- Este ghid montan și cunoaște încă din copilărie fiecare potecă din Munții Apuseni. S-a decis să le ofere iubitorilor de munte trasee speciale, departe de lumea dezlănțuită, spre încântarea privirii și liniștea sufletului -
Muntele fermecat
- Ai o profesie fascinantă, iar munții din jur nu mai au niciun secret pentru tine. Este o pasiune, ori simpla obișnuință a omului crescut pe aceste meleaguri?
- Copilăria mea s-a împletit fericit cu natura din jur: m-am zbenguit în pădurile din spatele casei, am adormit în susurul Arieșului, m-am înfiorat în întunericul peșterilor căscate în piatra muntelui... Pentru mine, muntele e o ființă vie, fascinantă și periculoasă în același timp, de el sunt legate toate amintirile copilăriei. Aici, în Țara Moților, bunicii le povestesc nepoților basme fantastice despre istoria locurilor, sălbăticiunile codrului și comorile fabuloase ascunse în măruntaiele Munților Metaliferi. În imaginația oricărui puști se naște dorința de explorare și descoperiri... Jocul se transformă treptat în pasiune, și ajungi, fără să vrei, un împătimit al înălțimilor, de care nu mai poți să te desparți niciodată! Până pe la 12-13 ani, eu deja cutreierasem munții ăștia în lung și-n lat. Mergeam cu animalele la păscut, împreună cu ceilalți copii de-o vârstă cu mine, scotoceam pădurile cu bunica, în căutare de fructe de pădure sau ciuperci, îmi însoțeam tatăl, căutând copaci tari și drepți, din care să cioplim grinzi pentru acareturile din curte. Așa descoperi muntele. Fiecare zi petrecută prin codri ți se imprimă adânc în memorie și te urmărește toată viața. Pentru mine, muntele a rămas nu doar impresionant, ci și fermecat! Am învățat de mic să-i respect misterul și mi-a dăruit înmiit înapoi: m-a protejat mereu și mi-a dezvăluit, rând pe rând, toate tainele sale.
- Când ai început să faci turism montan și de ce?
- Mi-am dat seama de uriașul potențial turistic al Apusenilor încă din adolescență. După 1989, locuitorii de pe Valea Arieșului au început să-și transforme casele în pensiuni, iar primii turiști n-au întârziat să apară. Dar obiectivele turistice moștenite din comunism erau în paragină și nimeni nu le oferea altceva decât cazare și masă. Știam că lumea nu vrea să stea "la șosea", așa că m-am gândit la o altă formă de turism. Am urmat cursurile Liceului de turism din Călimănești, apoi, prin 1993, mă aventuram deja prin locuri neumblate, cu grupurile de turiști sosiți pe Valea Arieșului. Le-am simțit imediat încântarea și m-am hotărât să le arăt oamenilor măreția munților, așa cum n-o pot descoperi de pe traseele obișnuite, să mă axez pe turismul de aventură. Între timp, am făcut Facultatea de Management al Turismului, m-am mai școlit și pe "afară", să văd cum fac alții turism ecologic, și mi-am pus în practică toate cunoștințele acumulate. De atunci și până în prezent, pot spune că nu am avut turiști nemulțumiți, chiar dacă seara, târziu, când ne întoarcem de pe munte, cad frânți de oboseală și dorm neîntorși...
Incursiune în Țara Moților
- Ce trasee le oferi cu predilecție turiștilor tăi? În ce fel de aventuri îi porți?
- Traseele mele sunt puțin "altfel" față de potecile clasice. Și nu sunt alese deloc la întâmplare, ci în funcție de condiția fizică și de tipologia grupului pe care-l am în grijă. Trebuie să fii mereu maleabil, să-ți dai seama dacă un anumit grup poate să meargă pe un traseu cu un grad de dificultate mai ridicat, astfel încât să nu le faci oamenilor drumeția un chin sau să riști accidentări. Când pleacă de la mine, toți turiștii trebuie să fie fericiți! Localitatea Scărișoara este "kilometrul zero" al traseelor montane, de aceea am ales să-mi construiesc cabana aici.
