"Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul" (Luca 18.9).
Credeam, în marea mea orbire, până la întâlnirea cu duhul părintelui Arsenie, în 1996, la Prislop, că Sfinții au trăit doar în primii ani ai creștinismului, iar minunile tot atunci se întâmplau. Noi, oamenii secolului 20-21, nu mai merităm să fim martori la minuni sau să fim contemporani cu sfinți. Dar întâlnirea din 1996, din 14 septembrie, când am făcut primul drum la Prislop, fără să știu că este hramul Mânăstirii, m-a umplut de bucurie și mi-a zdruncinat convingerile pesimiste. Tot cam în acea perioadă am citit și o carte despre Preafericitul Ieremia Valahul (între timp a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea și acum este Sfântul Ieremia Valahul) și, o alta, despre Sfântul Anton de Padova, grabnic ajutător și ale cărui daruri se revarsă necontenit peste cei care împlinesc novenele din zilele de marți.
Gândul meu se întorcea mereu la anii dinainte de Marea Schismă, din 1054, când credința era una, nedivizată, și auzind duminică de duminică, la liturghie, rugăciunea: "Să ne rugăm pentru Unirea Credințelor", am început o novenă la Sfântul Anton, eu, ortodoxă, prin botez și credință. Cererea mea la Sfântul Anton era să-mi dezvăluie când se vor uni credințele, iar Biserica lui Hristos va fi doar una, așa cum a fost înainte de 1054. Grea cerere și, cumva, dincolo de viața mea și a familiei mele. În timpul celor 9 săptămâni de novenă am făcut și un drum la Prislop și, îngenunchind la cruce, i-am mărturisit părintelui Arsenie rugăciunea mea către Sfântul Anton și am cerut iertare că mă rog unui sfânt catolic.
Am încheiat novena după aproape două luni și apoi am uitat de cererea mea. Până într-o noapte, când un vis tulburător m-a făcut să înțeleg că nicio rugăciune nu rămâne fără răspuns. Visul s-a produs spre dimineață și a părut atât de real, în irealitatea lui, încât am rămas, multe zile după aceea, într-o stare de imponderabilitate. În vis am fost un mesager înaripat. Eram eu, așa cum mă știam, dar puteam să zbor și eram obligată să duc două mesaje scrise pe hârtie groasă, îngălbenită. Hârtiile erau rulate, legate cu sfoară și nu aveam voie să știu conținutul mesajelor. Culoarea celor două suluri de hârtie era diferită. Primul sul era vernil și trebuia să-l duc la Vatican. Al doilea era galben pal și trebuia să-l duc la Patriarhie.
Am zburat spre Vatican, punctul de plecare fiind casa mea. Am predat mesajul și m-am grăbit apoi să ajung la Patriarhie, să predau și al doilea mesaj. L-am predat și pe al doilea și dorința mea de a ști ce era scris în mesaje era tot mai puternică. M-am întors spre casă, situată undeva în Ardeal, aproape de Prislop. De data asta zburam încet, ducând un soi de tristețe în suflet, când am auzit o muzică divină, care venea dinspre o zare imaginară, care unea Vaticanul cu Patriarhia Română, și pe care, de acolo de sus, puteam să o văd. Lumina acelei zări era aurie și pe toată lățimea zării s-au desfășurat cele două mesaje, care conțineau același text: Iisus s-a înălțat. Acum știam textul mesajelor predate și, spre marea mea bucurie și uimire, între cele două texte scrise pe cer se înălța Iisus. Acel Iisus de Lumină, pe care l-a pictat părintele Arsenie, în dreapta altarului de la biserica Mânăstirii Prislop, și care era viu și se înălța. Și dinspre Vatican, și dinspre Patriarhie se auzeau glasuri care cântau Iisus s-a înălțat.
M-am trezit cu senzația că sunt lipsită de greutate și că aș putea să zbor. Visul era atât de clar și de proaspăt în mintea mea și la fel îl simt și astăzi. Mă încearcă însă o nedumerire. Nu înțelegeam rostul visului, dar simțeam o liniște imensă și o caldă bucurie. Mi-am amintit apoi novena pe care am făcut-o la Sfântul Anton și rugăciunea la crucea părintelui Arsenie. Și răspunsul la cererea mea a venit: când Vaticanul și Patriarhia vor sărbători împreună Înălțarea Domnului, unirea bisericilor se va împlini. Și am mai înțeles că ajutorul pe care îl primim de la sfinții la care ne rugăm, de la Iisus, de la Maica Domnului, nu este ortodox sau catolic, ci este ajutor Dumnezeiesc. Colo sus, în Cer, biserica este unică, iar reîmpăcarea pe pământ a bisericilor va veni tot de la Dumnezeu.
