Este o plantă care crește spontan, în tot bazinul Mării Mediterane, ajungând până în zona sudică a țării noastre. Istoria folosirii semințelor aromate ale anasonului începe încă de acum 5000 de ani și este foarte dificil de stabilit care este civilizația care a "domesticit" pentru prima oară anasonul. Unii cercetători consideră că anasonul este originar din Egiptul Antic, alții îl atribuie Greciei sau chiar Persiei (actualul teritoriu al Iranului). Cert este că în toate aceste civilizații, semințele aromatice ale anasonului au fost considerate medicament pentru trup, dar și pentru suflet. Pliniu cel Tânăr, unul dintre învățații antichității, spunea despre anason că "înveselește și inima cea mai tristă, redând totodată pofta de viață". La rândul său, medicul militar roman Dioscoride considera anasonul drept un adevărat antidot pentru otrăvuri, dar și contra bolilor digestive produse de hrana alterată. Un mileniu mai târziu, în Evul Mediu, celebra călugăriță vindecătoare Hildegard van Bingen spunea despre anason: "Oricum ar fi consumat, rece, în semințe, sau sub formă de ceai, el înveselește omul și îi aduce o căldură plăcută (activează circulația), o transpirație fără miros și o digestie bună. Căci cine mănâncă în fiecare zi pe stomacul gol anason proaspăt micșorează flegma rea sau putreziciunea din măruntaiele lui și alungă mirosul greu al răsuflării sale". Și tot în Evul Mediu, alchimiștii au descoperit o calitate excepțională a anasonului: în combinație cu alte plante aromatice, puterile sale vindecătoare se înzeceau, transformându-l într-o adevărată armă în lupta cu bolile. Datorită acestei descoperiri, s-a ajuns ca o combinație de anason și alte ierburi, ce conțin uleiuri volatile, să fie printre puținele remedii care au funcționat în timpul epidemiilor de holeră sau ciumă. Iar studiile contemporane au confirmat că, într-adevăr, efectul antiinfecțios al anasonului crește de... 32 de ori atunci când este combinat cu uleiul de cimbru, de exemplu. Interesant este că nici una dintre cele două plante luate separat nu are nici măcar pe departe forța vindecătoare pe care a demonstrat-o combinația lor.
Carte de vizită
Denumirea științifică a anasonului este Pimpinella anisum și este o rudă apropiată a morcovului și a țelinei, dar și a angelicăi sau a brâncăi ursului, toate aceste plante făcând parte din aceeași familie, aceea a apiaceelor. Este o plantă înăltuță, de un metru - un metru și jumătate, care la începutul verii face niște flori mici, gălbui, foarte asemănătoare cu cele ale mărarului. Pe timpul verii, florile sale se maturizează și se transformă acum, la începutul toamnei, în semințe cu un miros foarte distinct, dulce-aromatic. Principala armă a acestei plante este un ulei volatil, prezent în proporție de 1,5-6% în fructele sale și care se află deopotrivă la originea aromei sale extrem de plăcute, dar și a efectelor sale terapeutice. Alături de uleiul volatil, mai întâlnim în semințele anasonului și grăsimi, proteine, precum și o serie întreagă de vitamine, care întregesc profilul de medicament al acestei plante. În toată lumea, anasonul este folosit în primul rând ca tonic pentru digestie și ca remediu de urgență pentru orice deranjament gastric sau intestinal. În aproape toate combinațiile celebre de condimente, din Asia și până în Europa, întâlnim anasonul, cu aroma sa plăcută, ușor dulce, și cu efectele sale blânde, dar și puternice, deopotrivă.
Răspândirea plantei
La noi în țară, anasonul este aproape exclusiv plantă de cultură, doar în sudul României (județele Olt, Dolj) fiind întâlnite, cu totul izolat, exemplare de anason sălbăticite. Așadar, această plantă nu poate fi procurată direct din flora spontană, ci va trebui achiziționată din magazinele de profil. Este recomandat să cumpărați doar semințe întregi de anason, nu planta mărunțită sub formă de pulbere, deoarece după măcinare își pierde rapid substanțele active și oxidează, devenind inutilă din punct de vedere terapeutic. În magazinele naturiste găsiți anasonul sub formă de semințe, în raioanele de plante medicinale sau de condimente, întrucât această iarbă are dublă calitate: de remediu și de condiment.
