După multiplicarea locală, virusul se poate răspândi pe calea sângelui, determinând leziuni în diferite organe. O altă cale de diseminare este din aproape în aproape, adică de la o celulă bolnavă la una sănătoasă, pe distanțe incredibil de mari, de exemplu de la cornee până la nivelul creierului, unde poate produce encefalită, caz ce dovedește posibilitatea de migrare a virusului pe calea nervilor. Infecția inițială cu herpes este de intensitate variabilă, de la forme moderate (o infecție la ochi) până la forme grave.
Unele date despre virus
Sunt multe tipuri de virusuri, de mărimi diferite (70-200 milimicroni). Stabili la minus 70°C, inactivați la temperaturi de peste 56°C, ei recidivează ușor când organismul este în impas, influențat și agresat de factori foarte diverși: expuneri succesive la soare, alimente necorespunzătoare consumate cu 24-36 de ore înainte de manifestarea bolii (mai ales alimente grase, carne și preparate din carne de porc, ouă, carne de oaie, de pește, mezeluri). Alte situații ce pot declanșa boala: enterocolita acută, afecțiuni buco-dentare (lucrări protetice, plombe, afte), prezența unor simptome nervoase, dureri la coloana lombară, la osul sacru, nevralgie sciatică ori intercostală, senzație de amorțeală în lungul brațului către degetul mic, stres, surmenaj intelectual, examene, congrese, deplasări, călătorii, excursii, efort fizic intens, sport. Erupția herpetică poate apărea în cursul diferitelor maladii infecțioase, gripă, pneumonie, meningită cerebro-spinală, malarie, intoxicații, injecții și vaccinuri, traumatisme și operații sau modificări hormonale, cel mai frecvent fiind cel legat de menstruație. Între două recidive, virusul are o viață latentă, adormită, neagresivă, adăpostit în diverse țesuturi și organe. El poate fi prezent și în saliva indivizilor sănătoși, în ganglionii nervoși din lungul șirei spinării. În această perioadă, organismul cu putere de apărare normală stăpânește eficient agresivitatea virusului, infecția fiind stinsă pentru mult timp. Această boală nu trebuie ignorată, pentru că infecția primară, contractată de copilul mic, prin contaminarea de la mamă (la naștere, el intră în contact cu leziunile herpetice localizate pe organele genitale ale mamei, iar mai târziu se poate lua de la picăturile ei de salivă), poate dăinui toată viața. Să nu ignorăm herpesul, pentru că localizarea sa la ochi poate conduce la o nedorită opacitate corneeană reziduală, sinonimă cu pierderea vederii. Herpesul agravează și este amplificat de boli concomitente, diabet zaharat, tuberculoză ori apare în forma sa de Zona Zoster, întinsă și cu dureri greu de stăpânit, luni de zile de la dispariția erupției veziculoase. De asemenea, acest virus a fost izolat la bolnavi cu encefalită letargică, accidente vasculo-cerebrale, infarct de miocard ori boli de tip tromboflebită, unele leucemii la adult și copil, fiind prezent în boli ale tecii de mielină ale fibrelor nervoase, cum sunt leuconevraxitele și scleroza multiplă, sau în cazuri de boală comițială (epilepsie). Nu este lipsit de importanță de subliniat că multe tulpini ale acestui microorganism s-au dovedit implicate în modificarea neoplazică (canceroasă) a colului uterin, în complicarea unor infecții respiratorii, astm bronșic, infecții urinare și gastro-intestinale, fiind posibil să existe și alte corelații patogenetice.
Manifestările clinice ale unei infecții cu virus herpetic
Indiferent de localizare, herpesul se manifestă ca o pată congestionată de mărimea unui bob de linte, care dă senzație de usturime, înțepătură, arsuri și prurit. În câteva ore, această mică pată roșie se transformă într-o bășicuță de formă emisferică, perlată, cu un conținut lichid clar. După 4-6 ore, cât durează această perioadă de formare a veziculei, apare durerea din zona unde este localizat herpesul. Veziculele, variabile ca număr (până la 6-8-12), foarte bogate în viruși, se sparg, se golesc de tot conținutul lichid și se formează o crustă care apoi se desprinde și cade, rămânând o mică pată roșie ce se vindecă în decurs de o săptămână. Erupția herpetică la mucoase evoluează asemănător, însă fără formarea crustelor, veziculele se sparg, se golesc de lichid și lasă o ulcerație care se infectează cu alți microbi și adesea se acoperă cu false membrane. Această formă de herpes, denumită herpes simplex, poate fi localizată pe tegument (herpes labial - buze, nazal, facial, prepuțial, digital, fesier etc.), pe mucoase (herpes bucal, amigdalian, faringian, uretral, genital etc.) sau pe cornee (herpes cornean). Apariția herpesului imprimă bolnavului o stare de indispoziție generală, astenie fizică, somnolență, dureri de cap, insomnie, agitație, nervozitate, scăderea poftei de mâncare, grețuri, diaree ori constipație, creșterea temperaturii, frisoane, dureri în mușchii coloanei vertebrale ce se accentuează la extensia corpului. Toate aceste simptome, în caz de evoluție favorabilă, cedează în 3-5 zile de la debut. Pentru a-i feri pe cei din jur de îmbolnăvirea cu herpes, reamintesc că veziculele herpetice conțin mari cantități de virus, care supraviețuiesc până la 7 zile, și care pot fi transmise prin salivă. Insist asupra acestor aspecte pentru a nu ignora necesitatea unui tratament riguros. După cum am arătat, virusul se poate localiza acolo unde ne așteptăm mai puțin, mai ales la persoanele cu alte afecțiuni concomitente, cu deficiență imună, gravide, copii mici cu probleme de sănătate, rahitici, distrofici, bolnavi astmatici, convalescenți ș.a.