* Cetățile Ponorului sunt un obiectiv turistic pe cinste. Complexul carstic Padiș - Cetățile Ponorului oferă perspective minunate! În mod normal, pe traseul marcat se merge 35 de minute cu mașina prin pădure, pe drumul forestier (atenție la făgașurile lăsate de tractoare și la locul ales pentru parcarea mașinii, să nu fie agățată de platformele cu bușteni!). Urmează o oră și jumătate de ascensiune pe jos, până la intrarea în cetăți. Dolinele și peștera se străbat în 1-2 ore, în funcție de cât zăbovești cu ochii pe frumusețile din jur. O oră de urcuș domol, pe un traseu cu peisaje frumoase și sălbatice, priveliști abisale de la Balcoane, spre fundul prăpastiei ce se cască din vârf, de care sigur vei fi încântat! De acolo, în funcție de curajul grupului, decidem dacă vom coborî sau nu. Odată ajunși jos, în prăpastie, o luăm prin Portal, direct prin măruntaiele pământului, urmând cursul râului, care a săpat o peșteră de o frumusețe aparte, și ieșim în partea cealaltă a muntelui, la Izbucul Galbenei. Vedem și cascada Evantai, iar la sfârșitul traseului, ne așteaptă o mașină de teren, care ne va duce acasă, ca să prindem masa de amiază. Nu te sfătuiesc să pleci fără ghid, pentru că sunt șanse să te rătăcești și să ajungi în "lumea pierdută"!
* Până la Ghețarul Scărișoara e un traseu relativ ușor, fiind un obiectiv des vizitat de turiști. Din păcate, în afară de cele 2-3 panouri de la intrare, nimeni nu-ți spune nimic despre el. Soluția este să mergi cu mine, în jumătate de zi, fără să-ți spargi baia de ulei a mașinii, și să vezi cu alți ochi lumea subterană. După Ghețarul Scărișoara continuăm traseul spre Ghețarul Vârtop, prin satul Casa de Piatră, care la prima vedere pare o lume pierdută a uriașilor și a zânelor. Intrăm pe teritoriul poveștilor cu spirite, trecem prin ape altădată pline de aur, vedem vechile mori de zdrobit minereul, simbolurile dacice de pe casele moților. Peștera Vârtop este o frumusețe rară și are săpate în calcar urme de pași ai omului preistoric, fiind cea mai veche peșteră locuită din România. Formațiunile de gheață sunt scoase în evidență în mod spectaculos de jocul de lumini și umbre din adâncul muntelui. La întoarcere, vedem Coiba Mare - Coiba Mică, locul pe unde apa intră în munte și apoi, la câțiva kilometri distanță, izbucul Tăuz (o provocare a speologiei românești!). Este un spectacol unic! Apa din precipitații pătrunde în calcar, ca într-un burete, apoi iese prin pori, ca și cum ar izvorî direct din piatră!
La Cheile Mândruțului se poate ajunge imediat din Scărișoara. Sus, vizităm o rezervație geologică spectaculoasă, cu formațiuni stâncoase deosebite. Pe drum avem parte de ape repezi, bulboane și cascade. Ne continuăm drumul până pe vârful Piatra Mândruțului și avem la picioare o panoramă superbă a Văii Arieșului. Totul într-o după amiază reușită de concediu, plină de adrenalină!
Dacă vezi Cheile Galbenei, două zile nu mai ai cuvinte! Peisajul e fabulos și merită văzut! Aventurierii merg cu mine prin Cheile Galbenei, a căror parcurgere le oferă maximum de adrenalină: traseu prin apă, pe lanțuri, cățărare pe stânci, incursiuni în peșteri, cu popasuri la cascada Evantai și la misteriosul izbuc. Toate acestea cam în două ore, cu multă, multă umiditate! Ne uscăm la coborâre prin Poiana Florilor, pe cealaltă parte a muntelui (turiștii care vor să facă traseul singuri să aibă mare grijă la câinii ciobanilor, primăvara și toamna, când turmele sunt în transhumanță!), mai facem vreo oră până la mașină și pornim spre casă fericiți și cu sufletul încărcat. Acesta-i traseul meu cel mai drag!
