ZĂMOȘIȚA, buruiana rinichilor (Hibiscus trionum)

Redactia
Din rețetele domnului farmacist BOBARU

Am o poveste aparte cu această plantă, având în vedere că a fost printre primele trata­mente recomandate mamei mele, pentru o afecțiune a aparatului urinar. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu aproximativ 38 de ani, când, proaspăt farmacist și, totodată, absolvent al liceului agricol din Vi­dra, județul Giurgiu, trăiam o nedu­merire profesională și o oarecare re­ți­nere legată de Zămoșiță, o plantă pe care în liceu o studiasem ca pe o bu­ruiană greu de stârpit, iar în facul­tate, ca pe un remediu eficace în afecțiunile urinare.
Mama și-a ascultat fiul și, în fie­care an, când prășea porumbul, avea grijă ca o parte din zămoșiță să o culeagă cu grijă și să o usuce după reguli specifice, iar în perioada sezonului rece, când infecțiile urinare sunt mai frecvente, să bea în fiecare zi câte o cană de ceai.

Scurt istoric

Face parte dintre plantele nebăgate în seamă, umile, o buruiană stârpită cu sapa, dar care are o putere "re­gală", când e vorba de sănătate. Nu degeaba e cunos­cu­tă încă din adânca antichitate, când era folosită pen­tru durerile de stomac și pentru oblojirea bubelor coap­te. Popularitatea ei este dovedită și prin numeroasele denumiri popu­lare, diferite în funcție de zonele în care crește: cavan, floarea-ursului, macul ciorii, nalbă mare etc.
Întâlnită ca buruiană prin cul­turi, dar și pe margini de drumuri, prin văi și coline domoale, se deo­sebește ușor prin florile ei galben pal, care la bază sunt roșii închis și cresc singure, câte una, ascunse la subsuoara frunzelor.

Recoltarea zămoșiței

Perioada optimă de recoltare: iulie - august. Se culege întreaga plantă (tulpină, frunze, flori), mai puțin fructele, ca niște capsule, în formare sau ajunse la maturitate. Acestea se înlătură înainte de a se face uscarea, altfel, prin uscare, se desfac și împrăștie sămânța în restul produsului vegetal, impurificându-l. Uscarea se face respectând regulile de bună practică ale recoltării plantelor medicinale, adică: planta culeasă se întinde în strat subțire pe coli de hârtie sau rogojini, în spații bine aerisite, la umbră. Aceste condiții, într-o gospodărie, sunt îndeplinite în podurile caselor, pe verande, șoproane, iar la bloc, pe balcon. Timp de usca­re: 10 - 15 zile. Se poate usca și artificial, la 50oC, aceas­­tă temperatură fiind realizată, ușor și practic, cu ajutorul aragazului, ținându-se ușa cuptorului întredes­chisă. După uscare, re­zultă un randament de 6:1, adică din 600 g de plantă ver­de rezultă 100 g plantă uscată.
Nota farmacis­tu­lui: păstrarea plantei întregi se face în saci de tifon sau pungi de hâr­tie, iar mă­runțirea se rea­lizează înaintea pro­ce­sării.

Preparate din zămoșiță

Patru forme farma­ceu­tice se pot obține din zămoșiță:
1. Infuzie - mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată, mărunțită groscior, se lasă în contact, timp de 30 minute, cu o ceașcă de apă fiartă, după care se fil­trează. Se bea îndulcită sau nu, după preferință.

2. Decoctul - reprezintă un mod de extracție complet al principiilor active dintr-o plantă. Se prepară astfel: 4 linguri de plantă mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 g de apă. Se va avea în vedere să se completeze apa evaporată. Se filtrează fierbinte. Doza uzuală: se folosește câte o ceașcă (50 ml) de 2 ori pe zi.
Nota farmacistului: se preferă ca atât infuzia, cât și decoctul să se prepare în cantitățile necesare, fără a se păstra mai mult timp. Dacă dorim un produs cu termen de valabilitate mai lung, va trebui să pre­parăm tinctura sau vinul de zămoșiță.

3. Tinctura de zămoșiță - 20 g zămoșiță uscată se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în casă, timp de 10 zile, agitân­du-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon sau vată. Se lasă la decantat în frigider 6 zile, după care se fil­trează din nou. Se poate păstra în flacoane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Doza uzuală este de 30 picături, de 2 ori pe zi. Termenul de valabilitate este de 2 ani.
Nota farmacistului: chiar dacă pe perioada păs­trării se observă depuneri pe fun­dul flacoanelor, nu este nici o pro­blemă, tinctura putând fi folosită în continuare timp de 2 ani. Însă, în acest caz, flaconul va trebui agitat înainte de utilizare.

4. Vinul de zămoșiță - se pre­pară astfel: 100 g plantă uscată mărunțită groscior se lasă la mace­rat timp de 30 zile, într-un litru de vin alb, agitându-se de 2-3 ori pe zi, după care se filtrează și se păs­trează în sticle, de preferat de 200 sau 250 ml. Doza uzuală este de o ceșcuță, aproximativ 30 ml, de 2 ori pe zi, înainte de masă.
Nota farmacistului: vinurile far­maceutice au fost printre pri­mele poțiuni folosite ca tratament medica­mentos, frecvent recoman­date în trecut, fiind prevăzute și în Farmacopeea Română, ediția 1, de la 1862.

Ce boli vindecă

Cistite și pielite


Acțiunea terapeutică principală a acestor preparate obținute din zămoșiță se adresează, în principal, afec­țiunilor aparatului urinar (pielite si cistite) care sunt însoțite de retenție de apă.
Hipertensiune
Zămoșița în combinație cu păpădia dă un ceai diu­retic folosit în general în hipertensiunea arterială, care are și o compo­nen­tă renală.

Uz extern

Furuncule și ganglioni inflamați

Un ceai mai con­centrat de zămoșiță se folosește în medicina tradițională în spălarea furunculelor, urmată de aplicarea unei pomezi pe bază de ichtiol. De asemenea, se poate fo­losi și sub formă de com­prese aplicate pe ganglionii inflamați.