TIA ȘERBĂNESCU - "Nimeni nu-și mai măsoară cuvintele, ci numai procentele din sondaje"

Analiza politică a lunii AUGUST

"Pentru USL e tot mai greu să găsească miniștri cu un cazier curat"

- Marea piatră de poticnire a guvernului USL pare a fi înlocuirea, la nevoie, a unui ministru. După te­vatura legată de numirea ministrului Justiției, în­cheiată chinuit nu demult, desemnarea unui nou mi­nistru la Transporturi a părut o sarcină chiar mai di­fi­cilă. Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a de­misionat după ce a fost condamnat pentru co­rupție. Dar primii posibili înlocuitori ai săi, Ovi­diu Silaghi și Nini Săpunaru, aveau, de asemenea, pro­bleme pe­na­le. Iar soluția găsită, Ramona Mă­nescu, a venit pe filiera unei prietenii vechi cu li­derul PNL, Crin An­tonescu. Nu există în USL per­soane capabile și cu­rate, ori forța clientelei politice este de neoprit?

- Pentru USL este tot mai greu, în mod evident, să găsească miniștri care să corespundă unor exigențe mi­nime de experiență și cu un cazier curat. Te și întrebi: dacă mai pică vreun ministru, ce propuneri vor mai face? Antiselecția care s-a practicat timp de 23 de ani în politica românească pare să fi ajuns acum la sca­dență. D-l Crin Antonescu spunea, ca pe o fatalitate, că nu toate partidele au laureați ai Premiului Nobel sau ur­mași morali ai lui Corneliu Coposu. Așa e! Dar dacă ar fi avut, aceștia nu ar fi ajuns niciodată la vârful PNL sau în guvern. Pentru că selecția făcută de partide nu se bazează pe criterii de onorabilitate, profesio­na­lism, prestanță... Există și o puternică tendință a par­tidelor de a-și promova clientela politică. Mai toate, atunci când au de făcut o numire într-o funcție impor­tantă, se gândesc la ce obligații au și față de cine, ce rudă, prieten sau apropiat mai trebuie rostuit cu această ocazie. De această dată, PNL a ieșit din încurcătură propunând, după doi bărbați pătați, o femeie, d-na Ra­mona Mănescu. Ca într-o partidă de șah, s-a găsit o "damă" de sacrificiu, care să salveze partida în care nu se mai descurcă "nebunii". D-na Mănescu a fost eu­ro­par­la­mentar și nu are experiență în administrație, dar be­ne­ficiază de o imagine curată. Premierul Ponta a înțeles, înaintea d-lui Crin Antonescu, că imaginea contează și că barem ea trebuie asigurată, dacă nu și competența. Competența pare să fie trecută în pa­ranteză de toți politicienii. D-l Antonescu a și declarat, de altfel, că la Transporturi com­petența e relativă, pentru că cine se pricepe la avioane nu se pricepe la vagoane, ceferiștii nu se pricep la vapoare, marinarii nu se pricep la avioane... În con­secință, cel mai bine e să nu te pricepi la nimic, căci atunci te descurci pe orice post și în orice împrejurare. Atuul d-nei Mănescu este, în mod evident, prietenia cu soțiile dnilor Ponta și Antonescu, care îi sunt colege în Par­lamentul Euro­pean. Nemaivorbind că d-na Mănes­cu este și soția pri­marului de la sectorul 6 al Capitalei, Rareș Mănescu - acesta, la rândul lui, promovat de Crin Antonescu pe motive de amiciție. Mai este o parte bună a numirii d-nei Mănescu: metroul din Drumul Taberei, deși e un șan­tier fără sfârșit și riscă să devină vestigiu arheo­logic, fără să fi fost utilizat vreodată, asi­gură, de-acum, legătura directă dintre primarul secto­rului 6 și soția sa, ministrul Transporturilor.

- Numirea d-nei Ramona Mănescu ridică o pro­blemă de principiu: politica de clan. De ce a girat preșe­dintele Tra­ian Băsescu o astfel de politică?

- Nu prea avea de ales. Când Puterea are o ma­joritate de 70-80% în Parlament și când opoziția parla­mentară este gata să se predea Puterii la fiecare pas, nu prea ai multă libertate de mișcare, ca președinte. Pe de altă parte, d-l Traian Băsescu provine dintr-un sistem care a cultivat relațiile amicale și de familie în guver­nele pe care le-a păstorit. Și în guvernele PDL erau aranjamente de acest tip. Poate nu așa de multe și pe față, dar erau. Așa cum liderii USL și-au trimis neves­tele în Parlamentul European, așa și-a trimis preșe­din­tele Băsescu fiica. Este doar un exemplu. Revenind la d-na Mănescu, președintele putea s-o respingă o singu­ră dată, iar USL putea s-o propună din nou - ceea ce ar fi fost o înfrângere pentru d-l Băsescu - ori venea cu altă persoană, și mai nepotrivită, cu un Verginel Girea­dă sau un Ioan Ghișe. Până la urmă, bine că a accep­tat-o președintele, pentru că s-ar fi prelungit criza și mai mult.

