Crescătoria de șobolani

Ion Longin Popescu
După ce l-a destituit fără explicații pe fostul secretar de stat, responsabil cu patrimoniul, Sergiu Nistor, văzut ca un spin în coasta intereselor companiei Gold Cor­poration de la Roșia Montană, actuala putere l-a adus în scaunul vacant pe fostul membru PNL Aripa Tânără, Radu Boroianu.

Dacă, în câteva direcții, ambițiile secretarului de stat de a întări legislația și grija pentru patrimoniu sunt meritorii (vezi poziția salutară față de Moara lui Assan), în schimb, am identificat cel puțin două cazuri punctuale față de care poziția domnului Boroianu mi se pare stupefiantă: Hala Matache și Roșia Montană. Cel care suferă pentru domeniul Brătianu de la Florica, pentru sute de situri aflate în paragină, pentru palatele și domeniile bo­ierești în ruină, ca și pentru identitatea națională în general, este cel puțin deplasat să scrie astfel: "Sunt conștient de faptul că (demolându-se Hala Matache) s-a dărâmat o «pădu­chel­niță» socială, o crescătorie de șobolani în mij­locul ora­șului, unde tot felul de indivizi drogați își făceau veacul". O să vă audă intelectualii acestei țări, d-le Boroianu! Pentru Hala Matache s-au bătut cele mai active ONG-uri din București, cei mai respectabili arhitecți, cei mai iubitori de patrimoniu jurnaliști. Opinia lor n-are pentru dv. nici o greutate?!
Europa Nostra, ICOMOS, ONU...
O altă problemă este aceea a Roșiei Montane, îm­potriva salvării căreia vă declarați fățiș. Ca fost regizor de teatru, ca fost jurnalist, fost senator, fost traducător și fost director artistic al unor teatre, ca fost secretar de stat pentru francofonie și, în fine, ca fost am­basador în Elveția și câte alte demnități, dv., d-le Boroianu, nu aveți dreptul moral să deveniți peste noapte un lobby-ist de duzină, nici al primarului de București, nici al unei corporații miniere care amenință chiar patrimoniul pe care-l deplângeți. Sun­teți deținătorul Legiunii de Onoa­re a Franței. Jos pălăria. Spre dvs. se îndreaptă speranțele de dreptate ale luptă­to­rilor pentru salvarea Roșiei Montane și a zonei Apusenilor în general. Europa Nostra, fundația pe care sperăm că o respectați, a ajuns la concluzia că Roșia Montană nu tre­buie să dispară, că poate fi salvată prin proiecte alternative, nu prin minerit. ICOMOS, Consiliul Mondial al siturilor și monumentelor, a atras în repetate rânduri atenția guver­nanților de la București, îndem­nându-i să renunțe la distru­gerea munților și a galeriilor romane unice din Apuseni. Oare dumneavoastră vă simțiți confortabil să fiți înscris pe Lista Rușinii Naționale, alături de șeful dv., Daniel Barbu? Fundația Culturală Roșia Montană și Asociația Alburnus Maior protestează față de anunțul dvs. "că economicul a bătut cultura și istoria în Apuseni". Lăsați-i pe celebrul lobby-ist balcanic, Iulian Iancu, și pe "învă­țatul" cu mânecuțe, Blănculescu, să spună asta, dânșii poar­tă pe lumea asta facla iubitorilor de cianuri și de "ochiul sa­tanei". De unde știți, domnule Boroianu, că "ex­ploziile nu vor produce nici o pagubă, că metalele grele, cianura și barajul nu reprezintă nici un pericol"? V-ați reciclat din mers, la ordinul RMGC? Oare nu ați aflat că ONU, în cadrul Agendei de Dezvoltare Globală post 2015, recunoaște rolul și impactul culturii asupra dez­vol­tării? Marele Spiru Haret, pe care-l citați deseori, ar de­plân­ge țara în care un demnitar cu un CV ca al dv. ar de­veni "cărăușul" intereselor corporatiste.