Albumul cu fotografii
Mă numesc Constanța Dîrțul, locuiesc în Timișoara și de curând am împlinit vârsta de 80 de ani. Am fost sărbătorită în familie, de cele două fiice ale mele, amândouă profesoare de limbă franceză, de ginerele meu, cadru militar, și de cei doi nepoți ai mei, unul elev în clasa a XII-a și celălalt student. Soțul meu și celălalt ginere sunt decedați.
Cu ocazia aniversării celor 80 de ani, am primit mai multe cadouri. Cel mai mult m-a impresionat cadoul nepotului meu, elev: un album cu fotografii din toate etapele vieții mele. Pe coperta albumului, în care era loc pentru o fotografie, a pus portretul meu din ultimul an de liceu, în care eram foarte tânără și foarte frumoasă. Mai jos, a pus fotografia părinților mei, scriind: "Totul a început cu părinții tăi. Și din dragostea lor, ai apărut tu, Constanța Nicolae, fetița născută în anul 1933, la Sânziene". Apoi a pus fotografii din toate etapele vieții mele: grădiniță, școală generală, liceu, facultate, și le-a comentat pe fiecare. Într-o fotografie eram cu soțul meu (am fost colegi de facultate), iar el a scris: "Dar mai ales ai găsit iubirea vieții tale! L-ai găsit pe Mircea Dîrțul. Alături de soțul tău minunat ai colindat țara și Europa în lung și-n lat și-ați fost fericiți. Ați mers cu pluta pe Bistrița, ați văzut locuri care acum nu mai sunt (Ada-Kaleh).
Ți-au crescut și fetițele și s-au căsătorit și ele. Și ți s-a născut și primul nepot, Mircică, numit după minunatul său bunic. Și apoi, a venit și celălalt - Alexuț, adică eu. Ne-ai crescut cu dragoste nemărginită și ai avut mereu răbdare cu noi și ne-ai fost un stâlp de sprijin și ne-ai ocrotit întotdeauna. Mai știi cum ne duceai peste tot? La grădiniță, la centrul cultural francez, la defilarea militară, la școală? Și-acum, uită-te aici, împreună cu noi, la 80 de ani.
LA MULȚI ANI, BUNI!"
Pe o pagină din album mi-a pus o floare de colț culeasă din Ocna de Fier, din grădina unei cunoștințe. Pe altă pagină a pus o fotografie de-a mea, din școala generală, de la o serbare în care eram îmbrăcată în îngeraș, și a scris: "Buni, dragă, ai fost mereu și vei rămâne... un înger păzitor". Iar pe coperta din spate a albumului a lipit un plic și mai jos a scris: "Câteva vorbe pentru tine". Cu mult drag, Alex. 25.06.2013. În plicul acela mi-a pus o scrisoare pe 5 pagini, pe care v-o anexez în copie, poate cândva veți publica vreun fragment din ea, pentru a dovedi că în țara noastră sunt foarte mulți copii serioși, studioși, iubitori și respectuoși, și că pe nedrept tot tineretul este blamat.
Am fost o familie fericită, iar fetele mele, când erau mici, se așezau pe covor și spuneau: "Mami, ce familie fericită suntem noi!".
Când a decedat soțul meu, fiica mea care locuiește la Arad mi-a scris o scrisoare: "Voi mi-ați oferit imaginea unui cuplu perfect. Pentru mine ați fost un tot indestructibil și știu că bucuriile mele au fost și bucuriile voastre, iar necazurile mele vi le-ați asumat de multe ori. Ne-ați oferit un model de conduită, de credință și iubire de oameni și mai ales multă căldură sufletească. Nu te mai necăji. Tata este în noi, în orice gest, în orice mișcare, în orice gând. Noi suntem o parte din el și o să-i urmăm calea dreaptă și caldă pe care ar fi dorit-o el. El este în mintea noastră, în sufletul nostru, în copilăria noastră, în adolescența și maturitatea noastră, el ne umple ființa cu clipele fericite ce ni le-a oferit. Sunt fericită că tata ne-a lăsat o mare moștenire, dragostea de oameni și dorința de a face ceva pentru ei, dorința de a trăi curat, cu conștiința limpede și clară. Și dacă pe el l-am iubit atât de mult, fii convinsă că și pe dumneata, care ai fost pe măsura lui sufletească, te iubim la fel de mult".
Poate v-am plictisit cu scrisoarea mea așa de lungă, dar vă scrie o bunică fericită, care vrea să mai trăiască, să-și vadă nepoții cu studiile terminate și la casele lor.
Cu mult respect pentru minunata dvs. revistă,
CONSTANȚA DÎRȚUL - Timișoara
Scrisoarea
Dragă Buni,
Uite c-ai ajuns la optzeci de ani... Aproape un secol! Gândește-te... Dacă un ocol al Pământului îl faci în 80 de zile, înseamnă că ai fi putut face 365 de ocoluri ale planetei. Îți dai seama? N-ai făcut tu chiar asta, dar în mod cert ai avut o viață plină! Plină de bucurii, de împliniri, de momente frumoase... Desigur, ai avut parte și de necazuri, dar tocmai faptul că ai trecut peste ele și le-ai înfruntat cu atâta forță și curaj face din tine un om incredibil. Buni, ești fabuloasă!
Ai avut atâtea încercări în viață și pe toate ai reușit să le treci cu bine. Ai fost săracă, dar prin muncă multă și învățătură ai ajuns să duci o viață bună și să ai o meserie frumoasă. Când ai ajuns la facultate, părinții nu aveau destui bani ca să-ți dea și ție, dar tu te-ai angajat la un magazin pe Lipscani și le-ai dat și lor din banii tăi. Ai avut un soț minunat, pe care însă l-ai scos din multe încurcături în care a intrat din cauza bunătății sale exagerate.