Preparate din anason
Pulberea de anason
Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea a semințelor plantei, din ea administrându-se de 2-3 ori pe zi, câte un sfert - o jumătate de linguriță. Acest remediu are excelente calități stimulente digestive, calmante gastrice și intestinale, precum și antispastice (favorizează oprirea sughițului, a refluxului gastro-esofagian). Dacă semințele sunt suficient de proaspete și moi, ele pot fi mestecate direct, fără a le mai măcina în prealabil, în felul acesta calitățile lor terapeutice fiind folosite la maximum.
Infuzia combinată de anason
Se pune o linguriță de semințe de anason ușor mărunțite într-un pahar de apă și se lasă să macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opărește cu încă un pahar de apă, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obținut se va administra pe parcursul unei zile.
Infuzia fierbinte de anason
Se folosește doar ca remediu de urgență (în rest fiind preferată infuzia combinată), în afecțiunile digestive și respiratorii, în special, proprietățile antispastice ale anasonului fiind puternic potențate de efectul termic al infuziei. Se prepară prin opărirea unei lingurițe de semințe de anason cu o cană de apă, după care se lasă acoperit amestecul să infuzeze vreme de 10-15 minute și apoi se filtrează. Se administrează cât mai cald posibil.
Tinctura sau rachiul de anason
Este un remediu care a făcut carieră în secolul al XVIII-lea, când era considerat un soi de panaceu. Având efect tonic digestiv, stimulent și tonic psihic (conferă o stare de optimism, vioiciune), rachiul de anason era considerat un medicament în urmă cu două secole, în Țara Românească, găsindu-se deopotrivă în cârciumi și în spițerii. Așa se face că faima sa a trecut peste timp, ajungând inclusiv în arta cinematografică românească, rachiul de anason fiind băutura preferată a lui "Mărgelatu", unul din eroii marilor ecrane în anii '80.
Rețeta de obținere a acestui remediu este simplă: se pun într-un borcan 20 de linguri de pulbere de semințe, care se acoperă cu alcool alimentar sau rachiu de 40-50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreaga masă de pulbere a fost acoperită, rămânând deasupra un strat de alcool de două degete, se închide borcanul ermetic și se lasă conținutul la macerat vreme de 12 zile, după care se strecoară. Preparatul obținut se pune în sticluțe mici, închise la culoare, și se păstrează vreme de maximum 5 ani. Se administrează de regulă o linguriță, de 4 ori pe zi, în tratamente de 1-3 luni.
Tratamente interne
* Diabet - într-un studiu făcut în anul 2011, unui număr de 114 pacienți diabetici le-a fost administrată zilnic o cantitate de 5 grame de pulbere de anason, proaspăt măcinat. Pe parcursul celor 60 de zile de tratament, analizele de sânge făcute regulat au arătat o scădere gradată a valorilor zaharurilor din sânge, ajungându-se ca la sfârșitul curei, pacienții tratați cu anason să aibă glicemia cu 36% mai scăzută decât pacienții din grupul martor, care în acel interval de timp luaseră remedii placebo (false). În urma tratamentului cu această plantă, cercetătorii au mai observat, pe lângă scăderea drastică a valorilor glicemiei, o scădere a valorilor colesterolului total și a celui rău (LDL), precum și o scădere a valorilor trigliceridelor. Concluzia studiului este că semințele de anason, consumate sub formă de pulbere, sunt un puternic remediu anti-diabetic, stabilizând și reducând valorile glicemiei, diminuând în plus și riscul de complicații cardio-vasculare ale diabetului.
* Toxiinfecția alimentară - în caz de toxiinfecție alimentară, combinația aproape infailibilă este aceea între semințele de anason și părțile aeriene înflorite de cimbru (Thymus vulgaris). Cele două plante își potențează reciproc acțiunea antiinfecțioasă, având darul de a anihila rapid bacteriile, fungii sau virușii patogeni din tubul digestiv. Se recomandă administrarea unui amestec de pulberi din cele două plante, combinate în proporții egale, din care se iau câte 3-6 lingurițe pe zi, până la dispariția totală a semnelor bolii. În cazul toxiinfecțiilor alimentare severe, se administrează infuzia combinată de anason, în care se adaugă 2-3 picături de ulei volatil de cimbru. Se pot administra până la maximum 1 litru pe zi din acest amestec.
* Balonare (meteorism) - semințele de anason, mestecate imediat după masă, sunt un extraordinar remediu pentru ușurarea digestiei, pentru combaterea balonării, a colitei de fermentație și a sindromului colonului iritabil. După fiecare masă, la 10 minute, se mestecă o jumătate - o linguriță de semințe de anason (dacă nu ne permite dentiția, vom lua pulberea, pe care o vom ține în gură măcar un minut). Planta are efecte puternic carminative, adică previne formarea gazelor în intestin, fiind un foarte bun antiinflamator pentru tot tubul digestiv.
