De la Marea Unire încoace, România a avut mereu o problemă cu minoritatea maghiară. Au fost momente în care a gestionat-o mai bine și altele în care s-a comportat mai puțin inspirat. Recent, am asistat la o nouă provocare a naționaliștilor extremiști maghiari pe teritoriul românesc. Guvernul și președintele României au reacționat într-un mod aplaudat de unii, criticat de alții. În numărul de față al revistei, vă prezentăm opiniile unor politicieni din opoziție, care aparțin generației tinere, școlite în Occident, și care provin din mediul universitar. Aceste atribute îi arată nu numai ca pe cei care vor conduce mâine țara, dar și ca pe vectori de opinie foarte importanți, care pot influența mentalitatea colectivă.
Așadar, le-am adresat două întrebări:
1. Cum considerați că trebuie să se raporteze autoritățile române la minoritatea maghiară, astfel încât să nu permită izbucnirea și alimentarea unui conflict interetnic, dar nici încălcarea Constituției sau a altor legi?
2. Care sunt motivele pentru care toate guvernele postdecembriste au avut o relație mai degrabă timorată cu reprezentanții minorității maghiare, astfel încât au permis existența și participarea la guvernare a unui partid etnic, UDMR, și au lăsat nesancționate o seamă de încălcări flagrante ale legilor statului român de către extremiștii unguri?
ANDREEA PAUL (VASS)
Prim-vicepreședinte al PDL
"România dă clasă Ungariei, în privința tratamentului minorităților naționale"
1. Răspunsul nu e prea complicat: aplicând legea și practicând o diplomație prudentă. Înainte de a face declarații în numele statului român, e necesar să luăm în calcul și impactul lor pe termen lung, nu doar câștigurile electorale facile pe termen scurt. Fiindcă să te tot legi de naționalismul extremist, fie maghiar, fie românesc, nu înseamnă altceva decât disperare și lipsă de orizont. Or, iată orizontul pe care îl propun eu și PDL: deschiderea României spre Republica Moldova și spre Spațiul Schengen; deschiderea către valorile proprii și către valorile europene.
România a dovedit prin fapte, nu prin vorbe, că a ridicat la un nivel foarte înalt standardele cu care își tratează minoritățile naționale. Foarte bine ar fi ca Ungaria să ia ca exemplu buna practică românească în această privință. În egală măsură, minoritatea românilor din alte țări europene - acolo unde românii noștri își poartă cultura respectând alte culturi - a dovedit că îmbogățește viața statelor în care trăiesc. Românii de pretutindeni au probat că nu sunt un factor de turbulență și nici o platformă politică pentru demagogi. Din nou, reprezentanții maghiarilor de pretutindeni ar trebui să ia aminte la buna practică a românilor de pretutindeni, pentru că, la urma urmelor, cu toții suntem europeni. Din acest punct de vedere, România dă clasă Ungariei.
2. Politicienii maghiari din România sunt mai puțini, dar mai uniți. Politicienii români sunt mai mulți, dar divizați în trei partide mari și multe altele mai mici. Asta determină ca exercițiul guvernării să fie imposibil de făcut, după un scrutin electoral, de către un singur actor politic mare, fără alianțe. Iar alianțele cele mai ușoare, pentru a ajunge la pragul de 50% plus 1, se făceau cu reprezentanții minorității maghiare. Acum, însă, avem o majoritate de 70% în Parlament, creată de doi mari actori, aliați în USL. O astfel de forță politică ar trebui să aibă în vedere cultivarea atractivității cetățeniei românești. USL a scăpat din obiectiv acest lucru esențial. În schimb, PDL a susținut votul prin corespondență - și vă reamintesc că am depus în Parlament un proiect de lege în acest sens, încă din sesiunea trecută. PDL a promovat o politică foarte activă pentru redobândirea de către basarabeni a cetățeniei române și pentru accesul elevilor și studenților din Republica Moldova la educație și cultură, prin burse, în România. Pe de altă parte, trebuie să ne preocupe și ce se întâmplă în județele Covasna și Harghita. Pentru că PDL nu a crezut niciodată că izolarea sau autonomia acestora este soluția, ba din contră. Și acolo sunt cetățeni români.