Tratamentul herpesului
Cu toate că descoperirea virusului a fost o mare realizare, terapia adresată neutralizării sale nu a fost urmată de rezultatele cele mai bune. Folosirea unor preparate antigenice, seruri, vaccinuri, antigene virale a dat rezultate fie inconstante, fie cu efecte secundare nedorite. În această categorie de remedii am în vedere și injecțiile cu diverse gama-globuline. Se știe că administrând gama-globulină unei gravide cu herpes vulvo-genital, cu câteva zile înainte de naștere (în ideea iluzorie că se va vindeca), nu se obține nici o acțiune preventivă. Fătul face o infecție herpetică generalizată și moare.
Tratamentul local
În herpesul localizat la gură, pasta de dinți trebuie înlăturată și înlocuită cu o soluție de sare (o jumătate de linguriță la 250 ml apă). Pe leziunea aftoasă se aplică puțină pulbere de bismut subnitric, care trebuie menținută pe locul bolnav cât mai multe minute. Același remediu îl recomand în cazul herpesului localizat la buze, pe tegumente, prepuț și perianal. La ochi, se va folosi ser fiziologic din fiole și foarte puțin bismut. La fel în herpesul genital, cu precizarea că sunt necesare irigații vaginale de două ori pe zi, cu câte un litru de apă sărată (9 g sare într-un litru apă, la temperatura de 38°C). La urmă, se aplică pe rană puțin bismut. Este de preferat ca procedura să fie aplicată în primele ore, deschizându-se cu un ac flambat primele vezicule, pe care se aplică apoi bismut și nu sare sau pastă de dinți, unguent cu tetraciclină, urină, ceaiuri de plante sau alifii, mai ales cu antibiotice sau cortizonice.
Măsuri generale de protecție
Sunt cele mai importante în tratarea acestei boli, deoarece avem de-a face cu o viroză pentru care nu există încă un antidot strict, specific, iar unele măsuri greșite de prevenire scad rezistența și capacitatea organismului de a face față bolii. Măsurile locale amintite, dublate de un tratament ce apelează și la medicamente, asigură - mai ales dacă sunt aplicate din primele ceasuri - cele mai bune rezultate.
Tratamentul nemedicamentos
Repausul fizic de 1-2 zile, mai ales la cei care au imunitatea mai slabă, cei aflați în convalescență după alte boli ori care suferă de diverse boli cronice, colagenoze, insuficiență respiratorie, cardiacă, renală, diabet zaharat (ambele tipuri), copii mici cu probleme de sănătate, alimentați artificial, distrofici, rahitici, cu boli ale sângelui, cu bronșite repetate, astm confirmat, recent vaccinați ș.a.
Dieta, cu dublu scop de menajare a tubului digestiv și de a spori aportul de vitamine naturale, va fi alcătuită din cât mai multe legume și fructe proaspete, pentru a preveni constipația, iar în caz de dispepsie accentuată (mai mult de 2-3 scaune pe zi) se va apela la zeama și orezul fiert, piureul de morcovi, apă de mentă, aport sporit de apă, aplicații calde, uscate, pe abdomen (diminuează crampele ce însoțesc obișnuit diareea). Alimentele conținând grăsimi să fie excluse, mai ales în primele zile de boală, știut fiind faptul că un consum de grăsimi grăbește apariția erupției.
Fumatul trebuie sistat pe toată durata puseului eruptiv. În ce privește folosirea diverselor dezinfectante chimice pentru spălături vaginale (multe tipuri de virus herpetic se localizează în vagin), faptul explică de ce țara noastră este pe primele locuri în Europa și pe locul 4 în lume în ceea ce privește cancerul uterin.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul cu medicamente completează cele recomandate mai înainte. Personal, recomand o terapie integrală (motivată de bunele rezultate pe care le-am obținut doar cu aceste mijloace simple), vindecările fiind durabile și complicațiile total absente în cazurile tratate din primele ore ale apariției erupției, chiar la bolnavi cu alte probleme de sănătate. Vitamina E - o capsulă pe zi, vitamina A - la fel, Decaris - un singur comprimat de 150 mg, doză repetată la persoanele cu recidive la fiecare 3-4 săptămâni (la copii, atenție, numai 1-1,5 mg pe kg corp de greutate din pastila de 50 mg), la care câteva zile se adaugă dieta cu fructe și legume. Produsele antivirale ce au apărut în ultimii ani (imunostimulante sau moderatoare) nu pot substitui în nici un caz mijloacele naturale care trebuie adoptate rapid, din primele ore ale debutului bolii, fără să se neglijeze că doar 15-20 mg pe zi dintr-o Aspirină fac adevărate minuni, la fel ca și o cantitate sporită de apă și 20-30 g tărâțe de grâu.
Multe dintre noțiunile despre herpes pe care vi le împărtășesc dvs. le știu de la dascălii mei, străluciți savanți în domeniu, pe care îi amintesc cu emoție: Ștefan S. Nicolau, S. Longin și Nicolae Cajal.