Cu secole în urmă, spițerii europeni cumpărau de la negustorii ce țineau în mare secret proveniența ei, o pulbere neobișnuită, adusă din Orient. Praful se numea "Artemisia cina" și se folosea pentru eliminarea viermilor intestinali. Foarte repede, doctorii vremii au observat că dozele mari produc halucinații, spasme, vârtejuri, și de aceea îl prescriau în cantități mici. Pulberea amară se prepara din pelinul care creștea în pământul sărat de pe malurile Mării Caspice. Planta a fost numită astfel în cinstea zeiței elene Artemis, ocrotitoarea femeilor și a purității morale. Druizii numeau pelinul negru "tot ce e bun pentru mame", iar pelinul alb - "doamna bătrână". În Grecia antică, pelinul se folosea cu succes pentru vindecarea afecțiunilor asociate cu menopauza, iar vracii din Egipt dețineau secretul de prevenire a crizelor epileptice. În medicina chineză, pentru încălzirea punctelor de pe meridiane se aduna pufușorul fin de pe frunzele unui anumit soi de pelin din care se confecționa un con care se așeza pe anumite zone ale corpului și se aprindea. Mocnind încet, pelinul încălzea punctele active și stimula procesul de vindecare. În lipsa conurilor, astăzi se folosesc țigări din pelin uscat, care se rotesc în jurul punctelor ce corespund meridianelor energetice. Iar romanii, gurmanzii cei vestiți ai antichității, au descoperit că pelinul favorizează digestia prin stimularea vezicii biliare, mai ales la cei cu "bila leneșă", dar protejează și de otrava ucigătoare, care le era adesea pusă în mâncare de dușmanii lor.
Strămoșii noștri rezolvau problemele legate de greață și vomă sau de dureri la stomac, mestecând o frunzuliță de pelin, iar în caz de insomnie, așezau lângă pernă o crenguță de peliniță. Iar înainte de a porni la un drum lung, își puneau în colțuni frunzele plantei, ca să nu le obosească picioarele. Când peste țară se abătea epidemia de holeră sau de ciumă (pestă), locuințele se afumau zilnic cu fum de pelin uscat, iar pe jos se așterneau straturi groase de plantă proaspătă, pentru dezinfectarea aerului. Vracii populari culegeau pelinul la finele lunii august, când puterile lui magice se considerau maxime.
Fitoterapeuții spun că puterile vindecătoare ale pelinului cresc în zilele cu luna în descreștere (după luna plină). Cea mai mare putere energetică se află în vârfurile plantei cu boboci.
Înapoi, la natură
În Siberia, o filială a Academiei de Științe cercetează intens calitățile terapeutice ale pelinului. Statul rus alocă sume mari de bani pentru rezolvarea unei probleme ce devine tot mai acută, anume - apariția agenților patogeni rezistenți la antibiotice. La început, folosirea preparatelor antibiotice a dus la creșterea eficienței de vindecare a bolilor infecțioase. Dar cu trecerea timpului, s-au depistat tot mai multe urmări negative: microbii au produs mutații genetice și s-au "învățat" cu medicamentele noi, din ce în ce mai puternice, iar la bolnavi apar tot mai des reacții alergice sau de intoxicare, scade imunitatea, se dereglează echilibrul din componența florei intestinale.
Ca și în multe alte cazuri, salvarea o oferă natura. Preparatele din plante au multe avantaje: luptă cu succes cu bacteriile rezistente la antibioticele obținute pe cale chimică, favorizează creșterea imunității, au acțiuni antiinflamatoare și regeneratoare, pot fi folosite în cure lungi de bolnavii cu afecțiuni cronice.
Pelinul a fost desemnat drept unul dintre cele mai eficiente antibiotice naturale, datorită răspândirii lui în toate zonele geografice, dar și cantităților mari de componente active antimicrobiene. Pelinul a învins în lupta cu stafilococul, streptococul hemolitic, micozele și poate vindeca rănile cu puroi. Mai mult decât atât, s-a descoperit posibilitatea de folosire a pelinului în vindecarea bolilor stomatologice. Alte beneficii ale folosirii uleiului de pelin, confirmate experimental, sunt armonizarea funcțiilor sistemului nervos, curățarea aerului de microbi, întărirea imunității, efectul antialergic și antiinflamator. În lipsa uleiului de pelin din farmacii, noi îl putem prepara pe baie de aburi. Într-un borcan se pune pelin tocat, aproximativ până la jumătate, și se umple borcanul cu ulei. Se fierbe acoperit cu capac, ca să se păstreze fitoncidele, pus pe un prosopel împăturit, într-un vas cu apă, timp de 1,5 ore. Se răcește, dar nu se strecoară. O altă variantă de preparare: se ține borcanul pe geam, la soare, timp de 7 zile, apoi în dulap, la întuneric, timp de 14 zile.