* Dispepsie, digestie dificilă - în Germania, o comisie oficială a guvernului, formată din medici și farmaciști (cunoscută sub numele de "Comisia E"), a autentificat în anul 1990 faptul că semințele de anason conțin principii active care echilibrează secreția și evacuarea bilei și a sucurilor gastrice, îmbunătățind digestia și eliminând probleme cum ar fi balonarea, inapetența, atonia gastrică. Semințele de anason se administrează sub formă de pulbere, din care se ia cu un sfert de oră înainte și cu zece minute după fiecare masă, câte un sfert de linguriță.
* Greață, inapetență - un studiu clinic făcut în Spania a arătat că aroma semințelor de anason inhibă, pur și simplu, senzația de greață, la cei mai mulți dintre subiecții testați. Acest efect nu apare doar la administrarea pe cale orală a plantei, ci chiar și prin simpla inhalare a miresmei de anason, care diminuează senzația de greață și favorizează apariția unui apetit alimentar sănătos.
* Astm - un studiu de medicină experimentală a arătat că administrarea extractului apos de anason are un efect relaxant asupra arborelui bronșic, ușurând respirația și ajutând la expectorație (la eliminarea mucusului în exces de pe căile respiratorii). Ca remediu "de urgență", cu acțiune antispastică bronșică imediată, se recomandă o cană de infuzie fierbinte de anason, care va relaxa prompt musculatura netedă a arborelui bronșic, blocând apariția sau măcar diminuând intensitatea crizei de astm. Ca tratament pe termen lung, se recomandă administrarea unei combinații de pulberi de anason, mușețel (Matricaria chamomilla) și trei-frați-pătați (Viola tricolor), amestecate în proporții egale, din care se va lua câte o linguriță de patru ori pe zi, pe stomacul gol. O cură cu această combinație de plante durează 90 de zile și se face de minimum două ori pe an.
* Tuse, tuse convulsivă - se administrează, de asemenea, infuzia fierbinte de anason, care are efect antispastic și antitusiv. În tusea care apare pe fondul infecțiilor bacteriene, la prepararea infuziei de anason se va adăuga și o cantitate egală de cimbru de cultură (Thymus vulgaris), pentru a potența efectul antibiotic al anasonului. Se pot face, de asemenea, inhalații cu această infuzie fierbinte, uleiurile volatile ale celor două plante exercitându-și astfel direct, la nivelul aparatului respirator, efectele antispastice și antibiotice.
* Gastrită hiperacidă - un studiu de medicină experimentală a arătat că administrarea infuziei combinate de anason reduce prompt leziunile mucoasei gastrice produse de sucurile gastrice, precum și de alte substanțe toxice (inclusiv alcoolul și anumite medicamente care "atacă" epiteliul gastric). Pentru potențarea efectului protector gastric al semințelor de anason se va adăuga la prepararea infuziei combinate și o linguriță de semințe de in (Linum usitatissimum), care are în plus un efect antiinflamator și anti-acid.
* Candidoză - se iau zilnic câte 3-4 lingurițe dintr-o combinație de pulbere de rădăcină de cicoare (Cichorium inybum) și pulbere de semințe de anason, amestecate în proporții egale. Cele două plante au o acțiune sinergică, anasonul având efect antifungic, iar cicoarea stimulând dezvoltarea unei flore normale.
Contra candidozei vaginale se fac spălături vaginale, de 3-5 ori pe săptămână, cu infuzie combinată de anason, în care se pun 2 lingurițe de tulpini înflorite de pelin (Artemisia absinthium).
* Adjuvant în dependența de morfină - un studiu făcut în India a arătat faptul că semințele de anason au un surprinzător efect de reducere a dependenței de morfină și de celelalte droguri opiacee. Substanțele volatile din semințele acestei plante acționează asupra unor receptori din creier care răspund de plăcere și relaxare, care vor deveni astfel mai puțin receptivi la morfină. Într-un studiu pilot s-a folosit uleiul volatil de anason, din care s-au administrat câte 6 picături, de două ori pe zi.