Întotdeauna, oricât de greu ți-a fost, ai fost un om corect, căruia i-a plăcut să își facă treaba serios și să facă bine peste tot în jurul său. Așa ai fost crescută și așa ți-ai crescut și tu, la rândul tău, fetele și nepoții. Mereu ai sărit în ajutorul oricui era în impas, întotdeauna ai fost aproape de oameni, iar Dumnezeu te-a răsplătit pe măsură! În schimbul a tot ceea ce ai dat de la tine, ai primit un soț minunat, care te-a iubit mereu și te veghează și acum, de sus. Ai primit două fete extraordinare, frumoase, deștepte (au cu cine semăna!), care te iubesc ca pe ochii din cap și care ți-au oferit numai satisfacții. Și, mai departe, ai primit și doi nepoți, care nu-s nici ei chiar foarte răi, dacă e să mă întrebi pe mine! În concluzie, ai avut mereu o familie fericită! Ca și viața ta, de altfel... Ai avut în viață parte de satisfacții, și profesionale, și familiale, ai văzut lumea, ai dus-o destul de bine... Eu zic c-ai avut o viață fericită și, mai ales, împlinită! Știi... de atâtea ori mi-ai zis: «Doamne, nu-mi vine să cred că am trăit atâta după bunu' Mircea...». Ei bine, eu cred că nimic nu e întâmplător! Eu cred că dacă ți-a mai dat Dumnezeu zile, a fost pentru că trebuie să-ți duci la bun sfârșit misiunea pe pământ, și să i-o continui și pe a lui bunu' Mircea. Dacă tu nu mai trăiai, Buni, cine ne ducea și ne aducea de la grădiniță? Cine ne ducea și aducea de la școală? Cine ne ducea peste tot? Cine stătea cu noi? Cine ne făcea mâncare? Cine ne culca? Cine ne povestea, cânta, număra? Cine îi ajuta pe mama și pe tata să ne crească? Cine era acolo, de fiecare dată când aveam nevoie? Să știi, Buni, că orice lucru, orice întâmplare, orice ființă își au rostul lor. Dumnezeu știe ce face și le-a rânduit pe toate așa cum trebuie! Iar dacă mă întrebi pe mine, misiunea ta încă nu s-a sfârșit! Eu cred că mai ai ceva de stat cu noi, Buni! Trebuie să fii lângă noi, să ne ajuți, să ne sprijini, să ne spui o vorbă bună, așa cum ai făcut mereu!
Iar pentru tot ce am scris mai sus, îți mulțumesc! Îți mulțumesc, Buni, că ai fost mereu lângă mine, că oricând am avut nevoie de ajutor, tu mi l-ai dat! Îți mulțumesc că m-ai crescut așa frumos și că m-ai învățat întotdeauna ce e bine și ce nu, cum să mă comport și cum nu și, în definitiv, să fiu mai bun! Bun, așa cum ai fost și tu toată viața. N-am să uit niciodată cum îmi cântai ca să mă adormi. Atâta îmi plăcea... Aveai o voce așa frumoasă, așa caldă... Îmi cântai cântece din tinerețea ta, cântece frumoase, romanțe mai ales. Și apoi, îmi povesteai... Atât de frumos povestești, Buni! Și ai o memorie imbatabilă, chiar și acum, la optzeci de ani! Așa frumos știi să readuci la viață vremuri de mult apuse, întâmplări și personaje din copilăria ta, din tinerețile tale, locuri care acum s-au schimbat total, iar unele nici măcar nu mai există... Totuși, tu atât de viu și de plin de culoare îmi spui despre ele, încât parcă am trecut și eu prin toată viața ta. Și, după cum vezi, nici nu e prea departe de adevăr... Tot pe urmele tale merg!
Îți mulțumesc, Buni, pentru toate eforturile și sacrificiile pe care le-ai făcut pentru noi! N-o să uit niciodată cum te supăram când eram mici, că nu te ascultam, dar asta nu conta pentru tine, pentru că tu dădeai totul necondiționat. Și acum, când am mai crescut, poate că nu ne-am purtat chiar mereu așa cum trebuie, dar asta nu te-a împiedicat niciodată să fii atât de bună și iubitoare cu noi!
Îți mulțumesc, Buni, că m-ai crescut, că ai avut răbdare cu mine și că oricând am avut nevoie de ajutor, indiferent ce fel de ajutor, tu ai fost mereu acolo și ai reușit mereu să găsești o soluție, chiar dacă asta implica sacrificii din partea ta. Buni, să știi că tu ești și ai fost mereu unul din stâlpii mei de sprijin! Ce m-aș fi făcut eu fără tine, în atâtea și atâtea dăți? Ce s-ar fi făcut Mircea, mama, tata, Puia, fără tine? Până la urmă, ce s-ar fi făcut toată lumea fără tine? Mereu ai fost acolo să-i ajuți pe toți și ai reușit să faci și restul lumii să fie mai bună. Buni, ești extraordinară!
Pentru toate astea și pentru încă multe altele, infinit mai multe altele, îți mulțumesc, Buni, din tot sufletul meu! Îți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine, pentru noi toți. Ești ceea ce, din păcate, puțini oameni pot fi considerați. Buni, tu ești și ai fost dintotdeauna om! Om, cu adevărat, și așa m-ai învățat și pe mine să fiu, iar pentru asta îți mulțumesc cât pot eu de mult! Buni, dragă Buni, te iubesc și te voi iubi mereu!
Cu multă dragoste și recunoștință, al tău nepot,
Alex
25 iunie 2013