Fotografia care vindecă
"Luați între palme fotografia mea și gândiți-vă la ea ca la un instrument medical. Trebuie să credeți cu toată puterea că în mâinile voastre se află cheia care va deschide calea spre vindecare. Relaxați-vă complet și încercați să vă ascultați trupul. Îndreptați fotografia către acea parte a corpului sau acel organ care vă supără. Prin mișcări circulare, realizate la câțiva centimetri deasupra corpului, deplasați imaginea până ajungeți la zona afectată. După câteva minute, veți simți cum durerea se estompează treptat, ieșind din trup, ca și cum un instrument nevăzut ar scoate-o afară".
După ce a citit atent indicațiile și a urmat întocmai recomandările, femeia s-a ridicat din pat și, cu pași mărunți, s-a îndreptat către bibliotecă. Pe raftul unde stau aliniate, ca într-un mic altar, fotografiile de familie ale soțului și fiului care nu mai sunt demult alături de ea pe lumea aceasta, bătrâna a așezat cu grijă imaginea tămăduitoare. În urmă cu 30 de ani, Maria Antonova a fost diagnosticată cu o boală necruțătoare: osteosarcom, cancer osos. Deși tumora ce i se dezvoltase în jurul articulației genunchiului aproape că nu îi mai permitea să se deplaseze, femeia nu voia sub niciun chip să meargă la spital. În urmă cu câțiva ani, fiul și soțul ei fuseseră implicați într-un accident rutier și, din cauza neglijenței medicilor, spunea ea, muriseră pe patul de spital. De aceea, Maria era foarte reticentă în privința spitalelor și a medicilor. Totuși, într-un târziu, când durerile deveniseră insuportabile, a acceptat să fie dusă la doctor. Însă era deja mult prea târziu și specialiștii i-au spus că, dacă nu se operează de urgență, vor fi obligați să îi amputeze piciorul. Auzind "sentința", Maria a refuzat categoric operația chirurgicală și a cerut familiei să o ducă înapoi, acasă. Nimeni nu a reușit să o convingă de gravitatea situației și medicii au fost nevoiți să o externeze. La scurt timp, nepoata ei, îngrijorată de starea bunicii, a venit la ea tocmai de la Moscova, convinsă fiind că o va putea ajuta să se vindece. După ce a încurajat-o cu dragoste, i-a întins o fotografie și i-a spus: "Iată, acest om are puteri deosebite, lăsate de la Dumnezeu. Un asemenea dar nu s-a mai văzut; în toată Moscova se vorbește despre el, ca despre cel mai mare vraci. Are emisiuni la televizor; pe stadioane, acolo unde el organizează ședințe terapeutice se adună sute de oameni, în speranța că vor fi vindecați. Puterile sale sunt atât de miraculoase, încât poate să tămăduiască multe boli sufletești și trupești, chiar și de la distanță. Se spune că această fotografie este încărcată cu energia lui pozitivă și că poate vindeca aproape orice suferință". Fotografia reprezenta un bărbat cu trăsături regulate, cu ochii negri, pătrunzători. Mâinile sale, cu palmele deschise către privitor, parcă te hipnotizau. Maria a privit îndelung fotografia și, ca printr-un miracol, chipul ei s-a luminat. A clătinat din cap în semn de încuviințare și și-a făcut cruce.
Așa a început drumul Mariei către vindecare. În fiecare zi, crezând tot mai mult în sfatul nepoatei, urma metoda tămăduitorului și, folosind fotografia ca instrument, realiza masaje energetice asupra piciorului afectat. Seara se ruga ore în șir, la lumina candelei, cerând de la Bunul Dumnezeu ajutor de vindecare. Zilele se scurgeau una după alta și pacienta se simțea tot mai bine. Durerile nu o mai chinuiau și tumora începuse să se retragă. După un an de zile, spre uluirea tuturor, Maria a început din nou să meargă. Boala îi părăsise complet trupul. Au trecut de atunci mai bine de treizeci de ani și Maria Antonova, deși gârbovită acum de ani, umblă pe picioarele sale și este cât se poate de sănătoasă. Este convinsă că salvarea ei a venit din Ceruri și că vraciul din fotografie este doar un instrument prin care Bunul Dumnezeu, prin mila Sa, acționează pe Pământ.
Efectul Ciumak
Cazul Mariei Antonova însă nu este singular. Sute de oameni mărturisesc că, urmând schema de tratament prin pase energetice cu ajutorul unei anumite fotografii, s-au vindecat de afecțiuni grave, de boli despre care medicii spuneau că sunt incurabile.