* Bufeuri - într-un studiu făcut pe 72 de paciente ajunse la perioada de debut a menopauzei, s-a constatat reducerea intensității și a frecvenței bufeurilor după 60 de zile de tratament cu anason. În plus, pacientele au sesizat că au un tonus fizic și psihic mai ridicat, au mai rar palpitații (aritmie cardiacă), iar evoluția osteoporozei este mai lentă. Acest efect terapeutic excepțional se datorează prezenței în semințele acestei plante a unor substanțe cu efecte hormonale, așa-numiții fito-estrogeni, care compensează reducerea activității ovarelor, care survine la menopauză. Se administrează tinctura de anason, câte 1 linguriță de patru ori pe zi, în cure de 90 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauză.
* Lactație - combinația de aur pentru stimularea lactației la mămicile care au probleme cu alăptarea este cea dintre anason și schinduf (Trigonella foenum-graecum). Cele două plante stimulează, în mod 100% natural, prin acțiunea lor hormonală, producerea laptelui, îmbunătățind totodată compoziția și calitățile nutritive ale acestuia. Mai mult, o parte dintre principiile active ale anasonului sunt transferate în lapte, având efecte de stimulare blândă a digestiei și de combatere a colicilor sugarului. Se administrează, de trei ori pe zi, câte o linguriță rasă din combinația de pulbere de anason și schinduf.
Precauții și contraindicații
Anasonul se va administra cu prudență (doar un sfert de doză), în primele 3 zile de tratament, persoanelor cu gastrită, enterită sau colită acută, întrucât pot exista sensibilități digestive particulare la această plantă. Dozele recomandate nu vor fi depășite, deoarece anetolul, o substanță volatilă conținută în semințele de anason, poate avea efecte nocive în cantități mari.
Un remediu chinezesc puternic
Anasonul stelat
De curând, această plantă ciudată, cu fructul în formă de stea, care conține mai multe semințe aromate, a apărut și în farmaciile și magazinele noastre naturiste. În ciuda numelui și a aromei foarte asemănătoare, cele două plante sunt cât se poate de diferite între ele. În primul rând, anasonul stelat (Illicium verum), cunoscut și sub numele de "anason chinezesc", este un arbore, în timp ce anasonul european (Pimpinella anisum) este o plantă ierboasă. Apoi, compoziția chimică și sfera de aplicații a celor două plante sunt destul de diferite. În timp ce anasonul clasic este folosit în special pentru tulburări digestive, hormonale și respiratorii, cel stelat este folosit în mod tradițional, pe lângă afecțiunile digestive, și contra gripei, bolilor virale și a cancerului. Ambele plante sunt folosite drept condimente, dar și ca medicamente, de milenii, iar industria farmaceutică a început să le folosească, de curând, la producerea de noi substanțe terapeutice. Iată în continuare patru afecțiuni în care anasonul stelat și-a demonstrat din plin eficiența:
* Virozele respiratorii - în această categorie de afecțiuni, pulberea de semințe de anason stelat este aproape imbatabilă. Acțiunea antivirală a plantei se datorează unei substanțe (acidului shikimic) conținută de către semințele sale, substanță care, ajunsă în ficat, se transformă într-un puternic antiviral, care ajunge astfel în circulația sanguină. Efectul antiviral al acestei substanțe este atât de puternic, încât a devenit componenta de bază în cunoscutul medicament Tamiflu - celebru pentru efectele sale în virozele gripale rebele.
* Boala canceroasă cu diverse localizări - anasonul stelat, folosit drept condiment, alături de turmeric și de coriandru, este un remediu profilactic extraordinar împotriva bolii canceroase. Studiile statistice au arătat că populațiile din sud-estul Asiei, care folosesc mari cantități din această combinație de condimente, au o rată a cancerului gastric, intestinal și pulmonar mult mai redusă. Efectul anti-cancerigen se datorează anti-oxidanților foarte puternici din anasonul stelat și din celelalte două condimente, care previn mutațiile celulare și apariția tumorilor maligne.
* Hepatita virală - este tratată cu mult succes în medicina tradițională chineză cu o combinație între anasonul stelat, lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) și astragalus (Astragalus membranaceus). Cele trei plante se administrează sub forma unei combinații de pulberi, în proporții egale, din care se iau câte 3-4 grame, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Amestecul are efect antiviral direct, activează puternic sistemul imunitar și protejează celulele hepatice sănătoase de extinderea infecției.
* Tusea rebelă - este calmată de o inhalație cu semințe de anason stelat. Două lingurițe de semințe se zdrobesc, se pun într-o cană și apoi se toarnă deasupra apă clocotită. Pacientul se așează cu nările la câțiva centimetri de cana aburindă și își acoperă capul cu un prosop, așa încât aburul fierbinte să fie în întregime inhalat. Efectul de calmare al tusei apare numaidecât.