Națiunile s-au format în jurul acestora, deși acest fapt n-ar trebui să fie un motiv de discordie între oameni. În multitudinea limbilor, eu văd ceva atractiv. Între farmecele unui anumit teritoriu este și limba vorbită acolo. Cât ar fi de monotonă lumea noastră fără diversitatea limbilor! Ar fi ca o grădină cu un singur soi de pomi: flori cu o singură culoare, cu același miros, fructe cu același gust... Imaginați-vă un câmp de flori, toate la fel (fie ele cât ar fi de frumoase)... Dar iată că în grădină avem tot soiul de pomi, fiecare înflorește în culoarea lui, fiecare fruct cu gustul lui. Așa e și cu limbile: avem prilej de comparație, mai multe variante de exprimare... căci una este să citești o carte ori o poezie în traducere, și alta să o citești în original.
Asistăm însă, mai ales în ultimele decenii, la un adevărat asalt împotriva limbii române, pe care poeții noștri o comparau cu un "fagure de miere".
În ce mă privește, cu cât mai mult am studiat limbi străine, cu atât mai mult mi-am dat seama de frumusețea limbii cu care m-a crescut mama. În timp ce alte națiuni nu-și prea bat capul nici cu propria lor limbă, noi, românii, suntem poligloți.
Prin străinătate, am întâlnit nenumărați românași, și am rămas surprins de cât de repede au învățat limba țării respective. Iar acum, cu libera trecere, aproape că în fiecare familie este cineva care mai vorbește una, două sau trei limbi străine. Ba chiar și cei care n-au călătorit au învățat. Recent, în Remetea Chioarului, am întâlnit o fată de școală elementară, care vorbea cursiv spaniola. Învățase de la telenovele (poate singurul lucru bun ce se poate învăța de la aceste seriale).
Dar apucasem să scriu despre asaltul împotriva limbii noastre. În special tinerii noștri, în conversație, folosesc frecvent cuvinte străine. Ziarele sunt pline de ele! Astă toamnă, participasem la un parastas ținut la bustul Iancului din Brad. După slujbă, s-au ținut niște cuvântări. Unul care ne-a vorbit frumos, îndemnându-ne să ne păstrăm limba, și-a încheiat alocuțiunea cu... "Vă doresc un weekend plăcut!".
Bravo domnule! Ai dat cu bâta-n baltă!
Eu aici, pe partea opusă a globului, vorbesc cu nepoții (toți născuți aici) numai românește, în timp ce mulți reporteri de radio și TV folosesc câte-un cuvânt străin la fiecare frază, vrând probabil să ne dovedească gradul lor de cultură. Oare își dau ei seama ce deserviciu aduc frumoasei noastre limbi?
Cu respect pentru toate limbile pământului, dar trebuie să ne-o păstrăm și pe-a noastră, pentru că limba este ultima redută de apărare a unei națiuni.
IOAN NICOARĂ - 510 E. Townley Ave. Phoenix, Arizona, USA