Un traseu "de bocanc" foarte apreciat de străini este cel pe care se ajunge în Vârful Runc. Am inventat un nume haios pentru acest traseu: Soacra mea - obiectiv turistic! Majoritatea turiștilor din Franța care au venit la Scărișoara o cunosc foarte bine... Ea are o pensiune agroturistică în vârful muntelui, la 1275 de metri deasupra norilor. Priveliștile sunt incredibile: în stânga se vede superba Vale a Arieșului (de la Arieșeni până la Roșia Montană), iar în dreapta, afluentul Horia din Valea Arăzii. E absolut spectaculos, un adevărat paradis! Aici trăiesc încă multe familii în case moțești tipice, care se gospodăresc strict din ceea ce au pe munte. Străinii spun că, pentru ei, această excursie este ca o întoarcere în timp! Continuăm traseul pe culme, urmând Drumul lui Horia. Este foarte frumos peisajul... Când vezi Apusenii de sus, ți se taie respirația! Dăm apoi de Drumul de Creastă, pe care mergeau moții pe vremuri până la Viena, să-și vândă aurul. Vizităm ruinele unui han-poștalion ("căsoaie" i se spune), unde se schimbau caii. Practic, le ofer turiștilor o călătorie în lumea de altădată a moților, unde descoperă transhumanța, află povești fabuloase despre bogățiile din adâncuri și chiar pot să vadă minele aurifere din Peștera Darninii.
Pe majoritatea acestor trasee, la cerere, putem să facem un scurt popas, ca să mâncăm, în înaltul cerului, un iepure copt la jar sau o găină de curte perpelită în butoi, ori să gustăm celebrele băuturi moțești, care toate se termină în "ată": socată, vișinată, afinată, zmeurată... Avem la îndemână toate elementele pentru o călătorie perfectă! Și-ți spun sincer că cine a venit o dată la mine se întoarce cu prima ocazie! Acesta-i genul de turism care se caută! Iar împreună cu mine, poți călători oriunde în Apuseni, chiar și în timp!
"O săptămână în lumea dacilor"
- Din pliantul "Apuseni Adventure" am aflat că organizezi și multe tabere. Se mai găsesc doritori pentru astfel de "evadări" în natură?
- Avem foarte multe solicitări. Nici nu-i de mirare, din moment ce taberele școlare au fost desființate sau lăsate în paragină! De exemplu, pe un versant al Văii Seci, din rezervația geologică Cheile Mândruțului, organizez tabăra "O săptămână în lumea dacilor", destinată exclusiv copiilor. Îmi place să le ofer o lecție de istorie autentică, să-i întorc în timp, să-i apropii de Zamolxe și de rădăcinile noastre. Prietenul meu, Marinel Chirițescu, profesor de istorie, mă ajută în această activitate. Le dăruim copiilor la sosire haine albe, aidoma celor dacice, apoi îi învățăm să-și construiască singuri case din bârne de lemn acoperite cu șindrilă și cetină de brad, bordeie dacice și ziduri de apărare, îi ducem la fierărie, să vadă "pe viu" cum se face armamentul militar. Îi plimbăm noaptea pe munte, prin Cheile Mândruțului, la lumina făcliilor, îi învățăm să cearnă nisipul aurifer din râul Arieș (printr-un mic truc, toți găsesc câte o bucățică de aur, cu care se mândresc foarte tare!), le organizăm lupte, dar îi lăsăm și să zburde în voie. Vrem să uite, măcar pentru scurt timp, de internet și McDonald's, să ia o gură de aer curat departe de civilizație și de betoanele încinse ale orașelor. Nu-ți poți închipui cât de fericiți sunt copiii de oraș când ajung în astfel de locuri! În ultima tabără am avut 16 băieți din București. În Gara de Nord, din tren a coborât o ceată de soldați îmbrăcați în costume albe, cu scuturi și sica dacică în mână. Părinții m-au sunat să-mi spună cât de bine s-au simțit copiii, că au revenit rumeni în obraji și complet schimbați! E o mare mândrie pentru mine, ca organizator de tabere, să aud astfel de reacții. altele... Avem tabere pentru orice pasiune și pentru orice vârstă!