Din cauza incompetenței și a imposturii de la vârful instituțiilor statului - mascate prin abordări extremiste sau autonomiste -, în această zonă a țării domnesc sărăcia și disperarea. Vă reamintesc că cel mai mic salariu mediu din țară este în județul Harghita, 1.100 de lei, iar în Covasna, salariul mediu depășește puțin 1.200 de lei, fiind cu un sfert mai mic decât media pe țară, de 1.660 de lei. Pensiile lor sunt și ele mai mici decât în restul țării. Șomajul este mai mare decât media pe țară. Iar producția industrială scade în cele două județe în ultimul an, în timp ce în restul țării crește. De asemenea, calitatea educației acolo este mai joasă, promovabilitatea la bacalaureat, de pildă, fiind mai redusă decât la nivel național. Acestea sunt problemele reale, generate, în mare măsură, de politicienii maghiari, care joacă excesiv cartea naționalismului extremist și a autonomiei regionale, în detrimentul preocupărilor pentru dezvoltarea economică și socială a zonei în care trăiesc. Această abordare este antieuropeană și nu servește interesele locuitorilor din județele Covasna și Harghita, indiferent de etnia lor, română, maghiară, șvabă sau secuiască.
ADRIAN PAPAHAGI
Vicepreședinte al Partidului Mișcarea Populară
"Personaje ca Vona Gabor nu au ce căuta în țara noastră, iar maghiarii din România se compromit invitându-l"
1. Autoritățile românești trebuie să dovedească fermitate și imparțialitate, dar fără să se raporteze la minorități sau la majorități, ci la indivizi și entități care încalcă legea sau interesele statului român. Cred și eu că nu mai trebuie tolerate pe teritoriul României manifestări revizioniste, extremiste, xenofobe, indiferent cine le organizează. Personaje ca Vona Gabor nu au ce căuta în țara noastră, iar maghiarii din România se compromit invitându-l. Jobbik este un partid extremist, cu o falangă paramilitară (Garda Maghiară) și un lider nefrecventabil. E interesant de notat că Vona se află în legături strânse cu Alexander Dugin, fost consilier al Președintelui Putin și ideologul Uniunii Euroasiatice. Sub masca naționalismului maghiar, Vona face jocuri mai complexe și extrem de periculoase pentru Ungaria și România, țări partenere în NATO și UE. Vă puteți convinge consultând site-ul de pe internet al Jobbik, unde veți găsi detalii despre vizitele lui Vona la Moscova, certurile acestuia cu ambasadele UE sau antiamericanismul său visceral. În România a existat un singur conflict interetnic, în 1990, la Târgu Mureș, iar acela a fost orchestrat de ucenicii Securității ceaușiste și ai KGB. Ion Iliescu ar putea să ne ofere mai multe detalii. Din fericire, avem astăzi servicii de informații moderne, reformate, și sper că asemenea derapaje nu mai sunt posibile.
2. Strict politic, UDMR poate fi privită ca o anomalie. Face parte din Partidul Popular European (de centru-dreapta), dar a guvernat, versatil, și cu stânga, și cu dreapta. Eu mi-aș dori ca maghiarii să se opună, alături de Partidul Mișcarea Populară, politicilor falimentare ale guvernului Ponta, nu să susțină tacit USL. În fond, taxele mărite, asistențialismul păgubos, șomajul în creștere, inflația galopantă, lipsa investițiilor - mărețele realizări ale USL - ne afectează pe toți, indiferent de limba maternă.
