PIERSICILE - Sănătate și frumusețe la... kilogram

Ilie Tudor
Sănătatea nu are gustul amar al medicamentelor, nici mirosul de chimicale sau de spital și, în nici un caz, nu poate fi asociată cu lipsa de bucurie. De fapt, sănătatea are - cel mai probabil - un gust dulce, un parfum asemănător cu cel al miezului de vară și nu te saturi de ea niciodată. Cu alte cuvinte, sănătatea se aseamănă uimitor de bine cu delicioasa și suculenta piersică. Lucru care nu este de mirare, câtă vreme acest minunat fruct al verii tămăduiește zeci de boli și previne alte câteva sute. De aceea, ne-am propus în cele ce urmează să cunoaștem mai bine calitățile vindecătoare ale acestui binecuvântat elixir al verii

Carte de vizită

Piersicile au fost aclimatizate și cultivate cu cel puțin cinci milenii în urmă în China. Gustul și aroma lor a produs o asemenea fascinație asupra oamenilor, încât, pornind din îndepărtata țară asiatică, fructele zemoase și pârguite au început treptat, de-a lungul secolelor și mileniilor, să cucerească lumea. Mai întâi au poposit în Persia (teritoriul actualului Iran), perșii fiind cei care au adus la perfecțiune arta cultivării lor, iar de acolo au ajuns în întreaga Europă și mai de­parte, pe toate continentele cu climă temperată. Numele de piersici vine de la Persia, patria lor de adopție, de unde s-au răspândit. Ele sunt fructele unui arbore care atinge, la maturi­tate, 4-10 metri înălțime, cu frunze lunguiețe, de un verde deschis, și care se coc începând cu mijlocul lui iunie și până în septembrie. La noi, până acum cincizeci de ani, erau cultivate soiuri relativ sălbatice de piersici, pe care le mai găsim și acum în sudul țării: cu fructe foarte mici ca dimensiuni, de o culoare roșu-închis, dulci, și care se coc de la începutul lui iulie și până în toamnă. Acum 50 de ani s-au extins și livezile cu piersici altoite, cel mai popu­lar soi de la noi fiind cel de Medgidia - cu piersici mari, cu coaja ceva mai groasă, ex­trem de suculente, parfu­mate și dulci. Dar indiferent de so­iul lor, piersicile au pro­prietăți medicinale nebănuit de puter­nice, de care putem beneficia din plin, cu o con­diție: să știm cum să le administrăm.

Mod de administrare

De la bun început, trebuie spus că anumite substanțe vindecătoare, cum ar fi pigmenții care dau piersicilor nuanțele de la portocaliu până la roșu-închis și care au, totodată, și un efect puternic antioxidant, se găsesc exclusiv în fructele proaspete, nu și în cele preparate termic, la temperaturi mai mari de 60 de grade Celsius. Apoi, vitaminele și polifenolii care fac din piersici o veritabilă armă anti-cancer se află în cantități suficiente doar în piersicile coapte natural, nu și în cele coapte forțat în lăzi, eventual sub influența chimicalelor ce grăbesc maturizarea fructului. Ca atare, pentru a obține efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, coapte natural, care se disting prin gustul dulce, coacerea uniformă și parfumul foarte puternic. Cum se administrează mai exact piersicile, pentru a obține rezultate terapeutice, vom vedea în con­tinuare.

Piersicile în consum

Doza minimă pentru a obține beneficii de pe urma administrării acestor fructe este de 350 de grame pe zi. De altfel, aceasta este și porția zilnică minimă recomandată de nutriționiști, fie că este vorba de piersici, caise sau prune. Deja, în această doză, fruc­tele încep să aibă efectele scontate de prevenire a boli­lor. Pentru a vindeca, însă, anumite afecțiuni, este necesar să mărim mult doza și să stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare.

Cura cu piersici

Zilnic se consumă jumătate de kilogram - un kilogram de piersici, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor princi­pale. Se mănâncă fructele bine spă­late, din care s-au îndepărtat toate părțile stricate sau intrate în fermen­tație (pentru a evita deranjamentele gastro-intestinale). O cură cu piersici durează minimum 14 zile și maxi­mum 1 lună și jumătate, iar momen­tul în care o ținem este bine să fie corelat cu cel în care se maturizează pier­sicile din livezile noastre, care pot fi coapte natural și livrate fără să apu­ce să se strice.

