"Pugnate!": farmecul luptelor cu gladiatori
E ora două și jumătate fix, când legionarii romani își fac apariția în Amfiteatru, în zăngănitul cadențat al zalelor. Coifurile și platoșele le sunt înfierbântate de soarele nemilos al amiezii, dar ostașii Romei îndură arșița zilei, cu stoicismul luptătorilor care au bătut pe jos jumătate de Europă, pentru gloria Imperiului. Se aliniază în formație de luptă, în mijlocul arenei, dând onorul guvernatorului provinciei și celorlalte oficialități ce ocupă lojele din față ale uriașului Amfiteatru, în care încap până la 6.000 de oameni. E plin de lume, localnici din Hațeg și satele dimprejur, dar și turiști, atrași de celebrii gladiatori, veniți de la Cluj, pregătiți să dea o reprezentație "ca la carte" a îndemânării lor. O întreagă procesiune se pune în mișcare în centrul Amfiteatrului. Un rug este aprins pentru îmbunarea zeilor: spectacolul începe sub cele mai bune auspicii! Sub privirile lui "Dominus", stăpânul școlii de gladiatori, începe antrenamentul. Sunt două tipuri de luptători: tinerii aspiranți și gladiatorii consacrați - mari vedete ale lumii antice, asemănătoare fotbaliștilor din zilele noastre, admirați de mulțimi și răsfățați de stăpânii lor. Antrenamentul e la fel de intens și pentru începători, și pentru consacrați. Cu un baston subțire, semn al puterii sale, instructorul îi altoiește scurt pe cei indisciplinați sau pe leneși, în amuzamentul general al Amfiteatrului. Urmează scurte exerciții de luptă "unu contra unu", în care se exersează mișcările de bază pentru atac și apărare în fața adversarului din arenă. După câteva minute, gladiatorii se regrupează în culise, iar primul cuplu de luptători iese, cum e obiceiul, din dreapta lojelor de lux ale Amfiteatrului Sarmizegetusei. "Dominus" ridică dreapta înspre tribune și, la semnul său, toată lumea strigă, într-un glas: "Pugnate!". E semnalul de început al fiecărei lupte. Prezentați înainte de start ca niște adevărate staruri, gladiatorii împart tribunele în două. Fiecare are fanii săi, care îl încurajează și îi transmit putere în arenă. Fiecare are propriul stil de luptă, propriile-i arme, cel mai adesea diferite de ale adversarului, pentru ca lupta să fie cât mai palpitantă. Plasă și trident contra gladius, scut mare și coif cu vizibilitate redusă sau sabie mare și scut mic contra sabie mică și scut mare. Gladiatorii urlă și se reped unul asupra celuilalt. Urmează o încleștare teribilă. E cel mai impresionant spectacol de masă al lumii antice, iar lumea din arenă e entuziasmată...
Ziua Porților Deschise. Gladiatorii din Cluj
Pe 4 august, cu ocazia Zilei Porților Deschise ale sitului arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, vreme de câteva ore, vizitatori din întreaga țară au putut asista la o impresionantă punere în scenă a celebrelor lupte de gladiatori care făceau deliciul arenelor în epoca antică. Ruinele vechiului Amfiteatru roman au devenit neîncăpătoare, când echipa de tineri clujeni specializați în reconstituirea luptelor de gladiatori și-a făcut apariția în scenă. "E foarte important ca lumea să știe că îmbrăcămintea și arsenalul de luptă al legionarilor romani și al gladiatorilor nu sunt butaforii, cum se văd prin filme, ci recuperări realizate pe baze științifice", îmi explică Victor Popa, unul dintre cercetătorii care au săpat pe vremuri la clădirea Amfiteatrului roman. De fapt, pe lângă latura sa de spectaculos, Ziua Porților Deschise, organizată de Muzeul Civilizației Dacice și Romane de la Deva, Consiliul Județean Hunedoara, Primăria Sarmizegetusa, Clubul Rotary Hațeg și Universitatea "Babeș-Bolyai" de la Cluj-Napoca, și-a asumat și o perspectivă educativă, într-un cadru informal și interactiv, potrivit cu atmosfera de vacanță. Carmen Ciongradi, directoarea Muzeului de Istorie a Transilvaniei de la Cluj-Napoca, profesorul Alexandru Diaconescu, de la Universitatea "Babeș-Bolyai", și arheologul Emilian Bota au devenit, astfel, pentru o zi, ghizi în fascinanta lume a ruinelor Ulpiei Traiana Sarmizegetusa. "Poate o să vă dezamăgesc, dar luptele dintre gladiatori nu erau chiar așa cum ne sunt ele prezentate în filme. Erau lupte dure, însă rareori erau pe viață și pe moarte, pentru că proprietarii de școli de lupte investeau enorm în gladiatori și nu își permiteau să îi piardă așa de ușor. Cel mai adesea, bătăile se încheiau la prima rană mai serioasă. Avem la Pompei informații legate de anumiți gladiatori celebri care aveau, de exemplu, 60 de victorii și 20 de înfrângeri la activ. Or, asta înseamnă că luptele între gladiatorii consacrați nu se terminau cu moartea unuia dintre combatanți. În tot cazul, luptele erau foarte gustate de public, iar proprietarii de gladiatori făceau bani buni din închirierea acestora pentru diversele spectacole", le explică vizitatorilor profesorul Diaconescu.