E evident că UDMR a fost curtată de partidele românești din rațiuni aritmetice: fiindcă 6-7% contează în turul doi al alegerilor prezidențiale sau atunci când nu dispui de o majoritate confortabilă în Parlament. Dar vedem că acest lucru s-a schimbat. Așa cum azi USL guvernează fără UDMR, s-ar putea ca, din 2016, nici Dreapta să nu mai aibă nevoie de această formațiune. Iată de ce cred că maghiarii din România au interesul să pună presiune pe UDMR și pe partidele românești, pentru a le cere politici în favoarea Transilvaniei, tradițional mai întreprinzătoare și mai occidentalizată decât restul țării. Dacă UDMR se va limita la obiective naționaliste și identitare de fațadă, va trăda interesele maghiarilor care vor, ca toți cetățenii români, să trăiască mai bine într-o țară mai puțin coruptă. Iar acest lucru nu se obține plecând urechea la discursuri de tip Tokes sau Vona, nici prin segregare etnică și vise separatiste, ci prin politici responsabile, de dreapta, care să favorizeze întreprinzătorii, să atragă investiții, să dezvolte infrastructura, să reformeze școala și spitalul, să întărească familia și comunitățile locale.
MIHAIL NEAMȚU
Președinte al Partidului Noua Republică
"Îngrijorează atât discursul extremist al unor reprezentanți ai comunității maghiare, cât și replicile adeseori disproporționate ale oficialilor români"
1. Statul român trebuie să se raporteze la minoritatea maghiară în conformitate cu cadrul legal existent în acest moment pe plan intern, dar și cu tratatele internaționale ale României, care conțin prevederi privind minoritățile. Respectarea drepturilor minorităților în România este o bună practică la nivel european. În acest sens, merită comparată situația din România cu modul în care statele din jur își tratează minoritățile, în particular minoritatea românească. Respectarea legii de către toată lumea și pe toate planurile (nu doar în ceea ce privește minoritățile, ci și în ceea ce privește utilizarea resurselor publice, transparența decizională și financiară etc.) este condiția primordială pentru diminuarea tensiunilor din societate, inclusiv a tensiunilor potențiale cu coloratură etnico-culturală. În măsura în care România va fi un stat de drept, adică un stat capabil să asigure bună guvernanță, justiție echitabilă, fiscalitate responsabilă și politici publice transparente și inteligente, statul român va fi un stat legitim și respectat de toți cetățenii săi, indiferent de apartenența etnică și culturală a acestora.
2. Guvernele post-decembriste au fost șantajabile, din cauza modului în care au funcționat și funcționează partidele care au generat aceste guverne. Fiind în primul rând cooperative și rețele construite în jurul unor interese și nu al unor valori sau al unui proiect de țară, aceste partide au fost întotdeauna dispuse să negocieze orice și cu oricine, pentru a putea ajunge și râmâne la putere suficient de mult timp, cât să le permită celor care au investit bani în partide să-și recupereze investițiile cu profit. În plus, lipsite fiind de o viziune despre țară și dovedind incoerență și oportunism politic, de la bun început au fost într-o poziție de negociere nefavorabilă, cu un actor care are o identitate organizațională mult mai coerentă și care e capabil să-și definească interesele pe termen lung. Nu vom avea o soluție la problema maghiară, atâta vreme cât în politica românească vor lipsi partidele cu identitate doctrinară și organizațională clară, partide care, plecând de la valori perene, vor putea să definească o strategie pe termen lung pentru țară, inclusiv în ceea ce privește prioritățile și politicile cu relevanță specială pentru minoritățile etnice și culturale. Până atunci, însă, problema minorității maghiare va continua, probabil, să fie instrumentalizată în scopuri electorale. Îngrijorează atât discursul extremist practicat de unii reprezentanți ai comunității maghiare, cât și replicile, adeseori disproporționate, ale oficialilor români la aceste provocări. În locul declarațiilor belicoase, reprezentanții statului român ar putea recurge la gesturi cu greutate simbolică, precum retragerea unor decorații oficiale sau chiar a cetățeniei române, ambele propuneri fiind vehiculate în cazul lui Laszlo Tokes.
Foto: MEDIAFAX, AGERPRES