"Niciunul dintre semnatari nu va denunța pactul de coabitare"

- În ultimele săptămâni, președintele Traian Băsescu a atacat guvernul în mod sistematic, întâi pe tema agriculturii, apoi pe cea a transporturilor, și a promis că va face o radiografie a tuturor domeniilor. S-a terminat coabitarea dintre președinte și premier?

- Coabitarea are o soartă românească: nici nu moa­re, nici nu trăiește. Niciunul dintre semnatari nu va denunța acest pact de coabitare. Întâi, pentru că nu-i încurcă cu nimic, ba, dimpotrivă, le servește amându­rora drept certificat de stabilitate politică în fața UE și a altor parteneri străini. D-l Ponta a și mărturisit că pri­ma întrebare care i se pune în Occident este cum merge coabitarea cu președintele Băsescu și că este fe­licitat când răspunde că bine. Așa și-a redeschis ușile în Occident. Prin urmare, a renunța la pact este păgubos. Din punct de vedere instituțional, cei doi afirmă că lucru­rile funcționează. În rest, fiecare și-a luat liber­tatea de a-l critica pe celălalt, cu epitete destul de dure. Mai nou, comunică în scris, pentru că d-l Ponta nu-i mai răspunde la telefon d-lui Băsescu, ceea ce, în treacăt fie zis, întrece orice măsură. Să fii prim-mi­nistrul unei țări și să nu-i răspunzi președintelui acelei țări la tele­fon este culmea tupeului și a iresponsa­bi­li­tății. Cum să-ți permiți așa ceva, când e clar că nu te sună pentru o conversație de plăcere, ci pentru pro­ble­mele grave ale țării? Revenind la disputele propriu-zise, care s-au încins după vacanță, d-l Ponta s-a arătat mirat că, după ce, inițial, d-l Băsescu a lăudat și sus­ținut în exterior guvernul, de vreo două luni a început să-l critice. "Noi vrem să lucrăm și d-l președinte nu ne lasă, ne încurcă". Ți-l și imaginezi pe dl Băsescu ve­nind pe la spatele d-lui Ponta și apucându-l de mână, pen­tru a-l opri de la lucru. Și mai spune d-l Ponta cli­șeul: "Noi suntem pe teren, iar din tribună ne tot flu­ieră d-l Băsescu". Așa spunea și d-l Emil Boc, că ei sunt pe teren și că sunt fluierați de cei din tribună, de opo­ziția de atunci. Păi, întotdeauna se întâmplă așa: unii sunt pe teren, alții în tribună. Dar numai jucătorii slabi și ăia care pierd se plâng de ostilitatea tribunelor. Cineva trebuia să-i spună, totuși, d-lui Ponta, că timpul trece, că se află de mai bine de un an la guvernare și că nu se vede nimic concret și de bun augur. Cineva trebu­ia să-i spună d-lui Ponta că se pierd fonduri europene, pentru că nu sunt date proiectele la timp. Cineva tre­buia să-i spună d-lui Ponta că, dacă tai investițiile, n-ai locuri de muncă. Pentru că se pare că n-a înțeles asta. Cineva trebuia să-i spună d-lui Ponta că sunt mari șan­tiere în țară lăsate de izbeliște, din lipsă de finanțare, ca­re se degradează și de pe care se fură materialele, pen­tru că nu sunt puse în conservare și sub pază. Cine­va trebuia să-i spună d-lui Ponta că șomajul crește. Opo­ziție nu prea avem, căci UDMR stă în rezervă, aș­tep­tând să fie chemată la guvernare, PP-DD a fugit la PSD, iar PDL este măcinat din interior, sub comanda d-lui Vasile Blaga, a cărui voce nu se face auzită, pen­tru că nu are autoritate, charismă și forță. Presa este și ea în mare parte arondată USL. Așa încât trebuia să vor­bească președintele Băsescu. Nu putem sta în tăcere până când va fi prea târziu, ca să se repare ceva. Bine, d-l Băsescu probabil că a fost mânat în demersul său și de intenția de a creiona, în disperare de cauză, o alter­nativă prin Mișcarea Populară, o formă de rezistență la tăvălugul USL. Este posibil, pentru că și-a reluat că­lătoriile prin țară, băile de mulțime... Dar e în­dreptățit de situația politică, în care o Putere discreționară nu are o opoziție semnificativă și credibilă în Parlament. Și încă n-ar fi nimic dacă asta nu ar influența negativ situația economică. Însă România se sufocă economic sub această guvernare. Altminteri, am putea suporta mai ușor accesele de megalomanie ale d-lui Ponta și ab­sențele prelungite de la serviciu ale d-lui Crin Anto­nescu. Apropo, d-l Antonescu face un serviciu țării când lip­sește, iar când apare public, face declarații pericu­loase, cum s-a întâmplat recent.

- La ce declarații vă referiți?