Metoda de vindecare a bolilor prin intermediul fotografiilor a fost folosită pentru prima dată în Rusia în anii '80 ai secolului trecut, de către cunoscutul bioenergetician rus Alan Ciumak. Renumit în întreg spațiul sovietic pentru capacitățile sale terapeutice extrasenzoriale, de vindecare la distanță, cu ajutorul paselor energetice, Alan Ciumak și-a câștigat treptat faima în întreaga lume. Astăzi, metodele sale, deși contestate de oamenii de știință, sunt folosite în multe clinici de medicină alternativă.
Potrivit ipotezei profesorului Ciumak, fotografia unei persoane este, de fapt, imaginea câmpului bioenergetic informațional al acelei persoane. Acest câmp cuprinde trecutul, prezentul și chiar viitorul, adică întreaga viață a omului din fotografie. Astfel se explică în ce fel bioenergeticienii pot stabili un diagnostic doar privind fotografia pacientului și chiar pot vindeca boala. Alan Ciumak însă nu are nevoie de fotografiile pacienților săi, ci propria sa imagine acționează asupra suferinzilor, tratându-i. Dar nu orice fotografie a sa poate vindeca! Fotografii tămăduitoare sunt doar acelea realizate în momentele în care terapeutul se află într-o stare în care poate acționa telepatic asupra câmpului bioenergetic al pacientului. Această metodă prin intermediul căreia bioenergeticianul rus poate acționa la distanță asupra bolnavului a fost descoperită din întâmplare. "Nimic pe lumea asta nu este totuși întâmplător", susține Alan Ciumak. "Eu sunt convins că împrejurările care au condus la descoperirea acestei metode s-au ivit doar prin voia Domnului. Întâmplarea s-a petrecut în Kaunas, un oraș din Lituania, în casa prietenilor mei, soții Leontev. Pentru că eram prieteni de suflet încă din copilărie, soții Leontev țineau pe biroul din sufragerie o fotografie a mea. Era o imagine în care fusesem surprins la una din ședințele mele terapeutice, realizate în 1989, în studioul televiziunii Ostankino, din Moscova. Într-o zi, o vecină a venit în vizită și, văzând fotografia mea, ca hipnotizată, cu ochii în lacrimi, i-a rugat pe soții Leontev să i-o împrumute pentru câteva zile. Surprinși de o asemenea cerere, au întrebat-o pentru ce are nevoie de ea. Femeia le-a răspuns: «Acest om are mari capacități de vindecare. Sunt sigură că fotografia lui o va ajuta pe mama mea care știți cât este de bolnavă». Tare s-au mai mirat prietenii de unde știa acea femeie despre puterile mele terapeutice. Au privit și ei atent imaginea, dar nu au observat nimic neobișnuit. Femeia a luat fotografia, a strâns-o la piept și a plecat în mare grabă. După două săptămâni s-a întors bucuroasă și le-a povestit că mama ei acum se simte mult mai bine, numai datorită fotografiei tămăduitoare. «De îndată ce am apropiat imaginea de trupul sleit de boală și durere al mamei, a început să tremure, avea frisoane și a făcut febră. Fotografia avea, în mod cert, un efect puternic asupra organismului: ceva în interiorul ei forfotea, ceva parcă se desprindea și ieșea. După câteva zile în care am continuat să plimb imaginea deasupra trupului său, mama a început să se simtă tot mai bine și durerile i-au dispărut. Într-o săptămână s-a întremat, iar acum s-a sculat din pat și nici nu pare că ar fi fost vreodată bolnavă! E un adevărat miracol!»"
Astfel, printr-o întâmplare sau nu, Alan Ciumak a descoperit că fotografiile sale pot tămădui boli grave. Dar pentru a înțelege cum acționează aceste fotografii la distanță, trebuia întâi să depisteze originea capacităților sale și cum se face că el, un simplu om, poate exercita o influență pozitivă asupra cuiva.
Darul extraordinar cu care fusese înzestrat, acela de a vindeca, și l-a descoperit singur. Avea 42 de ani și o carieră frumoasă în jurnalism. În 1970, băiețelul său, Dimitri, s-a îmbolnăvit de meningită. Alan stătea zi și noapte la căpătâiul său, veghindu-l. La un moment dat, a constatat că, mângâind într-un anume fel cu palmele căpșorul băiețelului în suferință, acesta începe să se simtă mai bine. Și treptat, zi de zi, micuțul Dimka se întrema, iar Alan era tot mai încredințat că Dumnezeu îl hărăzise cu puteri neobișnuite. Ulterior, ani în șir, a fost propriul său subiect de cercetare și studiu. Bioenergeticianul în devenire s-a supus multor experimente pentru a înțelege cum acționează capacitățile sale extrasenzoriale și cum le-ar putea valorifica la maximum pentru a ajuta cât mai mulți semeni.
