Ea știe bine că nu e corect ceea ce face. Dar, în același timp, socotește că nu e nici greșit. Viața i-a devenit o minciună, iar nevoia de iubire a scăpat de sub control. Soțul ei nu bănuiește nimic despre acele drumuri ascunse, despre întâlnirile cu bărbați străini, care îi aprind flacăra pasiunii.
Pe aripile vântului
Genoveva L. e căsătorită de 20 de ani și consimte să-și spună povestea, doar cu condiția ca redacția să-i schimbe numele și să nu i se facă fotografii. "Dacă soțul meu ar afla ce se întâmplă, s-ar arunca într-o prăpastie cu mașina", crede ea. La 49 de ani împliniți, e o femeie încă zveltă, cu părul lung și ochi strălucitori. Soțul e un manager de top și amândoi se învârt - cum se zice - în cercuri înalte, au cunoștințe apropiate printre politicieni. La începutul relației, el era bănuitor. De felul lui, e un tip gelos și îi place să țină totul sub control. Odată a desenat o inimă pe parbrizul mașinii ei, ca să vadă dacă ea îi va relata întâmplarea. Dar, cu timpul, suspiciunile i s-au domolit. Astăzi, când vorbește despre căsnicia lor, el o numește "simbiotică". O fotografie îi arată pe cei doi la malul mării: un bărbat cu înfățișare plăcută, gen "latin lover", strâns îmbrățișat cu soția sa. O imagine din vremurile fericite, s-ar putea spune, însă Genoveva e și acum fericită, într-un fel. Îl ascultă seara, când el îi povestește despre grijile lui de la serviciu, îl liniștește, îi dă câte un sfat. Însă nu reușește să-și deschidă inima în fața lui, să-i dezvăluie adevăratele ei sentimente. Această nevoie i-o satisfac alți bărbați, care o ascultă, o îmbrățișează pe săturate, stau de vorbă cu ea despre temerile și visele ei. "E un joc murdar, din care nu mai pot ieși", oftează.
Genoveva trădează ceea ce a promis altădată: fidelitate neclintită, la bine și la rău. Viața ei se aseamănă cu un câmp minat: un pas greșit și totul ar sări în aer. Deseori, o cuprinde disperarea. Fiecare nouă aventură mai adaugă ceva la încărcătura explozivă. De altfel, nu e singura care se mișcă pe un teren periculos. În cercul cunoscuților ei, minciuna și pasiunile secrete sunt la ordinea zilei. Stă la masă cu prietenii, știind despre amorurile lor tăinuite, mai mult decât știu partenerii încornorați. I s-au făcut confesiuni sub pecetea discreției și astfel a devenit complice la înșelăciunile altora. Cel puțin, nu e singură în trădarea ei.
Ispita unei noi fericiri
Deși cu toții tânjim după iubire și intimitate, foarte mulți dintre noi eșuează în încercarea de a le trăi împreună cu un singur om. În sondaje, aproape 50% dintre europeni recunosc că și-au înșelat măcar o dată partenerul/partenera, însă șase din zece afirmă că s-ar despărți imediat, dacă ar afla că tovarășul lor de viață a avut o legătură cu altcineva. Căci, în iubire, noi ne dorim, înainte de toate, statornicie. În numeroase sondaje, fidelitatea, politețea și încrederea se plasează pe primele locuri, cu mult înaintea altor valori și cerințe, ca delicatețea, discreția, situația financiară, frumusețea sau erotismul.
Și totuși, multora le vine greu să susțină o relație durabilă și stabilă, renunțând la aventurile și distracțiile colaterale. "Fidelitatea ne face plăcere doar la început", spune cântăreața franceză Juliette Greco. Mai târziu, suntem adesea copleșiți de plictiseală, necazuri și frustrări. Toate frazele frumoase și țelurile nobile pot fi uitate într-o clipă, când ne ispitește o fericire nouă. Căci noi, oamenii, suntem complicați și contradictorii. Vrem să cucerim - și să ne predăm cuceritorului. Să ne legăm viața de cel pe care-l iubim - dar să ne păstrăm și independența. E foarte dificil să satisfaci nevoi opuse, în una și aceeași relație.