- După vreo două luni de vacanță, d-l Antonescu a spus că o să-i ceară premierului Ponta ca USL să aibă o poziție comună și fermă împotriva "funcționării partizane a DNA și a ANI". În traducere, președintele Senatului, numărul doi în stat, îi cere premierului Ro­mâniei să se unească pentru a lupta împotriva Justiției, nu contra corupției. Pentru că d-lui Antonescu i se pare că liberalii sunt victime ale Justiției. Nu ei sunt vinovați că încalcă legea, ci Justiția, că îi prinde. Opinie împăr­tășită, de altfel, și de d-l Ponta, care spunea că "de câte ori numesc un ministru, i se găsește ceva în neregulă, îi apare un dosar". Cine e de vină că există fapte de corupție în dosarul lor? Căci, vorba ceea, dacă nu era, nu se povestea, iar DNA nu avea ce căuta. Și cine i-a pus să promoveze persoane corupte? Prin urmare, după ca­pul lor, nu cei care au comis fapte de corupție sunt vino­vați, ci DNA, că îi prinde. Și doi: USL consideră că DNA se uită mai mult la oamenii ei. Dar tuturor celor care au fost la guvernare li s-a părut la fel. Și PDL credea că este persecutat.

"La dreapta eșichierului politic, singura voce credibilă, cu oarecare autoritate și impact, rămâne a d-lui Traian Băsescu"

- Persecutați se dau și o serie de primari ai USL, pentru că au fost descoperiți de Agenția Națională de Integritate (ANI), ca incompatibili. Mai mulți baroni locali au cerut schimbarea legii ANI, din acest motiv.

- Legea există din 2003, deci făcută în guvernarea PSD - Năstase. Primarii incompatibili aveau timp să o cunoască și să o respecte. Însă logica lor e asta: nu noi respectăm legea, ci legea să ne respecte pe noi. Noua lege tot nu-i salvează pe cei aflați deja în culpă, pentru că nu se aplică retroactiv. De aceea, d-l Radu Mazăre, primarul Constanței, a cerut amnistierea celor vinovați. Și el, ca și d-l Ponta, spuneau că sunt jumătate din pri­mari în incompatibilitate și că, vezi Doamne!, este o pro­blemă de siguranță națională, căci se creează vid de putere și haos în țară și ce se fac ei cu atâtea alegeri de or­ganizat... Ca și cum siguranța națională trebuie apă­rată prin corupție. În tot cazul, e vorba doar de 53 de pri­mari. Restul, până la 104 persoane, sunt consilieri lo­cali. 53 de primari din câteva mii! Pentru cei 53 să schimbi legea?

- Referitor la slăbiciunea Opoziției, credeți că se în­trevede o întremare a ei în ultimele sondaje de opi­nie? Și mă refer la cota încurajatoare a Mișcării Popu­lare, obținută fără diminuarea procentajului PDL.

- Cred că nu poți trage o concluzie dintr-o singură fo­tografie. Deocamdată e un prim sondaj în care apare Mișcarea Populară. E limpede că, pe fondul deza­mă­girii electoratului față de USL și al animozităților încă prezente față de PDL, Mișcarea Populară are potențial de creștere. Cu atât mai mult cu cât pe zona de dreapta este singura care are sprijinul retoric al președintelui Bă­sescu, celelalte, veritabile Întreprinderi Mici și Mij­locii politice, neavând câte o locomotivă la fel de pu­ter­nică. Vom vedea dacă această tendință de creștere a Mișcării Populare este una care se va menține în timp. Cert este că, la dreapta eșichierului politic, singura vo­ce credibilă, cu oarecare autoritate și impact, rămâne a d-lui Traian Băsescu. Iar Mișcarea Populară benefi­cia­ză de ecourile acestei voci.

- Și o ultimă întrebare: au răspuns bine auto­ri­tă­țile române noilor provocări ale extremiștilor unguri?

- Autoritățile noastre nu prea nimeresc tonul adecvat, ba ridică prea mult glasul, ba mormăie prea încet. Sigur că liderii maghiarilor din România au făcut unele declarații amendabile, cea mai gravă fiind a pastorului Laszlo Tökes, care a cerut protectoratul Un­gariei asupra Transilvaniei. Dar nici reacția preșe­din­telui Băsescu nu a fost inspirată. În primul moment, a dat satisfacție electoratului român, care s-a săturat să vadă că provocările maghiarilor sau secuilor - ce-or fi, că nici ei nu s-au hotărât - nu primesc nicio replică de la autorități. Dar la o analiză atentă, satisfacția nu are acoperire în realitate. D-l Băsescu a declarat că "Româ­nia preia leadership-ul punerii la punct a Un­gariei". Adică ce-i face? Ungaria e în UE, avem relații în cadrul aces­teia cu ea. Și-apoi, nu România este chemată să pu­nă la punct Ungaria. Are cine s-o pună și a și pus-o, când a fost cazul. Nu ne apucăm acum, co­dașii clasei, să ne batem între noi. Se pare însă că nimeni nu-și mai măsoară cuvintele, ci numai procentele din sondaje.