VICTORIA STOIAN - Hunedoara
Mulțumiri din Texas
Slavă Ție, Dumnezeul Nostru, Slavă Ție! Îți mulțumesc cu fiecare suspinare pentru încercările mele și vin (cu buze de tină) să mulțumesc Măicuței Domnului și Sfântului Ierarh Nectarie pentru nemăsurata lor dragoste față de noi. Am emigrat din România în Texas și viața nu este ușoară nici aici. Primul ajutor neașteptat l-am primit la vremea când m-am îndoit, ca și Petru, și am deznădăjduit, dar rugăciunile mele au fost ascultate. Mi-am găsit un nou loc de muncă, după o perioadă de șomaj. Dar mai important decât asta este faptul că ajutorul neprețuit a venit când băiatul meu a fost vindecat (prin rugăciune) și s-a însănătoșit, "văzând cu ochii", după un accident de mașină foarte grav. Operațiile au fost grele, dar toate reușite. M-am rugat neîncetat și am citit acatistele Sfântului Ierarh Nectarie și al Măicuței Domnului, iar ajutorul n-a întârziat să apară.
Dragi cititori ai revistei "Formula AS", toți cei care vă aflați în diverse necazuri și supărări, cereți ajutor prin rugăciune, și nimeni nu va pleca neajutat din fața Maicii Domnului.
Mulțumesc pe această cale și colectivului "Formula AS", care face posibilă lectura pe Internet a întregii reviste. Să vă dea Dumnezeu sănătate. Vă iubesc și vă respect din toată inima. Sunteți foarte necesari în această țară, iar noi, cei aflați departe de casă, avem nevoie de dvs., ca de aer! Sunteți minunați și unici!
MIHAELA - Dallas
Doctorul din Cer
De-a lungul anilor am citit în revista "Formula AS" despre vindecările unora dintre semenii noștri de diferite boli, uneori deosebit de grave, cu ajutorul rugăciunii. Rugăciune adresată Domnului Dumnezeu, direct sau prin intermediul diferiților sfinți. De multe ori am citit mărturisiri ale unor cititori în legătură cu vindecările primite, ca urmare a rugăciunilor adresate Sfântului Nectarie. Nu mai auzisem de acest sfânt. Am găsit la biserică Acatistul Sfântului Nectarie, vindecătorul de cancer. Am cumpărat mai multe exemplare și le-am dăruit unora dintre cei bolnavi de această boală. Eu însămi am fost operată de tumori canceroase, cu ani în urmă.
În primăvara anului 2011, m-am trezit cu o umflătură la subsuoara mâinii stângi. Se inflamaseră niște ganglioni limfatici. Mi-am adus aminte de soțul unei vecine, care s-a operat dintr-o cauză asemănătoare și, la aproximativ un an de zile, a murit. Deosebit de speriată, m-am gândit să mă rog Sfântului Nectarie. Problema era că nu știam cum, pentru ca rugăciunea mea să fie auzită. Multe persoane au mărturisit în revista "Formula AS" că s-au vindecat de diferite boli rugându-se Sfântului Nectarie, dar nu au povestit despre modul în care s-au rugat. Am recitit în revistă diverse mărturisiri și, în cele din urmă, m-am oprit la scrisoarea unei cititoare, care spunea că pentru rezolvarea problemelor pe care le avea, a citit Acatistul Sfântului Nectarie timp de 40 de zile. M-am agățat de această afirmație și mi-am zis: "Voi trece la regim vegetarian timp de 40 de zile și voi citi, o dată pe zi, Acatistul Sfântului Nectarie". De asemenea, m-am gândit să țin post negru miercurea și vinerea (mâncam numai seara), desigur, rugându-mă la Domnul Dumnezeu și la Sfântul Nectarie.
Cu regim vegetarian, cu post negru miercurea și vinerea, cu citirea Acatistului Sfântului Nectarie, în fiecare zi din cele 40 de zile, timpul a trecut pe nesimțite. La sfârșitul celor 40 de zile, am constatat cu uimire că ganglionii limfatici de la subsuoara stângă se dezumflaseră. În toamna aceluiași an 2011, după o vară plină de probleme, m-am trezit cu o mare durere în partea inferioară a abdomenului. Din nou am intrat în panică, dar acum aveam ceva experiență. Fără a merge la doctor, am repetat metoda expusă mai sus. Până la sfârșitul celor 40 de zile, durerea din partea de jos a abdomenului mi-a dispărut.
În luna mai, 2012, m-am dus la București, la Mânăstirea Radu Vodă, unde se află o parte din moaștele Sfântului Nectarie. M-am rugat, am mulțumit pentru toate, am primit ulei sfințit din candela de lângă racla cu moaștele Sfântului Nectarie, am cumpărat o carte despre viața și minunile lui.
Și pentru ca să se bucure și alții de ajutorul acestui sfânt atât de puternic, m-am hotărât să-i mărturisesc public, minunile.
LILIA - Miercurea Ciuc, jud. Harghita