Ca odinioară, în anii '90, o mare de tineri a reocupat Piața Universității. În fruntea tuturor s-au aflat militanții de la Fundația anticomunistă "Ion Gavrilă Ogoranu", de la mișcarea "Totul pentru țară", alături de militanții grupului de ONG-uri de la "Salvați Roșia Montană" și de la "Salvați Bucureștiul". Mii de oameni, în marea lor majoritate tineri frumoși, civilizați și dinamici, studenți, funcționari și personalități politice și culturale, au demonstrat că o cauză majoră, de interes național, încă poate atrage multă lume în stradă. Lozincile afișate se constituie într-un adevărat folclor stradal: "Roșia, nu uita! Țara te va apăra!", "Stop fascismului corporatist", "Nu corporația face legislația", "Politicienii pleacă, cianura rămâne", "Cianură, fracturare, serviți, generații viitoare!", "Munții noștri nu sunt banii voștri", "Uniți salvăm Roșia Montană" și altele. Cea mai aplicată mi s-a părut însă una care făcea trimitere la jongleria primului ministru cu legea distrugerii Roșiei Montane: "Ponta, DA e BA sau BA e DA"? Cu astfel de îndemnuri scandate la tot pasul, nu e de mirare că mulți trecători s-au lăsat convinși să intre în coloană. La fiecare val de autoturisme, zeci de claxoane salutau mulțimea, în semn de solidaritate. De altfel, un alt cuvânt scandat tot timpul a fost "solidaritate", semn al maturității participanților. O notă aparte au reprezentat acuzațiile adresate presei cumpărate cu publicitate de compania Gold Corporation: "Voiculescu, Antenele, unde sunt camerele"? "Presa română, plină de minciună", "Unde este presa, ca să-i scoatem lesa?". Până la urmă, embargoul mediatic a fost spart de cine te-ai fi așteptat mai puțin: de televiziunea B1TV care, cu toate accentele pro-goldiste cunoscute, cu toate manipulările practicate pe față, a transmis manifestațiile în direct, deschizând o fereastră "live" în colțul ecranului.
O notă maximă merită "Nașul TV" și Realitatea TV, precum și Digi TV. În mai mult de 30 de localități din țară și în alte peste 20 din străinătate au protestat peste 20.000 de cetățeni români aproape în fiecare zi. A fost prima mare mișcare a internetului, care demonstrează că, atunci când măsurile guvernanților irită la maxim populația, ieșirea în stradă poate fi organizată de pe o zi pe alta. Generația tânără nu mai poate fi mințită și nici oprită. S-ar putea să asistăm, fără măcar să ne dăm seama, la nașterea unui alt tip de guvernanță, cu facebook-ul deasupra capului. Reluarea protestelor în seara zilei de 2 septembrie și în zilele următoare, până la data când publicăm această însemnare, confirmă pe deplin această nouă realitate. Atâta vreme cât mizează pe "oboseala" și lipsa de solidaritate a manifestanților, guvernanții pot avea mari surprize. Tinerii nu glumesc atunci când anunță că "Roșia Montană este revoluția generației noastre". După aproape o lună de proteste, politicienii par a nu fi înțeles ce li se întâmplă. Cu o naivitate prost jucată, și primul ministru, și alți pesediști de serviciu, printre care Ilie Sârbu, spun că nu le pasă de vocea străzii, invocând "numărul mic" al protestatarilor față de numărul copleșitor al celor care stau acasă. Vezi, Doamne, au ieșit, într-o lună, doar o sută de mii în stradă, dar milioane și milioane au stat după perdea. Aceștia, chipurile, ar fi "majoritatea mută" care acceptă soluțiile inepte ale guvernanților. Fals! Le amintim doar atât: câți tineri au ieșit în Piața Universității pe 21 Decembrie 1989? Câți au ieșit la Timișoara în primele zile ale Revoluției Române? Mult mai puțini decât, să spunem, în 15 septembrie curent. Și, cu toate acestea, un crunt dictator a căzut. Încă un exemplu: câți au ieșit în stradă în iarna anului trecut? Nici 2000. Și, cu toate acestea, guvernul Boc a căzut. Așadar, argumentul numărului celor din stradă nu stă în picioare. După normele democrațiilor occidentale, și primul ministru, și ministrul Culturii, și întreg guvernul român este practic demis la ora actuală de societatea civilă. Avem deja, pe ecrane și în birourile de la Palatul Victoria, doar niște "fantome" ale unei democrații originale...