Astăzi, după mai bine de 40 de ani de practică, bioenergeticianul rus poate oferi o explicație a metodei sale de vindecare. "Corpul uman este un «ghemotoc» de energie densă", susține Alan Ciumak. "Emoțiile, gândurile, sufletul sunt «fuioare» subțiri de energie care înconjoară corpul și se prelungesc în Univers. Toate aceste elemente formează câmpul energetic informațional. Sănătatea este starea de armonie perfectă a acestui câmp. Fiecare celulă din corpul uman, în fiecare clipă a vieții sale, generează vibrații ce transportă informații către celelalte celule. Impulsurile electrice, fluxul de substanțe nutritive și de energii care se realizează între celule, toate acestea reprezintă esența, cauza și efectul schimbului informațional din corpul uman. Dacă acest proces se realizează armonios, totul este perfect: omul este sănătos. Dacă informația întâlnește în calea sa, către celelalte celule, obstacole, filtre, ea se transmite incomplet, deformat și atunci, omul se îmbolnăvește. Eu nu mă războiesc cu boala omului, fie ea trupească sau sufletească ci, pur și simplu, ajut la fluidizarea fluxului informațional. Prin propria mea energie eliberez, curăț calea de acces informațional din organismul pacientului. Îi corectez distorsiunile din câmpul energetic informațional, restabilindu-i starea de armonie".
Uimitor este faptul că Alan Ciumak poate restabili starea de armonie, nu numai în contact direct cu pacientul, ci și de la distanță, cu ajutorul fotografiilor sale încărcate energetic, surprinse într-o maximă concentrare. După ani de studiu, a reușit să realizeze o metodă prin care imaginea sa fotografică poate vindeca.
Tratament prin fotografie
Mai întâi, pacientul trebuie să aibă convingerea că fotografia poate "acționa" ca un instrument de vindecare. Odată ce bolnavul este conștient de acest lucru, începe procesul de colaborare dintre pacient și terapeut, declanșându-se procesul de vindecare.
"Primul pas este acela de a lua fotografia în mâini. În timpul ședinței, trebuie să vă «ascultați» cu atenție semnalele transmise de propriul trup. Această «audiție» reprezintă participarea dumneavoastră activă în procesul de interacțiune cu mine, în procesul însănătoșirii. Al doilea pas este acela de a mișca fotografia de-a lungul trupului. În interacțiunea directă, nemijlocită cu mine, eu, cu mâinile mele, sunt cel care realizează mișcările, pasele energetice. În cazul utilizării fotografiilor, dumneavoastră sunteți cel care trebuie să efectueze acest masaj. Luați fotografia de colțul de jos și întoarceți-o cu imaginea către dumneavoastră. Așezați-vă confortabil și relaxați-vă complet. Prin mișcări circulare, îndreptați întâi fotografia deasupra capului, apoi în jurul său, și treptat, deasupra pieptului, stomacului, coborând, fără grabă, către membrele inferioare. Fără să vă gândiți la o tehnică anume de manipulare, «masați-vă» câmpul corpului cu imaginea (fără a o atinge de trup). Concentrați-vă atenția către senzațiile corpului. Este posibil să aveți senzația de cald, rece sau să simțiți furnicături. Veți ști cu siguranță unde să vă opriți și asupra cărei zone să insistați. Astfel veți reuși să vă armonizați câmpul energetic informațional și veți «pompa», în propriul trup, energie vindecătoare. În cazul în care starea dvs. de sănătate este bună, este posibil să nu simțiți nicio senzație în interacțiunea cu fotografia. Când starea este echilibrată, corpul nu transmite semnale, iar procesul de armonizare a câmpului se desfășoară «în tăcere». Practicați aceste ședințe dimineața, nu înainte de primenirea sufletului prin rugăciune, căci niciodată nu trebuie să uitați că toate energiile vin doar de la Dumnezeu. Puteți relua exercițiul ori de câte ori este nevoie, atunci când apar semne de oboseală, depresie sau anxietate și, în mod obligatoriu, seara, înainte de culcare".