Nectarul proaspăt de piersici

Se obține din trei piersici de mărime medie, care se spală foarte bine și cărora li se înde­părtează sâmburii, dar NU și coaja, apoi se taie felii. Feliile de piersici se pun într-un mixer (blender) împreună cu jumătate de cană de apă și 3-4 lingurițe de miere. Se mixează toate com­ponentele vreme de 1-2 mi­nute, iar sucul astfel obținut se consumă cât mai proaspăt, într-o singură repriză. Are un gust minunat, conține practic toate mineralele și antioxidanții din piersică într-o formă extrem de ușor de asimilat de către organism. În plus, aduce un aport consistent de apă, important - mai ales pe timpul verii - pentru menținerea sănătății rini­chilor și pentru detoxifierea organismului.

Piersicile și obezitatea

Aceste fructe sunt cea mai delicioasă armă contra kilogramelor în plus. Deși sunt suculente, cu un gust dulce foarte plăcut, piersicile nu îngrașă, ci din contră, sunt un drenor și detoxifiant fantastic, care reduce prompt masa corporală. Aceasta, deoarece stimulează tranzitul intestinal, favorizează eliminarea surplusului de apă din organism, iar datorită fibrelor pe care le conțin, prelungesc senzația de sațietate. Dacă doriți să slăbiți, așadar, consumați cât de multe piersici puteți, înainte de fiecare masă. Ele sunt sărace în calorii, bo­gate în vitamine și alți nutrienți cu efect întineritor, ajutându-vă să slăbiți frumos și sănătos. Încercați o cură de patru săptămâni, timp în care veți consuma câte două piersici înainte de masă. Rezultatele vă vor sur­prin­de extrem de plăcut!

Piersicile și cancerul

Pigmenții care dau minunata culoare portocalie-roșiatică piersi­cilor sunt printre cele mai puter­nice sub­stanțe naturale antican­cerigene cunoscute. Ca atare, aceste fructe sunt eficiente atât pen­tru prevenirea, cât și ca adju­vant contra bolii canceroase. Cele mai puternice efecte s-au observat contra următoarelor tipuri de can­cer:
* Cancer la prostată - lico­penul și antocianii din piersici s-au dovedit niște agenți antitumorali foarte activi în cancerul cu această localizare.
* Cancer de colon - pectina, o fibră alimentară solubilă, conținută de piersicile proaspete, este unul din cei mai buni agenți profilactici pentru cancerul de colon. De asemenea, antioxidanții din piersici inhibă dezvoltarea tumorilor din colon.
* Cancer pulmonar - complexul de nutrienți format din vitamina C naturală, complexul de vitamine B și pigmenții din piersici sunt un excelent agent de prevenire pentru tumorile pulmonare. Mai mult, odată declanșată această formă de cancer, acest complex de substanțe îmbunătățește calitatea vieții și reduce ritmul de evoluție al bolii.
* Cancer la sân și de col uterin - polifenolii pre­zenți în coaja piersicilor sunt un extraordinar regla­tor hormonal pentru femei. Ei încetinesc ritmul de evo­luție al cancerelor cu determinare hormonală, atât prin reglaj endocrin, cât și prin efecte antitumorale directe.

Piersicile și bolile de rinichi

Cu conținutul lor ridicat de apă, bogate în săruri de potasiu, cu efect diuretic, și în substanțe antiseptice (conținute mai ales în coajă și chiar în puful care înve­lește coaja), piersicile sunt alimentul-medicament ideal pentru prevenirea și tratarea bolilor renale. Cura cu piersici se recomandă contra nefritelor, pielitelor, cisti­telor, unde fructele au un dublu efect: combat direct microorganismele infecțioase și, foarte important, pro­voacă o reacție alcalină în interiorul organismului, contribuind la alcalinizarea urinei. Or, antibioticele de sinteză, dar și substanțele antibacteriene naturale (cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afin, frunzele de merișor etc.) devin active, putându-și exercita acțiunea antiinfecțioasă doar atunci când pH-ul urinei este alca­lin. Așadar, în timpul tratamentelor contra infecțiilor reno-urinare, consumați măcar jumătate de kilogram de piersici pe zi, dar evitați în schimb carnea, produsele con­servate, proteinele în exces, zahărul și dulciurile.
Persoanele cu predispoziție spre calculi renali (mai ales urați) vor consuma nectarul proaspăt de piersici, câte un litru pe zi. Este un excelent diuretic și - se pare - dizolvă calculii de mici dimensiuni.

