterea bolilor articulare sau ale aparatului respirator -

Floarea inimii curate

Încă din timpuri străvechi, în țările Orientului Înde­părtat, crizantema a fost venerată, fiind considerată un simbol solar, o floare cu puteri magice. În Japonia, ima­ginea sacră a crizantemei era un atribut strict im­perial, putând fi reprezentată doar pe veșmintele alese, ale familiei impe­riale. Muritorilor de rând le era inter­zis un asemenea privilegiu, iar cei care îndrăzneau să-și împodobească hainele cu această floare erau pedep­siți cu moartea. Astăzi, crizantema este reprezen­tată pe timbre și mo­nede, Marele Ordin al Crizantemei fiind denumirea celei mai înalte dis­tincții în stat. Toate acestea datorită faptului că istoria întemeierii statului japonez este legată de legenda crizan­temei.
În urmă cu mii de ani, peste me­leagurile Chinei domnea un împărat nemilos. De nimic în lume nu se te­mea el, decât de bătrânețe, și doar un singur gând îi chinuia mintea: cum să rămână pururi tânăr și să trăias­că veșnic. Și iată că, într-o bună zi, îl chemă pe cel mai destoinic vraci și-i ordonă să-i prepare un leac care să-l fereas­că de bătrâ­nețe, o poțiune care să-i ofere ne­murirea. După ce a cercetat toate scrierile și după ce s-a con­sultat cu prea marii înțelepți ai Curții Imperiale, vraciul s-a înfă­țișat împăratului și i-a spus: "Prea puternice conducător, aș putea prepara un elixir al tine­reții veșnice, dar pentru a-l obți­ne, am nevoie de un ingredient rar: o floare foarte fru­moasă, care crește doar la răsărit, pe tărâmul înde­părtatelor insule". "Voi ordona de îndată să ți se adu­că această floare!", strigă împăratul bucu­ros. "O, dacă ar fi atât de simplu", oftă vraciul. "Secretul stă în faptul că floarea trebuie culeasă doar de un om cu inima curată, fără de păcate. Numai astfel planta își va oferi puterea sa miraculoasă de a tămădui bătrâ­nețea". Zile în șir a stat și a chibzuit împăratul, care dintre supușii săi este atât de neprihănit. Știa că nici el, nici curtenii săi nu sunt destul de destoinici pentru a îndeplini o asemenea misiune. Atunci, a decis să tri­mită pe insulă trei sute de tineri și trei sute de fe­cioare. "Cu siguranță, printre ei există măcar unul cu inima curată", s-a gândit împăratul. Așa a și făcut: au încăr­cat mai multe corăbii cu cele necesare, au îmbar­cat la bordul lor pe cei șase sute de tineri și i-au expe­diat, în frunte cu vraciul imperial, către insule, acolo unde as­tăzi se află Japonia. Au străbătut ei toate ostroa­vele, au cercetat hățișurile pădurilor, au scotocit munții și, când totul părea pierdut, au aflat, în sfârșit, ceea ce căutau. Pe un platou nu foarte înalt, au desco­perit o pajiște unde, în lumina soarelui, străluceau mii de flori cu petale aurii. Florile erau atât de frumoase, încât ti­nerii nu se puteau opri din a le admira. "Nu știu dacă aceasta este floarea necesară pentru elixir, însă, fără îndoială, ea înveselește inima și întinerește sufletul!, și-a spus vraciul. Și, după ce a stat și a re­flectat, cu­noscând prea bine natura aprigă și înșelă­toare a îm­păratului, și-a spus: "Desigur, împăra­tul va crede că eu și tovarășii mei de drum am fost primii care au testat elixirul și, după ce va primi poțiunea, ne va uci­de pe toți!". Și atunci, au decis împreună să nu se mai întoarcă niciodată în țara lor. Au rămas să trăiască pe insule și au întemeiat un nou stat, Țara Soarelui Ră­sare. Nu se știe dacă vraciul a reușit să prepare poțiu­nea miraculoasă, dar crizantema a devenit floarea lor preferată, floarea-simbol a Japoniei.