Portrete fatidice
De sute de ani, persistă convingerea că între om și reprezentarea sa există o legătură nevăzută, o legătură mistică. Imaginea unei persoane, ilustrată pe hârtie fotografică sau pe pânză, poate influența pozitiv destinul personajului, dar în aceeași măsură, poate avea un efect contrar, chiar periculos și vătămător.
Se știe că, în unele triburi africane, există credința că aparatul fotografic fură sufletele. Această idee a fost și subiectul scenariului unui film american. Personajul principal, un fotomodel de renume, cu o carieră strălucită, după ani de apariții pe prima pagină a marilor reviste, a început să se simtă din ce în ce mai slăbită. Cu fiecare ședință foto, puterile sale scădeau tot mai mult, până ce tânăra a ajuns de nerecunoscut. Atunci, fotomodelul și-a abandonat cariera și s-a retras de pe scena publică, ferindu-se, îngrozită, de orice cameră foto. Totul s-a transformat într-o adevărată fobie, ceea ce a incitat și mai mult curiozitatea jurnaliștilor. Într-o bună zi, ieșind pe poarta casei în care locuia, a nimerit într-o mare de paparazzi. Zeci de reporteri o pândeau. Zeci de aparate foto s-au ațintit asupra ei și blițurile s-au declanșat la unison. În acel moment, tânăra a scos un țipăt și trupul ei s-a prăbușit la pământ, fără suflare. Aparent fără motiv, a încetat din viață.
Deși subiectul este unul fantezist, ideea care a stat la baza filmului este cât se poate de reală. Cercetările moderne au demonstrat faptul că imaginea fotografică sau portretul pe pânză al unei persoane, expuse privirilor, pot determina efecte negative asupra modelului reprezentat, provocându-i chiar moartea. De fapt, explicația este cât se poate de simplă: conștient sau nu, privitorii captează, "fură" energiile modelului imortalizat.
În încercarea de a demonstra această teorie, cercetătorul în fenomene paranormale, bioenergoterapeutul rus Viktor Velisnski, a efectuat recent un experiment neobișnuit. Subiecții au fost cinci pui de găină perfect sănătoși, abia ieșiți din găoace. Cercetătorul i-a marcat cu atenție pe fiecare, pentru a nu se confunda unul cu celălalt și i-a fotografiat pe rând. Fotografiile a patru pui le-a pus deoparte, iar seria de imagini care îl reprezentau pe al cincilea "subiect" le-a împărțit mai multor persoane, cu rugămintea ca atunci când nu se simt bine, când au stări proaste sau probleme personale să se uite la fotografia puișorului și, mental, să îi solicite ajutorul. Rezultatul a fost uluitor! Puterile puiului din fotografie slăbeau cu fiecare zi, pofta de mâncare îi scădea, somnul i-a pierit și puiul a încetat chiar să se mai dezvolte. În tot acest timp, frații săi, ale căror fotografii nu fuseseră răspândite, erau perfect sănătoși. "Același efect nefast se manifestă și asupra subiecților umani, doar că amploarea este poate mai mică și rezultatul mai puțin distructiv", susține Viktor Velisnski. Chiar și reprezentarea artistică, pe pânză, a unui subiect uman poate schimba în mod fatal destinul modelului. Muzeografa Galeriei Tretiakov din Moscova, Tatiana Iudkevici, povestește că în colecția muzeului există zeci de portrete faimoase, a căro r istorie îngrozește până și astăzi vizitatorii. "Băiețelul Vasia, care a servit drept model pictorului Vasilii Perov în tabloul «Troika», după o serie de evenimente stranii, a murit din motive necunoscute, misterioase. De aceeași fatalitate au fost lovite și femeile și totodată muzele celebrului Picasso, două dintre ele s-au sinucis, două au înnebunit, iar cea de-a cincea a murit «din cauze naturale». Ducesa de Alba, renumita doamnă a nobilimii spaniole, care a servit drept model pictorului Francisco Goya, a murit la trei ani după finalizarea portretului, la fel de misterios, la vârsta de doar 35 de ani. Aș putea da zeci de asemenea exemple".
Experții în arte plastice consideră că istoriile din spatele tablourilor nu reprezintă, probabil, decât o serie de evenimente care au coincis în mod nefast. Cert este faptul că, întâmplător sau nu, între modelele imortalizate și reprezentările lor a existat o legătură tainică, o legătură care, de multe ori, le-a pecetluit destinele în mod fatidic, sfidând parcă legile rațiunii.