"Dacă începe exploatarea la Roșia Montană, în Apuseni nu va mai călca picior de turist"
- După câte se vede, turiștii se simt bine în Apuseni...
- Mulți turiști ajung la Scărișoara nervoși, stresați, cu fel de fel de probleme pe cap, dar energia Apusenilor, priveliștea de vis, aerul curat și mișcarea îi schimbă total, în numai câteva ore. Seara sunt destinși, relaxați, râd în hohote la focul de tabără, leagă prietenii, sunt cu totul alți oameni! Cred că sunt mai aproape de Dumnezeu pe vârful muntelui, și atingerea Lui îi mângâie pe suflet!
- În ce situație mai sunt Apusenii, față de anii trecuți? Și aici se taie pădurile, la fel ca în restul țării?
- Din păcate, și aici se fac defrișări masive. Acum doi ani, un prieten a închiriat un avion utilitar și a făcut un zbor detaliat deasupra Văii Arieșului, luând imagini continuu. Când am descărcat pozele în calculator, ne-am îngrozit! Munți întregi defrișați! Firmele de exploatare a lemnului au făcut jaf! De vină sunt numai edilii comunelor, care au vrut să se îmbogățească rapid, uitând că moții sunt frați cu codrul de sute de ani! În câțiva ani, unii munți vor fi golași! În Albac, aproape că nu mai există pădure. În Scărișoara, peste 2-3 ani se va întâmpla probabil la fel, după câte mașini cu bușteni trec pe șosea zilnic. Periculos este faptul că în locul pădurilor de conifere au răsărit spontan frasini și carpeni, care au schimbat tot ecosistemul - de la gărgărițe, la animalele sălbatice! Nu mai vezi o veveriță în pădurile tinere!
- Roșia Montană este la numai un munte distanță, în fața noastră. Ce ar însemna deschiderea exploatării pentru turismul în Apuseni?
- Este un mare pericol pentru Munții Apuseni, nu numai pentru turism! Să te apuci, în plină eră ecologică, să construiești un iaz de decantare a cianurilor în inima Apusenilor, mi se pare de-a dreptul barbar! Pe canadieni nu-i interesează - își vor lua aurul, argintul și celelalte minerale prețioase exploatate, apoi își vor pune palma-n fund și vor pleca acasă! În urma lor va rămâne însă un ocean de otravă, pe care nici strănepoții noștri nu vor reuși să-l curețe vreodată! Dacă începe exploatarea la Roșia Montană, în Apuseni nu va mai călca picior de turist! Practic, Valea Arieșului este condamnată la moarte, iar dezastrul ecologic pare iminent, indiferent de tehnologia avansată cu care se laudă canadienii! Sfredelești munții, tai pădurile, otrăvești apele și ai impresia că nu se va întâmpla nimic grav? Trebuie să fii nebun să-ți închipui așa ceva!
- Crezi că turismul poate fi o alternativă la exploatările preconizate în zonă?
- În prezent, moții de pe Valea Arieșului nu mai au surse de venit. Pădurea aproape c-a dispărut. N-avem pământ arabil, oamenii plantează cele necesare pe coaste de munte, în pantă abruptă, astfel că nu poți să-ți întreții familia din agricultură. Animale sunt din ce în ce mai puține, pentru că nu se plătește bine laptele și mulți renunță la ele. Așa că turismul poate fi o alternativă viabilă pentru zona noastră, chiar dacă nu te îmbogățești din această activitate. Sper din suflet ca frumusețea Munților Apuseni să nu fie ciuntită, să nu rămână doar o amintire în poze... Ar fi mare păcat și rușinos pentru întreaga Românie!
Ghidul montan CRISTI VÎRCIU poate fi contactat la tel. 0740/62.54.90, e-mail: apuseniadventure@yahoo.com, www.facebook.com/ cristi virciu. Detalii despre oferta completă de turism în Munții Apuseni puteți găsi pe site-ul www.apuseni-spirit.ro.