Floarea tinereții veșnice

Începând cu luna septembrie, când zilele devin mai scurte decât nopțile, în grădini înflorește crizantema, cu petalele sale galbene ca aurul, albe ca neaua, portocalii ca soarele. Denumită și "regina toamnei", crizantema este sin­gura floare care înflorește pentru o foarte lungă perioadă de timp, până chiar la primul îngheț. Petalele sale mul­ticolore nu sunt doar neasemuit de frumoase, ci și foarte utile în tratarea diferitelor afecțiuni. Ele au un bogat conținut de minerale, potasiu, magne­ziu, seleniu, zinc, calciu, substanțe ne­cesare funcționării normale a orga­nis­mului, în special a sistemului ner­vos central. Petalele florii conțin și uleiuri esențiale, care întăresc sistemul imunitar și inhibă pro­cesele evoluției bolii Parkinson. În medicina tradițională chineză, frunzele sunt folosite în comba­terea migrenelor, iar florile us­cate, pentru creșterea poftei de mâncare.

Uz intern

Consumul regulat de ceai din crizan­temă ajută la menținerea calciului în organism, reglează funcțiile inimii și re­duce nivelul de colesterol din sânge.

Tonic general, consolidarea sistemului nervos
Peste o mână de petale de crizantemă se toarnă ju­mătate de litru de apă clocotită. Re­cipientul se acoperă și se lasă la infuzat timp de 30 de minute. Se poate îndulci cu miere, după gust. Acest ceai, băut seara, înainte de culcare, timp de două-trei săptă­mâni, nor­malizează starea generală, eli­mină durerile de cap și țiuitul urechilor, îm­bunătățește vederea.

Consolidarea sistemului imunitar
Peste o cană de apă în clocot se adaugă o linguriță de petale zdrobite de crizantemă. Se fierbe timp de 8-10 minute, la o tempe­ra­tură de 95 de grade, se trage de pe foc, se acoperă cu o farfurioară și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră. Se poate adăuga miere sau zahăr, după gust. În ceai se pot adăuga și câteva bobițe strivite de strugure. Se bea în mod regulat, câte o jumă­tate de cană, de două ori pe zi. Ceaiul are și pro­prietăți diuretice, fiind benefic în bolile de rinichi.

Detoxifierea organismului
Peste două căni de apă în clocot se toarnă o jumă­tate de linguriță de petale de crizantemă și o jumătate de linguriță de flori uscate de tei. Se lasă la infuzat timp de 20 de minute, se strecoară și se bea câte o jumătate de ceșcuță, de două ori pe zi.
Herpes
Peste o lingură de flori zdrobite de crizantemă se toarnă o cană de apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 40 de minute și se bea câte un sfert de cană, de trei-patru ori pe zi, până la vindecarea completă.

Parodontoză
Peste o lingură de frunze tocate de crizantemă se toarnă o jumătate de litru de apă clocotită. Recipientul se acoperă și se lasă la infuzat, de seara până dimi­neața. Se strecoară și se folosește în fiecare seară, pen­tru prevenirea parodontozei.
Tonifiant împotriva proceselor de îmbătrânire
Vin din crizantemă
Ingrediente: 60 de grame de flori de crizantemă galbenă sau albă, 600 de mililitri de vin alb, 90 de grame de zahăr rafinat.
Mod de preparare: Florile, proaspăt culese din grădină, se separă de tulpină și se așează într-un bor­can. Deasupra se toarnă celelalte ingrediente. Se aco­peră bine și se depozitează într-un loc răcoros, ferit de lumina soarelui, timp de 12 luni. După această peri­oa­dă, se strecoară, florile se aruncă și vinul se păs­trează la rece, în cămară, în recipiente de sticlă, pentru încă maximum 12 luni.
Se bea cu prudență. Rația zilnică nu trebuie să de­pășească 90 de mililitri. Tratamentul se ține trei luni, se face o pauză de o lună și se poate relua.
Atenție! Vinul-medicament este contraindicat în cazurile de hipertensiune arterială, femeilor însărcinate și care alăptează, persoanelor cu disfuncționalități digestive sau insuficiență cardiacă.