TRATAMENTE INTERNE

* Colesterol și trigliceride mărite - se țin cure de minimum 4 săptămâni, timp în care se consumă jumătate de kilogram - un kilogram de piersici pe zi. Fi­brele alimentare din compoziția piersicilor împiedică în bună măsură asimilarea grăsimilor saturate, în timp ce aportul masiv de vitamina A din aceste fructe pre­vine oxidarea colesterolului rău (LDL) și depunerea sa pe pereții vaselor de sânge.
* Boala coronariană și infarctul miocardic - pigmenții din piersici, dar și alte substanțe active, cum ar fi vitaminele A și C, potasiul etc. protejează inima și vasele de sânge, prevenind aceste afecțiuni. Un studiu din 2007, făcut în Germania, demonstrează că acești antioxidanți împiedică oxidarea colesterolului și depu­nerea sa pe arterele coronare, micșorând astfel riscul de infarct.
* Oboseală oculară, scăderea acuității vi­zuale - se consumă piersici proaspete, câte 500 de grame pe zi, în cure de măcar șase săptămâni. Pigmenții din coaja piersicilor ajută la menținerea acuității vizua­le, protejând - se pare - ochii și de o sumedenie de alte neplăceri, cum ar fi degenerescența maculară, cataracta sau glaucomul. Se recomandă piersicile cu coaja cât mai închisă la culoare, care sunt mai bogate în sub­stan­țe care protejează ochii.
* Gută - se consumă câte un kilogram de piersici proaspete zilnic, pe o perioadă de minimum 21 de zile. Este o cură simplă, dar care are efecte revoluționare în organism: substanțele depurative din miezul și coaja piersicilor mobilizează puternic sărurile acidului uric din țesuturi și ajută la eliminarea lor prin urină și fecale. În plus, prin efectul său antiinflamator, cura cu caise ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal și a mobilității articu­lațiilor afectate.
* Constipație - datorită conținutului ridicat de celuloză și de pectină al piersicilor, acestea sunt foarte des folosite ca laxativ, în proble­mele de tranzit intes­tinal. Celu­loza și pectina sunt fibre ali­mentare, adică substanțe co­mestibile nedigerabile, care acțio­nează la nivelul intes­tinu­lui gros ca un piston, împin­gând din acesta toate re­zi­duurile. Apoi, sorbito­lul, un zahăr natural con­ținut de piersici, îi conferă proprietăți laxative suplimentare. Se face un tratament de două săptămâni, în timpul căruia se con­sumă în fiecare dimineață, pe stomacul gol, câte 500-800 de grame de piersici și, suplimentar, un litru de apă.
* Adjuvant în litiază biliară - în medicina populară din Orientul Mijlociu, dar și din zona sudică europeană, un leac foarte des utilizat contra micro­litiazei și a litiazei biliare este consumul de piersici. În fiecare dimineață, înainte de a mânca orice altceva, se administrează câte trei linguri de ulei de măsline sau de susan, apoi se așteaptă o oră înainte de a mânca altceva. Pe parcursul zilei, se consumă câte zece pier­sici proaspete, dulci-acrișoare, care au efect co­le­retic (ajută la evacuarea bilei din colecist) și di­zolvă calculii biliari.
* Tabagism - se recomandă consumul zilnic de piersici, minimum 600 de grame pe zi, pentru preve­nirea și combaterea efectelor nocive ale fumatului. Foarte bogate în vitamina A și C, dar și în polifenoli, piersicile sunt un excelent antidot contra otrăvurilor conținute de țigări. Ele reduc deopotrivă senzația de dependență (se pare că anumite substanțe din piersici stimulează aceiași receptori-țintă ca și nicotina) și, în același timp, ajută la detoxifierea de metalele grele, gudroanele și alte substanțe nocive din fumul de țigară. Cura cu piersici este în mod excepțional recomandată femeilor care au fost fumătoare și care se pregătesc să devină mame și au nevoie de o detoxifiere rapidă.
* Febră, boli infecțioase însoțite de febră - sucurile proaspete de piersici (obținute prin simpla mixare) constituie un adevărat tonic natural atunci când sunt folosite de către bolnavii cu febră ridicată sau cu manifestări inflamatorii (inclusiv la nivel cutanat). Su­cul de piersici, amestecat cu puțină miere și, eventual, cu o tulpină proaspătă de mentă, este foarte răcoritor pentru cei care au febră mare, fiind și un suport pentru sistemul cardiovascular, extrem de solicitat atunci când temperatura corpului crește peste 38,5 grade Celsius.
* Îmbătrânirea prematură - în China antică, piersicile erau deopotrivă simbolul tinereții veșnice și al regalității. Maeștrii taoiști considerau piersicul po­mul fructifer cu cea mai puternică energie (Qi). Mugu­rii și florile sale atingeau forța maximă primăvara, în timp ce fructele erau creditate cu un nivel de Qi foarte ridicat, cu efecte reîntineritoare. Străvechile credințe chinezești au fost obiectivate de mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii, care indică miezul acestor fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pen­tru stoparea și chiar "inversarea" proceselor de îmbă­trânire. Piersicile proaspete ajută la menținerea sănătății sistemului nervos, protejând, în special, memoria. Apoi, ele ajută la menținerea sănătății sistemului digestiv și a vaselor de sânge, precum și a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se țin tratamente de până la patru săptămâni, timp în care se consumă minimum jumătate de kilogram de piersici pe zi.
* Vitamina C - o doză de doar 800 de grame de piersici asigură aproximativ 75% din necesarul de vita­mina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din această vitamină vor consuma câte un kilogram de piersici, minimum, vreme de două săptămâni. Această "supradoză" de vitamina C este extrem de favorabilă în afecțiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respi­ratorii, afecțiunile însoțite de febră și de inflamație, în general.
* Vitamina A - după fructul de cătină, care este campionul absolut, caisele și piersicile conțin cea mai mare cantitate de vitamina A (de fapt, provitamina A, pe care organismul o transformă în vitamina A, prin procesele de digestie). Un singur fruct ne furnizează aproape 20% din necesarul zilnic de vitamina A al unui adult, vitamină necesară pentru menținerea în bună sta­re a sistemului imunitar și nervos, dar și pentru echili­brul endocrin.