Voluntari din toată lumea, la târnăcop
Din Amfiteatru, pe lângă templul dedicat unei zeități a norocului, de care gladiatorii aveau nevoie ca să iasă pe picioare din arenă, grupul de curioși îl urmează pe profesorul Diaconescu spre zidurile orașului. Într-o curte cumpărată de la localnici acum mai mulți ani, arheologii de la Sarmizegetusa tocmai sapă poarta dinspre nord a orașului antic, ridicat de romani după cucerirea Daciei. Pentru că fondurile alocate de stat sunt total insuficiente, echipa de profesioniști de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei și de la Universitatea "Babeș-Bolyai" înaintează greu cu dezvelirea uriașei suprafețe a Ulpiei Traiana Sarmizegetusa. "Ce pot vedea vizitatorii pe situl arheologic e sub 10% din ceea ce s-ar putea scoate la iveală. Dar cu alocări de 20.000 de lei, din care jumătate se reîntorc la stat sub formă de impozite, nu poți avansa mai mult", îmi spune Gică Băeștean, șef de secție în cadrul Muzeului din Sarmizegetusa. Din lipsă de bani pentru angajarea unor muncitori necalificați, care să dea cu sapa și cu târnăcopul în perimetrul de cercetare de la poarta de nord a orașului, specialiștii apelează - e deja un obicei - la studenți de la secția de Arheologie a UBB Cluj-Napoca și la voluntari internaționali, recrutați anul acesta de "Clubul Rotary Hațeg". "Am găsit, la recomandarea partenerilor noștri din cluburile Rotary din întreaga lume, voluntari din Europa Occidentală și din Asia. Sunt toți niște tineri foarte entuziaști, studenți sau pasionați de istorie, care au venit cu mare drag să lucreze pe șantier și să descopere vechi vestigii de epocă romană", spune Carol Ștefan Marton, de la Clubul Rotary din Hațeg.
Visare și realitate
Urmărind mai departe, prin livadă, drumul trasat de arheologi în dreptul porții de nord, se ajunge în zona zero a fostei capitale a Daciei romane, exact pe locul pe care, într-un 18 septembrie, de ziua Împăratului Traian, a fost fondat orașul. "Ulpia Traiana Sarmizegetusa era un oraș mediu la scara imperiului, nu se poate compara cu metropolele construite la acea vreme în Italia sau în Grecia de azi", explică Alexandru Diaconescu. Cu toate acestea, Sarmizegetusa era un oraș bogat, iar acest lucru se reflectă în calitatea materialelor și a ornamentelor care înfrumusețau Forul, piața publică a orașului antic. Iarba verde, tunsă frumos, ca un gazon englezesc, scoate impecabil în relief fundația de piatră a Forului. În dreptul fiecărui obiectiv important, cei de la muzeul din Sarmizegetusa au montat, recent, planșe explicative, însoțite de reproduceri ale felului în care clădirile respective trebuie să fi arătat în realitate. "Datorită informațiilor pe care le avem din foruri similare mai bine păstrate decât cel de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, putem face aproximări foarte bune legate de alura construcțiilor din vechiul for", explică muzeograful Gică Băieștean. "Când vom vedea și noi niște secțiuni din oraș reconstruite, așa cum erau pe vremea romanilor?", îl întreabă un turist pe Gică Băeștean. "E o întrebare la care și noi, arheologii, am vrea să avem un răspuns. Ce a depins de noi, am făcut. Am săpat aici, am realizat documentația de specialitate, după care arhitecții au reușit să refacă planurile principalelor clădiri publice descoperite aici, la Sarmizegetusa. De aici încolo, e nevoie de investiții din partea statului, pentru a reconstrui secțiuni din vechiul oraș", răspunde directorul muzeului Sarmizegetusa, care conservă multe obiecte importante descoperite în săpături.
Aflat la 16 kilometri de orașul Hațeg, exact la marginea drumului ce duce înspre Caransebeș și Timișoara, situl arheologic de la Ulpia Traiana atrage și acum numeroși turiști români și străini. Dar asta nu scuză dezinteresul autorităților centrale în finanțarea cercetărilor arheologice de la Sarmizegetusa, și nici lipsa unui proiect de reconstrucție a unor părți din fosta capitală a Daciei romane. Până când mai marii culturii române se vor trezi, iubitorilor de istorie nu le rămâne decât să viseze la grandoarea orașului roman de odinioară ori să aștepte sărbători precum Ziua Porților Deschise, în care o mână de specialiști entuziaști se străduiesc să redea, măcar pentru câteva ore, fărâme din gloria romană de altădată.
(Fotografiile autorului)