Uz extern

Tulburări ale sistemului nervos
* O jumătate de ceașcă de petale de crizantemă se adaugă peste coaja rasă de la o lămâie. Se amestecă bine și se toarnă în apa de baie. Astfel de îmbăieri se fac zilnic, seara, înainte de culcare, timp de 10 minute.
* Peste o mână de muguri de crizantemă se toarnă două cești de apă clocotită și se lasă la infuzat pentru o jumătate de oră. Seara, înainte de culcare, se toarnă infuzia, cu tot cu muguri, în apa caldă, pregătită pentru îmbăiere. Asemenea băi se repetă o dată la două-trei zile. Durata băii este de aproximativ 20 de minute.

Boala Parkinson
Persoana care suferă de o astfel de boală trebuie ca, în fiecare zi, să frece între palme frunze de crizantemă, inhalând profund parfumul atrăgător. În paralel, pa­cientul trebuie să consume în mod regulat ceai de crizan­temă, preparat astfel: peste o jumătate de litru de apă clocotită se adaugă petalele de la o crizantemă. Se lasă la infuzat o jumătate de oră și se bea după bunul plac. Urmând astfel trata­men­tul, în două-trei săptă­mâni, su­fe­rindul va deveni mai li­niștit, iar după o lună și ju­mătate, tremurul mâini­lor și al capului se va opri și țiui­tul urechilor va dispărea.

Dureri de genunchi, lipsă de mobilitate
Peste două linguri de mie­re se adaugă o lingură cu vârf de petale de crizan­temă mărunțite. Mixtura se amestecă foarte bine, se aco­peră și se lasă până sea­ra. Înainte de culcare, se ung zonele afectate și se bandajează cu un tifon. Tra­tamentul se ține până la ameliorare.

Poliartrită, artroză, reumatism
Peste o mână de petale de crizantemă mărunțite se adaugă o linguriță de ulei de floarea soarelui. Mixtura se aplică seara, înainte de culcare, bandajând zonele afectate cu un tifon.

Tensiune arterială
* Peste două crizanteme cu flori, frunze și tulpini, bine mărunțite, se adaugă cinci linguri de miere. Se amestecă și se lasă într-un loc răcoros, timp de trei-patru zile. Mixtura se aplică pe încheieturile mâinilor, se înfășoară cu hârtie cerată și se fixează cu un bandaj din tifon, de seara până dimineața.
* Împotriva durerilor de cap și a vertijurilor, în aceeași mixtură se poate adăuga o linguriță de whisky. Tâmplele se masează cu această pastă, timp de zece minute, apoi se clătește fața.

Tuberculoză pulmonară, bronșită cronică
* La un litru de apă ce fierbe se adaugă două-trei flori întregi de crizante­mă. Se dă într-un clocot și fiertura se lasă la in­fuzat, de seara până di­mi­neața. În această solu­ție, seara, înainte de cul­care, se îm­bi­bă un pro­sop sau o bu­cată de pân­ză groa­să și se aplică pe piept. Pe deasu­pra, se îm­­bracă o pijama groasă. După o săptămână de la începerea tratamen­tului, se vor observa re­zul­tate pozitive.
* Peste așternut se pre­­sară petale de crizan­temă. Somnul într-un aseme­nea pat va fi foarte plăcut și benefic.
* O mână de petale de crizantemă se amestecă cu două linguri cu miere de albine. Mixtura se toarnă în cada pregătită pentru îmbăiere, în apă caldă. Se fac băi aromate, de două-trei ori pe săptămână, timp de 10-15 minute. După îmbăiere, se îmbracă o pijama groasă, flaușată. Durata tratamentului este de două săptămâni.

Guturai puternic, anosmie (pierderea mirosului)
O lingură de petale de crizantemă bine tocate se amestecă cu o linguriță de ulei de măsline. Pasta obți­nută se plasează la rădăcina nasului și sub nări și se acoperă cu un plasture. Se lasă până dimineața, când se înlătură și se clătește bine cu apă călduță, în care a stat o floare de crizantemă. Tratamentul durează până la dispariția simptomelor.

Rețetă culinară

Salată energizantă din crizanteme și fructe

Ingrediente: o mâ­nă de petale de cri­zantemă, un măr, o pară, o mandarină, o lingură de miere, zea­ma de la o jumă­tate de lămâie. Peste petalele de crizan­temă și fructele tăiate se adaugă mierea și zeama de lămâie. Se amestecă și se con­sumă dimineața.