Aspirația către o unică și mare iubire este o dorință profund umană. Un impuls la fel de important ca nevoia de hrană și apă, spun psihologii. Dorim cu disperare să fim acceptați necondiționat, ca un copil de părinții săi, niciodată respinși, niciodată în pericol de a fi înlocuiți, atunci când apare ceva mai bun - și toate acestea sperăm să le găsim în partenerul nostru. Vremurile în care trăim sunt nesigure și instabile, vechile certitudini s-au năruit și încă nu s-au pus altele în locul lor, la serviciu ni se cere să fim flexibili și adaptabili, așa că ducem dorul unui port liniștit, unde să putem ancora, feriți de furtuni. Nimeni n-ar vrea să îndure suferința și enorma jignire de a fi părăsit. Infidelitatea este un atac la siguranța noastră lăuntrică.
Pe de altă parte, ne dă ghes și pofta nestăvilită, chemarea spre ceva nou, necunoscut. Iubirea romantică se ofilește repede. Și ce minunat ar fi să putem retrăi sentimentul de a fi îndrăgostiți, acea euforie iscată din clocotul hormonilor, fericirea amețitoare de a ne simți doriți din nou. Scriitorul irlandez Oscar Wilde, maestrul paradoxurilor, spunea odată că putem rezista la orice, însă nu la tentații. Reacționăm la semnalele erotice, seducem și suntem seduși. Aceasta e regula jocului. Scânteia iubirii scapără din priviri. Atunci când flirtează, femeile își înalță brusc sprâncenele, privesc bărbatul cu ochii larg deschiși, apoi coboară pleoapele și își înclină capul spre unul din umeri. Și bărbaților li se lărgesc pupilele, ei își îndreaptă trunchiul și scot pieptul înainte. Două-trei secunde decid ce reacție se declanșează în creier: de retragere sau de apropiere. Cercetătorii au mai constatat că, în perioada lor fertilă, în jurul ovulației, femeile se îmbracă deosebit de sexy, sunt mult mai inflamate erotic. Biologii britanici au descoperit că femeile înșeală cel mai frecvent în zilele lor de maximă fertilitate. "Fac shopping de gene", au concluzionat ei cu umor. Antropologii presupun că, în epoca de piatră, bărbații și femeile se alăturau în cupluri stabile numai pe durata procreerii și a îngrijirii progeniturilor, atât timp cât acestea se aflau la vârste foarte fragede. În total, cam patru ani. După aceea, atât bărbații, cât și femeile erau liberi să-și caute alți parteneri.
Infidelitate prin internet
Și în zilele noastre, observăm că perioada de sexualitate ardentă se încheie după aproximativ patru ani. Când excitația se stinge și entuziasmul reciproc slăbește, cele mai multe perechi încep să aibă probleme. În primul rând, sunt uluite de faptul că libidoul poate dispărea atât de repede, că voluptatea e învinsă de puterea obișnuinței și că, în noile condiții, relația devine foarte greu de gestionat.
Imaginea pe care noi o avem în prezent despre viața de cuplu continuă să poarte o amprentă romantică: ideea că un singur om - și numai el - ar fi în măsură să răspundă tuturor aspirațiilor noastre. Este visul marii iubiri. A găsi o persoană înrudită sufletește și a te uni cu ea prin căsătorie se socotea a fi suprema împlinire afectivă. Această idee a desființat, cu două secole în urmă, primatul alianțelor matrimoniale bazate pe interese economice.
Însă relațiile au devenit fragile, idealul romantic s-a dovedit adesea incomod. De pretutindeni ne întâmpină oferte. Într-o lume dispusă să satisfacă instantaneu orice fel de nevoi, printr-o simplă apăsare de buton, nu trebuie decât să dai câteva clicuri, ca să lansezi o comandă. Livrarea se face prompt. Dacă produsul nu-ți place, îl returnezi. Iar în iubire se procedează la fel ca în comerț. Comunicarea electronică ascunde o sumedenie de tentații. Niciodată n-a fost mai lesne să devii infidel. Dacă partenerul te nemulțumește într-o privință sau alta, intri pe net, unde întâlnești milioane de oameni porniți în căutare. Mulți dintre ei recunosc deschis că își doresc numai sex. Fidelitatea nu mai are nici o însemnătate. Iar căutarea aceasta continuă în mediul virtual poate deveni o dependență.