APLICAȚII EXTERNE

* Acnee - pe timpul verii, când pielea este mai expusă la erupțiile acneice, din cauza transpirației și a prafului, se curăță, înainte de duș, zonele sensibile la apariția acestei afecțiuni cu ajutorul pulpei de piersică sau nectarină. Pielea se va șterge în mai multe rânduri cu pulpa fructului, apoi se va lăsa să se usuce timp de 5-10 minute, după care se va clăti cu apă călduță. Su­pli­mentar, se vor consuma piersici proaspete, câte o jumătate de kilogram pe zi, pentru efectul laxativ și depurativ.
* Arsuri solare - se zdrobesc bine, cu ajutorul mixerului electric, 2-3 piersici fără sâmburi, și un cas­travete. Sucul rezultat va fi aplicat pe arsurile provo­cate de expu­nerea la soare. Acest remediu va acționa eficient, calmând inflamația și usturimea, vindecând mai rapid epiderma afectată.


Precauții și contraindicații la tratamentul cu piersici

Piersicile proaspete sunt, în general, bine tolerate de organism, însă puful de la suprafața cojii, care conține substanțe cu rol de apărare, poate declanșa re­ac­ții alergice. De aceea, se vor administra cu precauție, în cantități mici la început. Precauția este valabilă și pentru cazurile de colită de fermentație, diaree acută sau cronică, gastrită hiperacidă, pentru a nu accentua aceste tulburări digestive. Persoanele alergice la piersici vor putea consuma nectarinele, care au un potențial aler­gic mult mai redus, fiind foarte bine tolerate de sistemul digestiv.

FRUMUSEȚE

* Tenul gras, seboreic - se spală o piersică sau o nectarină bine coaptă, se taie în două, se scoate sâmburele și se masează cu pulpa fructului tenul curățat în prealabil cu puțină apă călduță. Se repetă această operațiune în fiecare zi, ceea ce va face ca tenul să devină mai curat, mai strălucitor și pielea mai elastică.



NECTARINELE - fructul antialergic ideal

Cele două fructe, adică nectarinele și piersicile, sunt aceeași specie, denumirea lor științifică fiind Prunus persica. Așadar, nectarina conține aceiași nutrienți și are majoritatea proprietăților terapeu­tice identice cu piersica. Principala diferență între cele două fructe este coaja, care este netedă la nectarine. Acestea sunt mai sărace în aromă decât piersicile, dar, în schimb, sunt excelent tolerate de sistemul digestiv și, în plus, nu produc reacții alergice. Mai mult decât atât, nectarinele sunt un foarte puternic antialergic, atunci când sunt admi­nistrate intern. De ce? În primul rând, datorită conținutului ridicat de vitamina C naturală, care reduce severitatea reacțiilor și ajută organismul să facă față proceselor alergice. Apoi, nectarinele pot fi administrate în doze mari (până la 2 kilograme pe zi, la un adult) fără a produce tulburări diges­tive, cu condiția să fie sănătoase și bine coapte. În doze atât de ridicate, polifenolii și flavonoidele din nectarine ajută la reglarea reacțiilor sistemului imunitar, acționând chiar la nivelul cauzei aler­giilor și eliminând-o. Așadar, curele cu nectarine sunt în mod special recomandate persoanelor cu alergie (cutanată, respiratorie, digestivă etc.), ajutând atât la prevenirea, cât și la tratarea acestei afecțiuni.