Remedii cu pelin pentru afecțiuni gastrice
* Tonic pentru reglarea activității și funcțiilor tractului gastro-intesinal
Într-o sticlă de 700 ml se pun 2 crenguțe de pelin, 2 lingurițe flori de sunătoare, o frunză verde de mușcată, 8 boabe de piper negru, 10 stafide, un pliculeț de ceai verde, o lingură de miere de albine (sau 2 linguri de zahăr). Se toarnă deasupra 500 ml de țuică bună și se închide etanș, cu un dop. Sticla se învelește într-un prosop de bumbac înmuiat în apă fierbinte și se pune în alt vas cu apă, care a fost adusă până la fierbere. Sticla se scoate după răcirea apei, se înlătură pliculețul cu ceai, se închide din nou ermetic și se lasă la macerat, la întuneric, 3-4 luni. Balsamul strecurat se bea de 2 ori pe săptămână, 50 ml înainte de prânz și alte 50 ml - după masa de prânz.
* Dureri, arsuri și crampe la stomac, diaree cu sânge, diabet zaharat, ciumă, holeră, icter, eczeme, astm bronșic, lipsa poftei de mâncare, dereglări metabolice
1. Trei linguri de pelin uscat, tocat mărunt, se macerează într-un loc întunecos, timp de 8 zile, în 100 ml de alcool de 70%, agitându-se periodic. Se beau 15-20 de picături, de 3 ori pe zi, cu 30-40 de minute înainte de masă.
2. Jumătate de linguriță de pelin uscat se înghite de 3 ori pe zi, între mese, îndulcit cu dulceață de nuci sau miere de albine.
3. Într-un borcan de 700 g se pun 7 linguri de semințe zdrobite de pelin și 3 linguri de flori râșnite de pelin. Se adaugă 0,5 litri de ulei vegetal nerafinat și se lasă la macerat într-un loc cald, la întuneric, cel puțin 12 ore, agitând periodic. Uleiul se scurge, se păstrează la frigider, semințele se storc bine și se folosesc pentru tratamente externe. Se administrează câte 2 picături, pe o bucată de zahăr, cu 30-40 de minute înainte de masă.
* Îmbunătățirea digestiei, reducerea senzației de greutate ce apare după mese în fosa epigastrică, restabilirea apetitului
Se prepară un sirop din 250 g pelin uscat, mărunțit, 1 kg miere de albine și 2 litri alcool de 15%. Ingredientele se amestecă bine, se macerează într-un loc răcoros, la întuneric, timp de 30 de zile, agitând periodic. Se păstrează în frigider. Se beau câte 50 ml, cu 100 ml apă călduță, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mese, timp de 3-4 săptămâni.
* Diaree cu sânge, dizenterie
Împreună cu tratamentul prescris de medicul specialist, se consumă un amestec din părți egale de pulbere din pelin uscat și coajă de mandarină. La fiecare 2 ore, se beau 150 ml apă sărată, cu 1/4 linguriță de preparat.
* Balonare
De 3 ori pe zi, se bea cu apă călduță, 1/4 linguriță pulbere de pelin, amestecată cu 1/2 linguriță de semințe de mărar sau fenicul râșnite.
* Gastrită hipoacidă, dereglări digestive după o boală lungă, inflamarea cecumului
În 350 ml țuică se macerează 2 linguri de pelin, câte o linguriță rădăcină de iarbă-mare și de leuștean. Maceratul se ține într-un loc ferit de lumină, timp de 3 săptămâni, și se agită de 2-3 ori pe zi. Se beau câte 15-20 picături, amestecate cu o lingură de apă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 10 zile.
Remedii externe
* Mușcături de câine, înțepături de insecte. Se aplică pe locurile afectate frunze proaspete de pelin, strivite în palmă, și se pansează strâns, pentru 3-4 ore.
* Trahom. Se folosește infuzie de pelin pentru tamponarea ochilor, de 2 ori pe zi.
* Unguent pentru tratarea rănilor: se amestecă o parte suc de pelin proaspăt, cu 4 părți de osânză topită.
* Astm bronșic. Se inhalează fum de pelin negru uscat și ars în scrumieră.
* Leucoree. Se fac spălături vaginale cu decoct din 3 linguri rădăcină de pelin amar, fiert în 500 ml de apă, timp de 15 minute.
Contraindicații
* Uleiul de pelin are acțiune intensă. Supradozajul sau utilizarea pe termen lung (mai mult de 1 lună) poate provoca convulsii, halucinații, amețeli, spasme, crampe, tulburări nervoase. Copiii au sensibilitate crescută la pelin, de aceea uleiul este folosit pentru inhalare numai în formă diluată.
* Femeilor însărcinate pelinul le este contraindicat, deoarece poate provoca avort spontan.
* Nu se recomandă nici bolnavilor cu ulcer stomacal, enterocolite, hemoragii interne sau după accident vascular cerebral.
* Nu trebuie să ia pelin nici persoanele cu dereglări psihice și nici alcoolicii.
* Pentru unele persoane vârstnice, preparatele din pelin pot fi prea puternice, de aceea, ele trebuie să ceară sfatul unui medic specialist.
* Dozele mari de pelin produc convulsii și la animalele domestice.