Pasărea Phoenix
Eugenia (42 de ani) a trăit două experiențe descurajante, din care a tras concluzia că nu trebuie să mai lase vreodată garda jos, în fața nimănui. Prima dată, a fost logodită și intenționa să se căsătorească. Și-ar fi dorit să devină mamă, însă a pierdut două sarcini. După șase ani, prietenul a părăsit-o pentru alta. Al doilea a plecat după zece ani. Ea fusese întotdeauna fidelă. La sfârșit, bărbatul ei i-a spus că e grasă și urâtă. Această umilință și faptul că fidelitatea nu i-a fost defel răsplătită o dor și în ziua de azi. Eugenia a făcut o depresie și s-a tratat la un psihiatru, timp de peste un an. În viața ei, iubirea fusese o întreprindere falimentară. Investiție mare, profit zero. Când s-a simțit mai bine și i s-au limpezit gândurile, s-a încumetat să-și mai încerce norocul cu un bărbat. Dar i s-a părut prea obositor să se ducă la discotecă, să danseze și să bea, ca să se amețească. I-a fost mai ușor să deschidă laptopul. Un clic - și a ajuns la destinație. Aici, aventurile pasagere și infidelitatea nu sunt motive de reproș, ci baza unor înțelegeri clare. O săptămână mai târziu, i-a sunat la ușă Dorel, sau cel puțin așa a pretins că-l cheamă. O scurtă șuetă, o ceașcă de cafea, s-au plăcut și s-au dus în dormitor, fără să mai piardă timpul. Doar el pentru asta venise. Treptat, Eugenia a câștigat mai multă încredere în sine. Internetul i-a rezolvat viața. "Pentru mine, bărbații sunt în primul rând niște prestatori de servicii", spune ea. "Îmi aduc ceea ce vreau și apoi pleacă". Nu simte nevoia unei relații stabile, iar tema fidelității a rezolvat-o în felul ei: e fidelă propriilor sale necesități, de la alții nu așteaptă nimic și nici nu le datorează explicații. În viața ei, sentimentele nu mai joacă nici un rol.
Fidelitate mimată
Psihologul norvegian Holger Lendt știe din experiența sa profesională că, de multe ori, partenerii "mimează fidelitatea". La cabinetul său, întâlnește tot mai frecvent bărbați și femei care, deși își recunosc trădarea în discuțiile individuale, nu vor să vorbească deschis despre ea, ulterior, în ședința de consiliere comună. Preferă tăcerea, cu riscul ca relația lor să fie definitiv compromisă. "E cutremurător pentru mine să văd cum oamenii aleg mai curând să se mintă și să-și schimbe partenerul, în loc să se confrunte onest cu așteptările lor proprii", spune psihologul. El îndeamnă la o abordare îndrăzneață a subiectului seriozității și încrederii. E nevoie de curaj, fiindcă vei zgândări unele răni ascunse ale sufletului. Însă, abia în momentul când îi doare, oamenii sunt dispuși să accepte schimbarea.
Și totuși, se poate!
Alexandra și Mitu sunt împreună de 21 de ani, căsătoriți de 16, și au doi copii. Cum se descurcă cu fidelitatea? "Despre asta n-am discutat niciodată", spune Mitu. "A venit de la sine", îl completează surâzând soția lui. "N-am avut accidente de parcurs". Mitu rămâne o clipă pe gânduri: "Ei, mi-au mai apărut două sau trei ocazii, însă n-am fost interesat. Nici măcar de un mic flirt".
Mitu are acum 66 de ani și a străbătut un drum lung. Distracțiile nebune de altădată au cedat locul unei relații împlinite. Soția lui i-a oferit ceva ce nu avusese vreodată înainte. Au avut și ei disputele lor, în decursul anilor. Au aflat și au trebuit să accepte că momentele de răceală, tensiunile și neînțelegerile există și în relația lor, ca o parte a ei, la fel ca a oricărei alte relații. Că nu totdeauna reușesc să înțeleagă imediat ce încearcă celălalt să comunice, fiindcă nu există oameni care să poată citi gândurile altora fără greșeală. Dar că nu e zadarnică strădania de a te apropia de celălalt și de a păstra respectul reciproc, chiar și în condiții de stres și în criză de timp. În toți acești ani, iubirea lor a izbutit să crească, a prins rădăcini, a scris istorie.
(În nr. viitor, un Test de fidelitate care nu dă greș!)